Eclipsele totale de soare sunt cele mai spectaculoase evenimente astronomice pe care le putem vedea cu ochiul liber. In plina zi, intunericul se asterne repede. Cocosii canta, gainile se duc la culcare, cainii latra, si un vant puternic se face simtit din cauza schimbarilor bruste de temperatura care se produc atunci cand soarele dispare. Daca cerul e senin, apar stele, desi lumina ramane treaza la orizont. In jurul discului solar acoperit de luna, zvacnesc flacari, imagini fantastice, parca nascute din povesti.
In vara anului 1999, o eclipsa totala de soare a avut loc de-a lungul unei benzi geografice care a traversat Romania. Din pacate, cerul a fost noros in unele zone, asa ca nu toti romanii s-au bucurat de spectacol. S-a nimerit sa fiu atunci in trecere printr-un sat unguresc, nu departe de frontiera romana, in drum spre Germania. La momentul culminant, am oprit masina pe marginea drumului si m-am dat jos ca sa gust evenimentul din plin. Norii s-au jucat cu mine, insa m-au lasat sa privesc episodul final, pe care nu-l voi uita niciodata.
De curand, pe 22 iulie 2009, aproape doua miliarde de oameni din Asia au avut sansa sa vada cea mai lunga eclipsa a acestui secol, al carei interval de totalitate a durat 6 minute si 39 de secunde, nu mult sub maximul de aproximativ 8 minute, care poate fi atins. (Urmatoarea eclipsa totala, mai lunga decat cea de pe 22 iulie, va avea loc in iunie 2132). In realitate, doar cateva milioane de oameni au vazut faza totala, care a trecut prin India, Nepal, Burma, Bangladesh, Bhutan, China, Japonia si o parte a Oceanului Pacific. Cei mai multi au fost nevoiti sa se multumeasca cu faze partiale, si nu toti cei care s-au aflat in banda de totalitate au avut cer senin. Dar este pentru prima oara in istorie cand atatia oameni au fost avertizati de venirea unei eclipse. Unii dintre ei au privit evenimentul ca pe o curiozitate stiintifica, altii au cazut prada superstitiilor.
Povara superstitiilor
Nu toti cei care au trait evenimentul de pe 22 iulie au inteles natura lui. Ignoranta s-a manifestat in diverse feluri. In localitatea Varanasi, de pe malurile Gangelui, mii de oameni au intrat in apa in timpul eclipsei. Am venit cu totii aici la indemnul batranilor, care ne-au spus ca in felul acesta ne vom imbunatati viata de apoi", a afirmat un taran care sosise din centrul Indiei. Din pacate, in inghesuiala de pe mal, o femeie care a cazut la pamant a fost calcata in picioare si omorata.
Altii au considerat ca evenimentul le poate aduce ghinion. In Delhi, unii parinti nu si-au lasat copiii sa ia micul dejun la scoala, din cauza unei credinte hinduse, conform careia e un pacat sa te atingi de mancare in timpul unei eclipse. De asemenea, femeile gravide au fost sfatuite sa stea in casa, pentru ca eclipsa poate dauna fatului. Mama si matusile mele mi-au spus sa ma inchid intr-o camera intunecata cu perdelele trase, sa ma intind in pat si sa ma rog", s-a plans Krati Jain, o programatoare din Delhi, care asteapta primul copil.
In Nepal, toate scolile au fost inchise pe 22 iulie, pentru a nu expune elevii la efectele negative ale disparitiei soarelui, fara insa a se mentiona care ar fi acestea. In China, in schimb, unde se crede ca eclipsele prevestesc o nenorocire, autoritatile au asigurat populatia ca toate prestarile de servicii vor functiona normal.
Prezicerea eclipselor
Egiptenii au consemnat eclipse de soare si de luna in urma cu mai bine de 4500 de ani. Chinezii antici le considerau semne care preziceau destinul imparatilor. Nu e de mirare ca acum 4 milenii, doi astrologi de la curtea imparatului chinez au fost executati, pentru ca nu avertizasera lumea de sosirea unei eclipse totale. In timpul fazei de intuneric, oamenii aveau obiceiul sa bata tobele ca sa alunge monstrul care manca soarele.
