De la inaltimea stiintifica a pozitiei sale, cuvantul Academiei ar trebui sa reprezinte un indreptar aproape infailibil pentru clasa politica, asa cum a fost in secolele trecute. Daca Academia nu are dreptate, atunci nimeni nu are dreptate!
"Proiectul Rosia Montana este o prostie, o mare greseala, daca nu chiar o crima"
Afirmand, pentru Agerpres, ca proiectul Rosia Montana este "o prostie, o mare greseala, daca nu chiar o crima", presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc, a dat publicitatii zilele trecute Declaratia inaltei institutii pe care o conduce cu privire la acest subiect.
"In ultimul timp a fost reluata in presa dezbaterea cu privire la proiectul de exploatare aurifiera de la Rosia Montana. Academia Romana isi reafirma pozitia exprimata anterior si considera ca proiectul nu reprezinta o lucrare de utilitate publica si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative: afectarea grava a mediului inconjurator prin exploatarea in cariera deschisa de mari proportii, distrugerea unor situri arheologice unice in Europa, utilizarea unei tehnologii riscante, lipsa unei solutii economice si sociale pe termen lung. Academia Romana considera inoportuna punerea in practica a proiectului si este de parere ca trebuie gasita o alta solutie de redresare economica a zonei fara afectarea mediului inconjurator si fara alte consecinte daunatoare. Academia Romana nu respinge ideea investitiilor straine in economie, dar considera ca acestea trebuie sa aduca beneficii reale, sigure si de lunga durata".
"Nu desfigurati centrul Bucurestiului!"
Academia Romana nu a ramas pasiva nici in fata distrugerilor masive de patrimoniu construit din Capitala. In Declaratia recenta pe aceasta tema, inaltul for stiintific avertizeaza: "Desi exista un plan de dezvoltare sistematizata a Bucurestiului, desi se tot afirma ca monumentele de arhitectura si in general cele istorice sunt aparate, asistam de ani de zile la repetate incalcari si derogari care au facut ca exceptiile sa devina regula! In toate orasele din cadrul Uniunii Europene, careia ii apartinem, se acorda grija zonelor istorice, nu numai prin conservare si restaurare, dar mai ales prin respectarea riguroasa a spatiilor unde este permisa ridicarea de noi constructii si printr-o severa reglementare a regimului de inaltime al cladirilor. Academia Romana isi exprima profunda ingrijorare fata de starea de fapt care s-a creat in privinta amplasarii cladirilor inalte in Bucuresti. Ea face apel in primul rand la Primaria si Consiliul Municipal al Capitalei, dar in egala masura la toate institutiile statului si mai ales la cele mai inalte, la Presedintie, Parlament si Guvern, sa puna capat acestei situatii deosebit de grave. Ridicarea de cladiri inalte de peste zece etaje in partea centrala si istorica a orasului, acordarea de repetate derogari si nerespectarea planului de sistematizare si mai ales a regimului de inaltime contribuie nu numai la desfigurarea Capitalei noastre, dar pune in primejdie dezvoltarea ei viitoare. Cazul constructiei inalte din preajma Bisericii Armenesti si consecintele sale, dar mai ales problema deosebit de grava a cladirii inalte, in curs de constructie, din imediata apropiere a Catedralei Sf. Iosif, impun autoritatilor statului adoptarea unor masuri grabnice de aparare si salvare a unui monument, catedrala a uneia dintre Bisericile de seama ale tarii, masuri destinate totodata sa apere centrul orasului. Academia Romana isi exprima, totodata, surpriza fata de hotararea unei instante a justitiei in acest caz, care depaseste prin importanta si consecintele ei cadrul limitat doar al unei probleme de natura juridica. Este, de asemenea, si un semnal de alarma care ne este dat, impunand autoritatilor statului, clasei politice si societatii noastre in ansamblul ei adoptarea de masuri riguroase de respingere a desfigurarii Capitalei noastre si de aparare a viitorului orasului Bucuresti, inima Romaniei".