In lupta pentru salvarea Rosiei Montane, interventia intelectualilor din prima linie a avut loc cu destula intarziere. "Mai bine mai tarziu decat niciodata", afirmam, totusi, cu satisfactie, observand ca multi dintre carturarii de vaza au inceput sa-si puna intrebari in ultima vreme, mai ales dupa avertismentele Academiei Romane, ale Bisericii Ortodoxe si ale ASE. Zilele trecute, ministrul Culturii, Toader Paleologu, a decis sa coboare, si el, din biroul sau ministerial si sa mearga la Rosia, unde, impresionat de bogatia extraordinara a patrimoniului, a zabovit doua zile, vizitand tot ce se putea vizita. Cu putin timp inainte insa, un alt nume important din campul culturii romane fusese in prima sa vizita acolo. Este vorba de criticul literar Dan C. Mihailescu, omul care "aduce cartea" la ProTV si care, de azi inainte, va aduce si Rosia Montana in miezul oricaror discutii despre patrimoniul national.
"Am capitulat pe loc. De oroare si revolta"
- Sunteti printre putinii scriitori care au fost recent la Rosia Montana. Care este cea mai puternica impresie pe care v-a lasat-o aceasta vizita?
- Recunosc rusinat: de mai bine de zece ani, tot aud de proiectul acesta sinucigas, dar multa vreme am crezut ca este vorba de o banala manevra a stangismului ecologic de tip Greenpeace. Ca traducator al lui Jean-Francois Revel (filosof si jurnalist francez - n. red.) in romaneste, eram convins ca-i vorba de o manevra ecologista menita sa sufoce performanta concurentiala liberala, in numele colectivismului sovietizant, de care sufera si acum intelighentia occidentala. Or, odata ajuns acolo, am capitulat pe loc. De oroare si revolta. Reactie tipica omului de birou, animal de vizuina, pentru care lumea se rezuma la habitatul propriu...
- Ati afirmat in Evenimentul zilei din 11 iulie ca proiectul Rosia Montana este "un coplesitor exemplu al nimicniciei romanesti". Doriti sa explicati aceasta constatare?
- Stiti ce se intampla? Tot omul de bun simt de la noi este covarsit de muntii de mizerie, fatalism si faradelege care ne inconjoara. Nu mai suntem in stare sa vedem nimic bun, nu mai avem nici un dram de speranta, am ajuns la o innebunitoare familiarizare cu dezastrul. Asa se face ca, de aproape douazeci de ani, fiecare zi ne aduce un spor de oroare, deznadejde, patologie, puroi, moarte s.a.m.d., ceea ce ne-a facut imuni la demonie, otrava si disperare. Pe fondul asta, cum sa te mai mire o chestie ca Rosia Montana!?! Auzi ca vin niste canadieni care au de gand sa verse nu stiu cate milioane de tone de cianuri in Ardeal! Ei si? Care-i treaba? - te intrebi tu, demult imun la cataclism si la orice aduce a apocalipsa. De aceea cred ca este esential sa iesim la drumul mare, cu pieptul deschis, si sa urlam, noi, astia retrasi cu amarnica lasitate in turnul de fildes, resemnatii, dezabuzatii, decompensatii, nevropatii, paseistii, adica tot ce este mai sensibil in fiinta romaneasca de azi, si sa spunem raspicat: NU! Ei bine, NU, daca de noi v-ati batut joc, ne-ati umilit, imbolnavit si ruginit, va rugam, va somam sa nu va bateti joc de posteritate, sa nu ne ucideti in fasa nepotii! Destul ne-ati otravit trecutul, destul ne calcati in picioare prezentul, macar viitorul lasati-l deschis! Chiar daca nu se va schimba nimic, important e sa nu mori tacand. In fond, dupa cum spun batranii intelepti din vechime, cel mai mare pacat dintre toate nu este betia, hotia sau preacurvia, ci deznadejdea. Impotriva ei, impotriva acestei narcoze letale care ne-a paralizat simturile si reactiile, se cuvine sa luptam acum cu toate fortele.