Desi consemnarile sunt vechi de peste patru milenii, intelegerea fenomenului a venit mai tarziu. Herodot, parintele istoriei, mentioneaza ca matematicianul Tales din Milet a prezis eclipsa care a avut loc pe 28 mai 585 i.e.n. In Istoria Razboiului Peloponeziac, istoricul grec Tucidide descrie trei eclipse, doua de soare si una de luna, si da de inteles ca stia cum se produc. Aristarh (350-320 i.e.n.), care a propus primul model heliocentric al universului, a estimat diametrul discului lunar cu ocazia unei eclipse totale. In tratatul sau de astronomie, Almagest, scris in jurul anului 150 e.n., astronomul si geograful grec Claudiu Ptolemeu ofera o metoda de a calcula atat eclipsele de soare, cat si pe cele de luna. Multe date istorice au fost determinate in zilele noastre prin calcul dupa descrieri de eclipse totale, care apar in documente vechi. Doua eclipse mai recente au devenit faimoase in istoria stiintei. Prima, care a avut loc in India, pe 28 august 1868, a fost ocazia pe care astronomul francez Jules Janssen a folosit-o ca sa descopere elementul chimic heliu, al carui spectru l-a observat la faza de totalitate. Cealalta, de pe 29 mai 1919, i-a dat astronomului britanic Arthur Eddington sansa sa confirme faptul ca razele de lumina sunt deviate cu un unghi minuscul de 1,7 secunde de arc, atunci cand trec prin dreptul discului solar. Prezicerea acestui fenomen fusese facuta de Albert Einstein, cu trei ani mai devreme, ca o consecinta a teoriei generale a relativitatii. In cele aproximativ trei minute de totalitate ale eclipsei pe care le-a observat din Insula Principe, la vest de Africa, Eddington a fotografiat stelele din apropierea soarelui, le-a masurat apoi pozitia in laborator si a vazut ca imaginile deviau de la normal cu exact cat calculase Einstein. Acest rezultat i-a propulsat pe ambii oameni de stiinta in lumina publica. A fost un moment fericit in istoria omenirii, care a aratat cat de departe ne poate duce gandirea, in contrast cu povara superstitiilor care apasa pe umerii celor ce ignora edificiul cunoasterii.
Expeditii de cercetare
Oamenii de stiinta continua sa foloseasca eclipsele totale de soare pentru a intelege diverse fenomene care nu pot fi intelese decat din date culese in astfel de imprejurari. De aceea, fiecare eclipsa totala e urmarita de zeci de expeditii stiintifice din intreaga lume, organizate cu mult inainte de eveniment. Pe 22 iulie, de exemplu, o echipa de la Williams College, din Williamstown, Massachusetts, s-a aflat langa orasul Hangzhou, din provincia Zhejiang, in estul Chinei, pentru a studia coroana solara, adica haloul de flacari evazive care apar in spatele discului negru al lunii, la faza de totalitate. Cea mai mare parte a coroanei solare, care atinge o temperatura de un milion de grade Celsius, poate fi vazuta numai in scurtul interval de timp in care soarele e acoperit.
Profesorul Jay Pasachoff, conducatorul Expeditiei Americane, a fost martor la cea de-a 49-a eclipsa totala. Putini oameni se pot lauda cu un asemenea record. Majoritatea dintre noi avem una sau doua astfel de ocazii in viata. Din pacate insa, nici el, nici colegii lui nu s-au putut bucura de priveliste, pentru ca erau ocupati cu manuirea aparatelor si luarea de imagini pe care urmau sa le analizeze in laboratoarele de acasa.
Lentilele aparatelor electronice de fotografiat, pe care expertii le folosesc in astfel de ocazii, sunt acoperite de filtre monocrome, pentru a pune in evidenta diverse lungimi de unda ale luminii. In particular, acesti cercetatori cauta sa descopere oscilatiile luminoase mai scurte de o secunda, din care pot descifra undele magnetice ce duc la formarea coroanei. Expeditia lui Pasachoff, care a inclus atat cercetatori, cat si studenti, a fost finantata de Comitetul pentru Cercetare si Explorare de la National Geographic Society.
Urmatoarea eclipsa totala de soare va avea loc pe 11 iulie 2010 si va fi vizibila in sudul Oceanului Pacific, Insulele Cook, Insula Pastelui, precum si intr-o mica portiune din Chile si Argentina. Daca toate merg conform planului, recordul lui Pasachoff se va ridica la 50. Pentru oamenii din zona, insa, aceasta va fi prima si ultima eclipsa totala din viata lor.
FLORIN DIACU - Department of Mathematics and Statistics University of Victoria - P.O. Box 3045 STN CSC, Victoria, B. C. Canada, V8W 3R4