Frumusetea nasului a fost apreciata inca din cele mai indepartate vremuri, primele interventii chirurgicale practicate asupra lui fiind descrise pe papirusuri datand de prin anii 3000 i.Hr. In anul 600 (i.Hr.), chirurgul indian Sushruta reconstruia nasurile amputate de talharii care prin acest act barbar umileau victimele pradate de bunuri. Amputarea nasului si a organelor genitale era, de altfel, pedeapsa aplicata sotiilor infidele.
Cateva secole mai tarziu, nasul capata o conotatie sexuala. Cu mult inaintea lui Freud, conform teoreticienilor, nasul recomanda organele genitale ale barbatilor si femeilor. S-a considerat - o bucata buna de timp - ca frumusetea si temperamentul oamenilor erau proportionale cu dimensiunea nasului lor. In secolele 18 si 19, de pilda, fizionomia, aceasta pseudostiinta care pretinde ca personalitatea si caracterul unui individ pot fi determinate observandu-i forma si marimea nasului, ale urechilor si ale altor parti vizibile ale anatomiei sale, se afla in centrul atentiei.
Nasul joaca un rol primordial, nu doar in modul in care suntem perceputi de ceilalti, ci si in felul in care percepem noi insine lumea. Mirosul si gustul sunt atat de strans legate, incat nasul ne permite sa apreciem si mai mult alimentele si bauturile. Dar rolul nasului nu se rezuma doar la a "simti" ceea ce se afla in farfuria sau in paharul nostru. Ceea ce eliminam din nas atunci cand ni-l stergem sau cand stranutam ne ofera o multitudine de informatii despre ceea ce se intampla inauntrul organismului nostru. Asadar, vigilenta!
Nasul rosu
Copiii asociaza nasul rosu cu imaginea de clovn. Pentru adulti, un nas rosu se leaga mai degraba de expunerea prelungita la soare, de o alergie sau de o raceala.
Dar nasul rosu este, de asemenea, semnul unei rozacee - boala cutanata care se manifesta prin inrosirea fetei - sau al abuzului de alcool. Consumul excesiv de bauturi alcoolice favorizeaza, efectiv, dilatarea vaselor sanguine aflate aproape de suprafata pielii, care ii confera o culoare rosie.
Hipertrofia nasului
Multi dintre noi consideram ca o persoana cu nasul rosu este indiscutabil alcoolica, ceea ce este adevarat in nenumarate cazuri, dar nu intotdeauna. Ar putea fi vorba, in egala masura, de o persoana care nu bea picatura de alcool, dar care sufera de rhinophyma.
In cazul acestei afectiuni, hipertrofia nasului este acompaniata de - in general - o ingrosare a pielii si de o crestere a numarului de glande sebacee, care dau un aspect ceros, gras si galben. Desi benigna, rhinophyma este o maladie teribil de jenanta - datorita aspectului inestetic - si poate determina, uneori, o persoana sa renunte definitiv la viata sociala. Interventia chirurgicala este posibila, dar si recidiva.
O cuta pe nas
Persoanele care prezinta o asemenea cuta pe nas sufera probabil de o alergie nazala grava. Persoanele alergice, mai ales cele care sufera de aceasta boala pe tot parcursul anului, incearca sa scape de mancarimile nazale frecandu-si nasul - de sus in jos - cu podul palmei. Rezultatul: formarea unei cute sau a unui rid care traverseaza creasta nasului.
Stranutul provocat de soare
Stim cu totii ca praful, enervarea, polenul, piperul si parfumul ne fac sa stranutam. Dar soarele? Ei bine, daca stranutati de cum iesiti din casa si va aflati in plin soare, linistiti-va! Nu sunteti un caz izolat, pentru ca o persoana din patru stranuta la soare. Este asa-numitul reflex foto-sternutator, sternutatie fiind termenul folosit pentru descrierea stranuturilor repetate. Chiar daca nu se stie exact de ce expunerea la lumina provoaca stranutul, mai ales la soare, se pare ca aceasta anomalie se datoreaza unei stimulari excesive a nervului optic, legat - la anumite persoane - de nervul trigemen. Aristotel (384-322 i.Hr.) vorbea deja despre reflexul foto-sternutator.
