HARRY TAVITIAN
Aer de munte si concerte de jazz
Visul meu este sa vad Armenia veche, aflata acum pe teritoriul Turciei, cu manastirie si templele sale de prin secolele 4-5. La cei 57 de ani ai mei, am ajuns doar de doua ori in Armenia, si nu am reusit sa stau indeajuns. Muntele Athos este iarasi un loc in care mi-as dori sa merg. Cred ca bisericile si manastirile capteaza cel mai bine spiritul unui loc, de aceea sunt tintele mele intr-o calatorie. Nu sunt deloc adeptul turismului, asa cum este el conceput in zilele de astazi, cu oameni ce vor sa ajunga in locuri cat mai indepartate, pentru a mai bifa inca o destinatie exotica, turismul facut pe fuga, la fel ca goana nebuna in care se face astazi totul. Eu sunt pentru calatoriile in grupuri cat mai mici, in care sa ai timp sa te bucuri sufleteste de un loc, sa te plimbi linistit, sa-i poti cunoaste oamenii si sa-i descoperi spiritul.
Sunt nascut la mare, traiesc aici, la Constanta, asa ca in vacante nu ma mai apropii de ea. Merg cu sotia la Techirghiol, pe o plaja neamenajata, pe malul lacului, inotam si ne relaxam. Avem si o casuta de vacanta la Valenii de Munte, unde mergem tot mai des, printre concertele mele, si unde incercam sa stam cat mai mult. Casa este construita pe la 1870, noi o avem de zece ani, am renovat-o, dupa ce am consultat specialisti in arhitectura locului. Pe langa aerul de munte, ce ne-a mai atras sunt relatiile dintre oameni. Venim din aglomerari urbane, unde poluarea materiala si morala creste la cote alarmante, asa ca am apreciat tipul asta vechi, stiut mai mult din carti, de intelegere intre oameni. Dar in zece ani, lucrurile s-au mai schimbat si aici, vin tot mai multi bucuresteni. Insa unde sa mai mergem, in varful muntelui? Nu dramatizam, caci ne simtim foarte bine la Valeni. Am adus-o si pe Bedros, pisica noastra cu nume de baiat (noi credeam ca e motanel), care, dupa ce a fost foarte indignata de drumul lung de care a avut parte, este fericita aici. E o pisica de apartament, care s-a acomodat imediat, ii place la nebunie sa se tarasca prin iarba, sa miroasa florile, sa adulmece aerul. Cam asa fericiti suntem si noi cand ajungem vara aici. Un alt motiv pentru care ma simt legat de Valenii de Munte este faptul ca acesta a intrat pe harta jazzistica a tarii. De trei ani, sustin concerte aici, la Universitatea de vara "Nicolae Iorga", si am bucuria sa cant in sali arhipline. O alta surpriza placuta este faptul ca apoi apar in presa locala (Ploiesti etc.) cronici ale concertelor, atat de obisnuite in anii'80, dar care in rest au cam disparut. Le mai gasesti pe blogurile de pe internet si in... "Formula AS". Peste o saptamana, voi concerta la Dumbraveni, in fata catedralei armenesti, cu ocazia evenimentelor de Sfanta Maria, iar dupa doua zile, pe 16 august, il voi avea invitat pe Johnny Raducanu la Valenii de Munte, intr-un concert prezentat de un alt prieten, Florin Antohi.
HANNO HOEFER
O insula si o plaja pustie
Destinatiile spre care ma indrept in vacante s-au schimbat in ultimii ani, insa caut in continuare locuri mai putin turistice, mai neumblate. Mai demult, pe cand nu devenisera celebre si putini auzisera de ele, mergeam cu cortul la 2 Mai si la Vama Veche, sau cu prietenii pe munte, in Retezat. Mi-ar placea sa ma intorc acolo, n-am mai facut astfel de drumetii de 10 ani. Acum nu am un loc de vis la care sa tanjesc tot anul pentru vacanta de vara, ce-mi doresc este o plaja linistita, cu lume putina, unde sa ai strictul necesar. Cu cat creste confortul, cu atat creste si numarul doritorilor, si asa se ajunge la turismul de masa. In Romania, Delta Dunarii este pe gustul meu, in orice anotimp, nu doar vara. Imi place la Sfantu Gheorghe, am fost si anul trecut la festivalul de film, dar atunci e ceva mai aglomerat. In vara asta mi-am petrecut 10 zile pe o insula greceasca, undeva in nord, inspre Turcia, nu vreau sa-i dau numele, cu cata lume stie mai putin, cu atat mai bine. Munte si mare! Atat! Fara plaje amenajate cu umbrelute si nisip fin, fara hoteluri. Poti sta cu cortul sau in gazda la casele simple ale localnicilor, cu strictul necesar, inchiriezi un scuter si explorezi insula, faci drumetii pe munte, seara mananci la taverna tot felul de specialitati locale... Pe insula vin multi tineri greci cu cortul, se tin concerte, imi aminteste cumva de Vama Veche de acum multi ani. Nu trebuie sa te izolezi de lume, ai acces la internet, la telefon, le-am folosit la minimum, doar pentru cele necesare. Am fost in grup restrans si m-am simtit foarte bine acolo, as fi stat mai mult de zece zile, dar a inceput treaba. Plec cu formatia Orient Express in Austria, pentru un concert, apoi la Sarajevo, cu filmul "Amintiri din epoca de aur", printre regizorii caruia ma aflu, si, de la sfarsitul verii, Nightlosers va incepe inregistrarile pentru un nou album.
A. G. WEINBERGER
Vacanta mea este viata mea
Singurele vacante ale mele au fost cele de pe vremea in care eram elev. Nici macar in armata nu am avut permisie, pentru ca eram pedepsit. Dupa scoala, nu am mai fost niciodata in vacanta sau in concediu. Eu continui sa imi traiesc iluzia copilariei, am facut din asta un business, asa ca toata viata mea este o vacanta. Vacanta este in inima mea si este permanenta. Eu sunt propriul meu sef, nu am carte de munca, nu am muncit nici macar un minut pentru altcineva, ma simt bine asa, cant cu cine vreau, ce vreau, si imi traiesc visul. Nu astept week-end-ul, vara sau iarna, nu am astfel de repere. E usor sa ajungi sa ai succes, si greu sa te mentii, asta te obliga sa fii mereu pregatit. Eu sunt permanent conectat, ma gandesc la pasul urmator, imi asigur continuitatea, consecventa, nu las nimic la voia intamplarii, iar asta face sa traiesc din plin fiecare minut din viata. Nu este o greutate, o obligatie, ci o alegere asumata.Vacanta mea este viata mea.
Cat despre locuri de suflet nu am asa ceva. Daca vrei ca un loc sa iti apartina, trebuie sa fii de acolo, sa ai acel pedigree, ceea ce eu nu am facut, chiar daca am locuit prin multe locuri. Tot Globul imi apartine, mie si totodata tuturor. Nu recunosc granitele, natiunile, am desigur pasaport, pentru ca asta e conventia, insa consider ca Terra este proprietatea mea si ma plimb ca atare, mandru, demn si erect. Fara vreo constrangere sau vreun complex, la fel ca orice londonez sau new-yorkez. Oare sunt singurul care gandeste asa sau mai sunt si altii?
Pagina realizata de