Intr-o zi mi-am dat seama ca m-am imbolnavit. Am mers la medic, m-a trimis la Cluj, la un specialist. Specialistul m-a trimis la Institutul Oncologic, unde am fost programata pentru operatie (si biopsie). Am refuzat. M-au pus sa semnez ca refuz indicatiile medicului si operatia. I-am rugat insistent sa-mi prescrie un tratament fara interventie chirurgicala. Mi-au aratat usa, spunandu-mi ca nu au timp de pierdut cu mine, au pacienti seriosi, care respecta indicatiile. Mi s-a spus ca mai mult de trei luni nu mai am de trait. Era in 18 octombrie 2000. Am venit acasa. Plangeam zi si noapte, fiind convinsa ca am cancer, nu era confirmat medical, pentru ca refuzasem biopsia. L-am rugat pe Dumnezeu sa nu mor chiar de sarbatori. Nu-mi parea rau de viata mea, ci numai de copilasii mei. Ma tot rugam: "Doamne, invata-ma ce sa fac sa ma vindec!". Mi-a venit o idee. Desi stau intr-un sat din varful muntilor Apuseni, eu am colectia "Formula AS" de la primele numere. Oare s-a vindecat cineva de boala pe care o am eu? Nu am gasit nici un caz similar, dar am gasit un articol despre Sacroterapie, al doctorului Pavel Chirila. Am luat ziarul cu mine, cand mergeam cu vitele la pascut, si-l citeam si de doua-trei ori pe zi. Nu mai credeam ca poate exista o sansa, nu mai scapam de gandurile negre, plangeam intruna. M-am gandit sa caut un duhovnic si sa-i cer un sfat. Am mers la manastirea "Sf. Ilie" din Albac, la parintele Ignat Dionisie. Mi-a spus sa ma spovedesc si sa ma impartasesc in fiecare saptamana, pentru ca Sfanta Impartasanie este leacul leacurilor. Dar desi mergeam si ma spovedeam, nu ma puteam elibera de pacatul tinerii in minte a raului. Cateva persoane m-au facut sa sufar mult in viata si, desi ziceam ca eu am iertat, purtam in suflet o mare durere din partea lor. Suferinta m-a facut sa ma imbolnavesc. Plangeam, plangeam, plangeam. Intr-o zi, un calugar cu care am vorbit despre durerile mele mi-a zis sa citesc viata si minunile Sfantului Nectarie. Am citit cartea cu mare drag si incredere si, dupa ce am terminat-o, l-am rugat pe Sfantul Nectarie sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mine, ca sa nu-mi ramana copilasii orfani. Si primul semn nu a intarziat. M-am visat ca eram in curtea unei biserici, unde o multime de oameni asteptau sa vina duhovnicul, sa le dea binecuvantare. Asteptau cu mainile ridicate in sus, spre cer, in vreme ce eu stateam langa o troita, cu capul plecat, repetand smerita Rugaciunea inimii: "Doamne Isuse Hristoase, miluieste-ma si pe mine, pacatoasa". Deodata, a aparut un calugar bland, cu o bunatate de nedescris, imbracat cu o reverenda invechita. A trecut printre oameni, a venit la mine si mi-a zis: "Daca nu mai plangi, ai binecuvantarea mea". M-am uitat nedumerita la el, pentru ca nu era preotul bisericii, pe care il cunosteam. M-am trezit din somn cu o pace si o liniste pe care nu le mai simtisem de mult. Am mers la duhovnic si i-am povestit visul. "O fi fost Sfantul Nectarie!", a zis.
Apoi am avut un nou vis. Vedeam un sarpe mare si gros ca un horn, care statea ridicat in coada. Dintr-o data, a coborat un fulger din cer care l-a despicat. I-am povestit si visul al doilea, si parintele mi-a zis ca acest sarpe este frica de boala si de moarte. Brusc am inceput sa ma simt mai bine, analizele au inceput sa se modifice, pana ce au ajuns la normal.
Eu cred ca atunci cand omul, din toata fiinta lui, regreta ca a pacatuit, Dumnezeu il si iarta. Daca Dumnezeu ne iubeste si nu ne pierde cand pacatuim, cu atat mai mult ne iubeste, atunci cand venim la El cu toata sinceritatea si cu inima curata si ne marturisim: "Doamne, eu vin la tine asa cum sunt, cu caderile, cu nedreptatile, cu pacatele, cu faradelegile mele, iarta-ma, caci numai Tu ai putere de a ierta pacatele".
In aceasta perioada, Dumnezeu m-a ajutat prin rugaciunile Sfantului Nectarie, si financiar. Aveam nevoie de bani. Am intrebat pe parintele ce sa fac. "Du-te si culege afine!", mi-a zis. Era tarziu, dupa 15 august, afinele erau culese. Cineva mi-a spus sa merg intr-un loc unde vazuse el ca mai sunt, numai ca acolo umbla ursul. Am mers, am gasit afine, era, intr-adevar, un loc pustiu. A doua zi, am vazut o minune. Ursoaica cu puii ma simtise si venise probabil dupa mine mirosindu-mi urma. Se vedea pe udatura, langa un parau, urma ursoaicei si a doi pui, in jurul urmelor pasilor mei. Apoi se indepartau in cealalta parte a paraului. Am cules linistita afine si-i multumesc Sfantului Nectarie pentru ajutor. Am facut din ele sirop care a avut mare cautare. Aveam nevoie de multe lucruri de stricta necesitate. Dumnezeu mi le-a daruit.
Am scris aceste cateva randuri, spre marirea lui Dumnezeu, spre a-i multumi Maicii Domnului si Sfantului Nectarie si spre folosul celor ce trec prin pragul deznadejdii, ca si mine. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.
MATEI AURELIA - sat Girda Seaca, nr. 197, com. Girda de Sus, jud. Alba