Scriitorul britanic de origine indiana a devenit superfaimos pe doua cai. Mai intai, prin talent si originalitate: romanul lui din 1981, "Copiii din miez de noapte", care trata in cheie burlesc-fabuloasa crearea statului indian la 15 august 1947, a primit cel mai important premiu literar din aria anglofona, Booker Prize. Mai mult inca, a fost desemnat prin vot, anul trecut, si cel mai bun roman din istoria de patru decenii a mult ravnitei distinctii (concurentii lui Rushdie la acest "Best of the Booker" au fost nume grele ale literaturii contemporane, intre care si doi laureati Nobel - Nadine Gordimer si J. N. Coetzee). A doua si cea mai rasunatoare sursa a celebritatii mondiale de care are parte Rushdie e condamnarea lui la moarte, in 1989, de catre ayatolahul Khomeini din Iran, pentru "Versetele satanice" - carte considerata o insulta la adresa Islamului. Pentru a-si apara viata de fundamentalistii fanatici, scriitorul a trebuit sa traiasca ascuns si bine pazit timp de peste un deceniu, pana cand, la presiunea organismelor internationale, regimul iranian i-a ridicat fatwa ce indemna la asasinarea lui. Si in perioada cat a fost in primejdie, si dupa aceea, scriitorul profesionist si-a vazut de treaba, publicand romane si eseuri - toate traduse si la noi. Din 2005 ele apar intr-o eleganta serie de autor la Polirom: pana acum au fost editate sau reeditate noua titluri. "Seducatoarea din Florenta" e cel mai recent si din serie, si din bibliografia lui Rushdie (editia originala a aparut anul trecut) si v-o recomand ca lectura de vacanta. E un roman placut, ce amesteca intr-o poveste orientala de tip Halima genuri populare - aventuri, amoruri, epopee comica, fresca istorica - fiind in acelasi timp si o fabula cu bataie spre contemporaneitate. Caci "morala" ei ne spune ca intre Orient si Occident, in ciuda aparentei prapastii, exista legaturi profunde. Actiunea se petrece in secolul al XVI-lea, iar eroii isi incruciseaza drumurile intre Florenta renascentista a familiei Medicis si a lui Machiavelli si India Mogulilor, condusa de Jalaluddin Muhammad Akbar. Marele Mogul e un musulman liberal si deschis la minte, un oriental sedus de occident. Acest personaj complex intruchipeaza ideile romancierului cu privire la descoperirea reciproca a culturilor, la modul cum lumi atat de diferite se pot intalni si influenta una pe alta. Alt personaj principal, pe langa imparatul Akbar, este calatorul florentin Niccolo Vespucci, pretins fiu al printesei Qara Kz, urmasa in linie directa a lui Gingis Han. Ea e "seducatoarea din Florenta", cea care face drumul invers, din India in Europa, unde frumusetea ei trezeste pasiuni irezistibile. Niccolo ii spune imparatului Akbar o poveste ce se deschide spre alte si alte istorii in jurul fascinantei printese invaluite in parfumurile si culorile Orientului. Prin intermediul dublei perspective, a aventurierului florentin si a printesei mongole, Salman Rushdie reitereaza o tema majora a intregii sale opere, cea a dialogului Est-Vest, fie si prin exotismul oriental ca reflex oniric al gandirii occidentale, si invers. "Noi suntem visul lor si ei sunt visul nostru", spune unul din personajele romanului care, desi cel mai "usor" si destinat succesului de public din tot ce a scris pana acum Rushdie, are o forta a imaginarului, o magie incantatoare. Caci adevaratul seducator, prin arta de a povesti, e Rushdie insusi.