"Noi singuri ne distrugem mai abitir ca toti dusmanii nostri laolalta"
- Ati relatat despre "miracolul conservarii monumentelor antichitatii de la Rosia". De ce nu pot aceste vestigii unice sa devina obiective turistice, in loc sa fie pur si simplu distruse?
- Nu uitati stravechea traditie a furatului caciulii la romani. Nu uitati caprovecinita, mania care-l face pe omul nostru sa lase sa se aleaga praful de orice, numai ca sa-si rada vecinul, dementa acelui "du-i, Doamne, la Ploiesti" din timpul bombardamentelor de acum 65 de ani. Nu uitati specificul nostru demential, de a vitupera atunci cand ne lipseste ceva si a face praf acel ceva, odata ce-l avem. Nu uitati obiceiul nenorocit de a vedea din svaiter exclusiv gaura, niciodata cascavalul, mania de a observa numai jumatatea goala a paharului, ca sa nu mai spun de euforia cu care spargem sticla, indiferent daca-i goala sau plina. Noi singuri ne distrugem mai abitir ca toti dusmanii nostri laolalta! Nimic nu m-a revoltat mai tare ca ideea ca arheologii francezi de la Rosia Montana au fost incantati de minele noastre si le-au facut mulajul, ca sa le duca la Toulouse, unde romanii, ca toti europenii, vor trebui sa le viziteze platind din greu la intrare. Adica noi ne daramam cu buna stiinta casa, dar ii construim pe bani grei macheta, care sa fie expusa-n Occident, noi platind taxa de intrare strainilor ca sa ne vedem galeriile construite de romani acum doua mii de ani...
"Cel mai rau e ca oamenii care s-au lasat cumparati nu stiu ca Romania nu va lua aproape nici un fir de aur din exploatare"
- Exista o lista cu 1030 de semnaturi ale celor mai importanti universitari, istorici si arheologi straini, inclusiv ale celor de la Academia Franceza, care cer guvernului roman stoparea proiectului.
- Este o cifra redutabila. Daca 1030 de minti stralucite din Europa si din lume s-au reunit ca sa salveze o felie superba de pamant romanesc, apoi nu suntem chiar asa de oropsiti si de singuri, cum ne lamentam ca suntem. La fel de important ar fi ca si elitele noastre sa se solidarizeze, fiindca prea ne-am atomizat, prea ne credem fiecare o insula, ne cultivam barlogul si divagam cioranian pe tema zadarniciei universale. Cel mai mult m-a bucurat opozitia Academiei Romane - atitudinea acesteia, studiile si concluziile ferm prezentate - si e semnificativ ca in lista de care vorbiti sunt si semnaturi de academicieni francezi. La urma urmei, daca ne gandim la rolul imens al lui Carol I in destinul Romaniei moderne si la insemnatatea lui Napoleon III in Unirea Principatelor, ne dam seama de ce astazi cele mai bune, mai obiective sinteze istorice despre anumite epoci din istoria romanilor apartin cercetatorilor straini.
- Arheologi prestigiosi precum Al. Suceveanu, Al. Barnea, Mihai Barbulescu si Ion Glodariu se numara printre simpatizantii proiectului Rosia Montana. Ce spuneti de pozitia acestor domni?
- Ce altceva sa va spun de nu proverbe romanesti? Ce-si face omul cu mana lui... Ca la noi, la nimenea... N-a fost sa fie... Sa nu uitam ca, din decembrie 1989, avem razboi civil in toata regula, doar ca mascat in fel si chip. Rosia Montana nu este decat un pretext in plus, o miza in razboiul romanilor cu ei insisi.
- La Rosia au ramas cateva zeci de familii care nu-si vor vinde proprietatile. De 12 ani traiesc un cosmar, fara nici un sprijin de la autoritati. Faceti, va rog, un portret al comunitatii, asa cum ati vazut-o!
