Platesc motociclistii, soferii de autoturism, cei de camion. Platesc cei care muncesc la capatul gresit al podului, dar si cei care vor sa-si viziteze rudele de dincolo de fluviu. Platesc pentru autostrada. Care autostrada? Autostrada Soarelui, cea inaugurata de trei premieri si cinci ministri ai transporturilor, pe care se ajunge mai repede, insa numai pana la Lehliu, ca drumul pana pe litoral tot cinci ore dureaza.
Taxa nu se plateste la intrarea pe autostrada, ci la trecerea peste podul Fetesti-Cernavoda. Podul a fost construit acum 120 de ani de Anghel Saligny. Are 21 de km lungime si a fost multa vreme cea mai indrazneata constructie de acest fel din Europa. Cand a fost inaugurat, dupa cinci ani de lucrari, Saligny a stat sub pod alaturi de echipa lui, intr-o salupa, pentru a demonstra soliditatea constructiei. A fost folosit o suta de ani si acum este incadrat de doua poduri recente. Insa podul nu are doar o valoare istorica, ci si una practica. A asigurat tranzitul in zona litoralului si pe acolo au trecut milioane de calatori si sute de mii de vagoane de marfa. Si vechea sosea care duce la mare, si actuala autostrada trec acest pod, acum refacut. Pentru ca Romania este the land of choice, mai puteti trece peste podul de la Giurgeni-Vadu Oii. E drept, e situat la vreo suta de kilometri in nord si presupune un ocol bunicel.
Deci, taxa nu e pusa pe un tronson din noua autostrada, ci peste un segment istoric de drum, invecinat cu podul patrimonial pe care-l puteti si admira dupa ce platiti taxa. O taxa de patrimoniu, si nu una de drum. S-ar putea ca noua taxa sa aduca bani grei la bugetul Companiei nationale de drumuri. Zilnic, trec podul zeci de mii de masini. Multe sunt masinile de transport care fac legatura intre porturile comerciale si restul tarii. Li se alatura in sezon automobilistii care merg pe litoral.
Intr-o perioada in care principala grija a guvernului este sa inchida luminile prin birouri, pentru a face economie, era de asteptat sa ploua cu taxe, penalizari si rectificari. Cand guvernul simuleaza nasterea unui program anticriza, economia are contractii. E drept ca sarcina e falsa si usor toxica. De altfel, programul anticriza a nascut doar monstri. Concedieri in zone considerate prioritare, cum ar fi educatia, impozitul forfetar, restrangeri de personal, taierea sporurilor, chiar si cand acestea erau legitime si, in fine, taxa de pod de la Fetesti, toate acestea fac parte din programul de austeritate institutionala si financiara care nu reuseste defel sa ne scoata din criza. Desi a desteptat tot romanul din somnul cel de moarte cu amenintarea ca-l va concedia, guvernul a investit, totusi, cu 12 la suta mai mult ca anul trecut in cheltuielile cu salariile, iar deficitul s-a dublat tot din pricina cheltuielilor haotice. Intr-o perioada in care economia ar trebui sa se intoarca spre omul simplu, incercand sa-l faca sa suporte mai bine o perioada de deruta si faliment, contribuabilul roman afla amanunte picante in legatura cu modul in care au fost si sunt cheltuiti banii dati la stat. Sume care variaza de la sute de mii la zeci de milioane de euro au fost dosite in buzunarul de la pieptul clientilor de partid si de stat din indiferent ce partid. Programul anticriza salveaza procentele de castig personal si cele din sondajele de opinie, nu oamenii. A afirma ca FMI e vinovat de concedieri si de taxele absurde e un fel de a absolvi guvernul de raspunderea pentru masurile economice dure si de a insinua ca programul anticriza ne-a fost adus in serviete de la Banca Mondiala. Guvernul ar vrea sa credem ca nu a pus o virgula in acest program. Asta si pentru ca nu e nimeni sinucigas politic sa stea in salupa, sub subredul program anticriza, pentru a-i demonstra soliditatea.