Cand stranutul este imposibil
Stranutul este un semn de sanatate, pentru ca ii permite nasului sa se debaraseze de orice corp strain. Este extrem de neplacut sa nu poti stranuta atunci cand iti vine, dar poate fi - in acelasi timp - semnul unei tumori cerebrale. De altfel, persoanele care au avut un accident vascular cerebral au, uneori, dificultati cu stranutatul. Un psihiatru indian a stabilit o corelatie intre schizofrenie, depresie si incapacitatea de a stranuta.
Sforaitul
Este usor sa nu dai atentie unei persoane care stranuta la soare, dar e cu mult mai greu sa ignori sforaitul partenerului sau partenerei tale. Cati barbati sau cate femei nu-si pot gasi somnul, se culca pe canapeaua din sufragerie, fac crize de nervi, se duc la psiholog etc. din cauza sforaiturilor celuilalt?
Persoanele care beau mai mult ca de obicei - bauturi alcoolice, fireste - inainte de-a se culca au tendinta sa sforaie pe parcursul noptii. Dormitul cu gura deschisa si sforaitul - ceea ce profesionistii numesc stertor, sunt, de asemenea, frecvente la supraponderali. Pentru ca mancarea abundenta si sforaitul merg mana in mana. Sigur ca sforaitul este o jena pentru partener, dar, inainte de toate, el este unul din simptomele patologiilor specifice, mai mult sau mai putin grave. El poate fi consecinta unei congestii nazale datorate unei raceli sau unei alergii, dar si rezultatul unei malformatii: deviatia septului nazal (care desparte nasul in doua cavitati), dezvoltarea anormala a cornetelor nazale (lame osoase acoperite de tesuturi foarte vascularizate, care purifica si incalzesc aerul care patrunde prin cavitatile nazale), amigdale situate pe circuitul faringelui sau vegetatii adenoide in spatele cavitatilor nazale. Sforaitul poate fi provocat, de asemenea, de o tumora benigna sau maligna care impiedica buna circulatie a aerului.
Sforaitul este, insa, si un semnal de alarma care trebuie sa va determine sa consultati medicul. Persoanele care sufera de apnee au adeseori o respiratie foarte zgomotoasa in timpul noptii. Respiratia incetineste si se poate chiar intrerupe cateva momente. Aportul de oxigen se diminueaza brusc si organismul reactioneaza imediat. Ritmul cardiac se accelereaza si tensiunea arteriala creste instantaneu. In plus, o fluctuatie a cantitatii de oxigen favorizeaza o inflamatie sau o coagulare a arterelor si - in consecinta - riscul unei crize cardiace sau al unui accident vascular cerebral.
Apneea este o afectiune congenitala mai frecventa la barbati decat la femei. Greutatea excesiva sau un strat de grasime localizat in jurul gatului o favorizeaza considerabil.
Nasul care curge
Nasul care curge este simptomul tipic al unei raceli sau al unei alergii. Rinitele sunt insa frecvente si la persoanele care consuma cocaina, heroina si alte droguri.
Daca nu consumati droguri si nu sunteti nici raciti si nici alergici, dar nasul va curge in mod constant (mucus transparent), consultati medicul, pentru ca ar putea fi vorba de o tumora.
Daca lichidul care va curge din nas este gros si colorat, este foarte probabil ca aveti o sinuzita, mai ales daca respirati greu, aveti dureri de cap sau faceti febra.
Dificultatile respiratorii si diminuarea mirosului indica adeseori prezenta unui polip nazal. Polipii sunt tumori arareori canceroase, care obstructioneaza caile respiratorii. Ei pot fi scosi, dar in general recidiveaza.