- Este exact relatia clanurilor Montague si Capulet din "Romeo si Julieta". Am vazut un barbat care voia sa se apropie de noi si care ne-a evitat ca pe bolnavii de ciuma. "Asta-i cumnatul meu", mi s-a spus, "daca ati fi fost singur, ar fi venit, dar asa, pe mine ma dusmaneste de moarte, asa ca ne ocoleste. Nu ne vorbim de zece ani...". Cel mai rau e ca oamenii care s-au lasat cumparati nu stiu ca Romania nu va lua aproape nici un fir de aur din exploatare. Participarea statului roman la investitie e facuta sub forma de "carried interest", ceea ce le convine de minune canadienilor, pentru ca astfel ii pot fraieri pe investitorii de la bursa din Toronto, lasandu-i sa creada ca statul roman va trebui sa dea aprobarea, din moment ce detine 20 la suta din actiuni. Numai ca putini stiu ca, de fapt, statul roman va lua eventual ceva de pe urma investitiei numai la sfarsitul sfarsitului, daca va mai ramane ceva, si asta numai dupa ce creditorii si investitorii se vor fi indestulat. Cat despre tragedia patrimoniului la romani, apoi asta-i moarte curata! Te uiti ce-au facut cehii la Praga si in imprejurimi, polonezii la Cracovia si Varsovia, ungurii la Budapesta, rusii la Petersburg, ca sa nu mai zic de nemti, francezi, greci, croati, ori de olandezi, suedezi, englezi s.a.m.d. - si te uiti la Lipscanii nostri... Pai sa nu mori?!?
"Orice consiliu local ar trai ca boierul, cu burta-n sus, numai din banii turistilor, ca la greci"
- Este distrugerea Rosiei Montane parte a unui destin implacabil?
- Trebuie sa va spun ca, inainte de a scrie acel articol patetic din "Evenimentul zilei", am avut de infruntat un cor de lamentatii din partea prietenilor, cum ca "totul e degeaba", "totul e vandut demult", "nu avem nici o sansa, las-o moale, batrane", "contractul e fatal, ca la Bechtel", "chestia se doreste de sus de tot"... si altele asemenea. Nu cunosc detaliile, habar n-am care partid, ce guvern, care ministru a dispus sa facem noi in Tara Motilor ce au refuzat toate celelalte tari europene. Dar stiu un lucru elementar: oamenii si aurul se duc precum apa printre degete. Otravirea pamantului este o moarte care intra pe sute de ani in fiinta nepotilor si stranepotilor nostri. Va dati seama ca milioanele de tone de cianuri si metale grele (care-s mai rele decat cianurile) vor fi varsate la numai un kilometru de Abrud!?! Si inca nici nu stiu care grozavie este mai mare si mai revoltatoare: cea naturala, a mediului, sau cea patrimoniala, a sitului arheologic?
- Vedeti un viitor pentru Rosia Montana?
- Am stat doua zile acolo, luna trecuta, si am subinteles numaidecat ce potential turistic are zona, data fiind noua manie ecologista a lumii. Cu muntii, padurile, galeriile minelor extraordinare, drumurile salbatice, peisajele "lunare", ca de SF uluitor, cu iepurii iesiti in drumul masinii si vulpile strecurandu-se la intrarile in pesteri, cu placintele innebunitoare si palinca devastatoare - orice consiliu local ar trai ca boierul, cu burta-n sus, numai din banii turistilor, ca la greci. Nu trebuie sa faci nimic altceva decat curat in casa, bucate in bucatarie, poteci accesibile, parcari abile, chioscuri de vandut pietre de mina, cuarturi - si sa strangi banii. Atat. M-am uitat in cartea de impresii a centrului de documentare instaurat la Rosia Montana de fundatia Soros. Era plina de laudele francezilor, americanilor, nemtilor, belgienilor, albanezilor, italienilor, evreilor, ca si ale romanilor nostri, care de care mai socat ca de atata frumusete nu stie aproape nimeni si ca se alege praful! Astfel incat viitorul Rosiei Montane e una cu viitorul Romaniei: intre obsesia lui Cioran - "n-a fost sa fie!" - si sfanta injuratura a lui Noica: "mama ei de netrebnicie romaneasca"...
Lui Dan C. Mihailescu ii puteti scrie la e-mail: dancmihailescu@clicknet.ro