Nasul uscat
Nasul uscat este la fel de dezagreabil ca si cel care curge. Aceasta anomalie reprezinta unul dintre simptomele sindromului Gougerot-Sjogren, maladie autoimunitara nu prea frecventa, dar grava, caracterizata prin uscarea ochilor si a gurii. Netratata la timp, aceasta maladie - care afecteaza in special femeile - poate aduce dupa sine o proasta functionare a aparatului reproducator.
Uscarea nasului se explica, de asemenea, printr-o utilizare excesiva de medicamente - antihistaminice, spray-uri, bronhodilatatoare (mai cu seama pe baza de atropina) recomandate in tratamentul nasului infundat, al astmului si al altor patologii legate de nas.
Nasul uscat, plin de cruste este una din caracteristicile sindromului nasului vid (SNV), o maladie rara, ce afecteaza in special persoanele care au suferit mai multe interventii chirurgicale la nivelul sinusurilor sau al cornetelor - din ratiuni medicale ori estetice. O ablatie excesiva a cornetelor - mai ales la persoanele care sforaie - determina o productie mai redusa de mucus. Deteriorarea cornetelor se poate datora, de asemenea, unei radioterapii sau unui traumatism nazal. Persoanele care sufera de acest sindrom au mereu impresia ca atunci cand inspira, in cavitatea nazala patrunde o cantitate infima de aer si ca, desi infundat, nasul lor este gol (vid) - ceea ce - trebuie sa recunoastem - este paradoxal.
Printre celelalte simptome ale sindromului nasului vid, se numara: diminuarea gustului si a mirosului, nasul urat mirositor, tulburari de somn si mai ales apneea. Aceste semne apar adeseori la cativa ani dupa o interventie chirurgicala sau dupa un traumatism.
Nasul urat mirositor
Nasul este organul care ne permite sa simtim mirosurile, dar, uneori, are el insusi un miros neplacut.
Ozena (din grecescul osein, care inseamna "a mirosi urat") este o afectiune rara a mucoasei cavitatilor nazale.
Mirosul fetid care se degaja din nari este, adeseori, semnul premergator al sindromului nasului vid (SNV) sau al unei maladii si mai grave, numita rinita atrofica secundara.
Oricare ar fi numele folosit, aceasta afectiune are consecinte importante asupra vietii sociale. Constiente de mirosul degajat de nasul lor, persoanele in cauza evita apropierea de ceilalti, se retrag in sine si multe dintre ele sufera depresii grave.
SEMNALE DE ALARMA
Daca sforaiti noaptea si urmeaza sa suferiti o interventie chirurgicala, spuneti-i chirurgului si medicului anestezist, pentru a fi luate toate precautiile curente.
Persoanele cu polipi nazali sunt alergice, uneori, la aspirina si la alte antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi Ibuprofenul si Naproxenul). Reactia alergica putand avea consecinte grave, aceste medicamente trebuie administrate sub control medical.
Atentie, pericol
V-ati lovit la cap si va curge nasul: cereti imediat avizul unui medic, pentru ca ar putea fi vorba de o fractura de craniu.
Stiati ca...
Stranutul paroxismal refractar - adica de 2000 de ori pe zi - este o afectiune rara, de origine psihologica, care afecteaza in special tinerii adolescenti?
Pierderea mirosului
Aveti dintr-o data impresia ca apa dvs. de colonie are un parfum mai "stins" decat inainte? Daca formula de fabricatie a ramas aceeasi, inseamna, probabil, ca simtul mirosului vi s-a diminuat: un alt semn al timpului care trece. Pentru ca, la fel ca auzul, ca vazul si ca memoria, mirosul slabeste odata cu varsta. Hiposmia este o pierdere partiala a mirosului, anosmia fiind termenul stiintific utilizat pentru pierderea totala. Iar pentru a complica putin lucrurile, diminuarea sau pierderea mirosului datorata varstei se numeste presbiosmie.
La nastere, mirosul este foarte dezvoltat. Exceptand cazul unei boli sau al unui accident, el incepe sa scada incepand de la 60 de ani. Spre 80 de ani, acuitatea olfactiva este de circa doua ori mai mica decat la 30 de ani.
La fel ca si nasul infundat, pierderea mirosului indica adeseori o obstructie a cailor nazale, datorata unei raceli, unei alergii, unei sinuzite, unui polip sau unei tumori.
Pierderea mirosului poate fi, de asemenea, semnul unei carente de zinc (uneori, aportul de zinc este suficient pentru revenirea mirosului). In toate aceste cazuri de mai sus, pierderea mirosului este progresiva si - din fericire - temporara. De indata ce cauza (boala sau carenta) este eliminata, mirosul revine.
O pierdere brusca a mirosului la subiectii trecuti de 60 de ani este legata, in general, de o infectie a cailor respiratorii superioare. Pierderea brusca poate surveni, insa, si dupa o rana sau o lovitura la cap, mai ales la persoanele tinere. Intr-un caz din zece, persoana isi pierde mirosul pentru totdeauna.
O expunere lunga si regulata la substante chimice periculoase sau la toxinele din mediul inconjurator provoaca, uneori, o pierdere progresiva a mirosului, dar acesta revine dupa un tratament adecvat imediat.
O pierdere partiala a mirosului in urma unei interventii chirurgicale indica faptul ca in cursul operatiei s-a produs ceva anormal. Radioterapia, chimioterapia si anumite medicamente (mai ales decongestionantele), precum si tratamentele preconizate in cazul hipertiroidiei favorizeaza pierderea mirosului. Toxicomanilor, in special consumatorilor de cocaina, li se diminueaza simtul mirosului si le curge nasul. La fel si fumatorilor si persoanelor care fac abuz de bauturi alcoolice.
Pierderea mirosului este singurul semn premergator al unui anume tip de tumora cerebrala, numita meningiom al gutierelor olfactive care, din fericire, este de cele mai multe ori benigna si poate fi tratata (antiemetice si antiepileptice) sau extirpata chirurgical. Acest gen de tumora, care afecteaza in special femeile intre 40 si 70 de ani, diminueaza nu doar mirosul, ci si vazul.
Pierderea mirosului constituie unul din simptomele unei multitudini de afectiuni medicale, printre care diabetul, hipotiroidia, epilepsia, scleroza in placi, maladiile pulmonare, schizofrenia, dar si boala lui Alzheimer si boala lui Parkinson, doua afectiuni care in mod frecvent sunt gresit sau tardiv diagnosticate. Testarea mirosului este un instrument ce permite diferentierea acestor tulburari neurologice de alte patologii.
Hipersensibilitatea la mirosuri
In timp ce printesa pe un bob de mazare e hipersensibila la pipait, altii sunt hipersensibili la mirosuri. Hiperosmia - termen stiintific utilizat pentru a descrie o exacerbare a mirosului - este o anomalie neplacuta, fireste, dar benigna. Persoanele cu un simt al mirosului foarte dezvoltat sunt deranjate atat de mirosurile neplacute cele mai insignifiante, cat si de parfumurile cele mai agreabile. Ele simt, de exemplu, parfumul unei femei inca cateva ore dupa ce aceasta a parasit incaperea.
Pentru numerosi indivizi, hiperosmia nu este nici mai mult nici mai putin decat o tulburare psihosomatica si un semn de nevroza, cand de fapt aceasta anomalie poate fi semnul premergator al unei sarcini sau al maladiei lui Addison, o boala rara datorata unei productii prea slabe de hormoni a glandelor cortico-suprarenale, esentiali pentru organism.
Stiati ca...
Mirosul este cel mai dezvoltat dintre simturi - de 10.000 de ori mai dezvoltat decat gustul? Ceea ce percepem noi prin gust este perceput, de fapt, prin miros, care permite identificarea a cel putin 10.000 de arome diferite. In general, femeile au un simt al mirosului mai dezvoltat decat barbatii.
SEMNALE DE ALARMA
Mirosul permite adeseori evitarea a ceea ce este mai rau: fumul toxic, scurgerile de gaz sau alimentele perimate. Acest simt este deosebit de pretios pentru persoanele care traiesc singure si pentru varstnici.