O bizara coincidenta a facut ca vestea mortii lui Matei Calinescu sa-mi fi parvenit in timp ce citeam aceasta carte a celui mai bun prieten al lui, una din acele prietenii din adolescenta care dureaza o viata. Spirite afine, cu o formatie intelectuala comuna tutelata de personalitatea lui Tudor Vianu, cu interese si gusturi culturale rafinate intr-o epoca nefasta valorilor estetice si morale, cei doi prieteni nascuti in acelasi an, 1934, au destine cu o simetrie care nu e rodul hazardului, ci al unor optiuni dureroase, la care au fost constransi de imprejurari. Ambii se impusesera profesional datorita capacitatii lor, Matei Calinescu - in critica si teoria literara, Ion Vianu - ca medic psihiatru; aveau functii academice si carti publicate in anii de deschidere. Dar restrangerea drastica a relativei libertati, "marea de supunere si apasare" care devenise societatea romaneasca, refuzul compromisurilor si al colaborarii cu politia politica, faptul ca sistemul ceausist, tot mai aberant, parea puternic si ireversibil - ii determina sa plece in lumea libera. Matei Calinescu in 1973 in SUA, Ion Vianu in 1977 in Elvetia, unde meritele le sunt recunoscute si traiesc multumitor din profesiile lor, neuitandu-si insa nici o clipa tara de origine si denuntand incalcarea drepturilor omului in Romania ceausista. Dupa 1989, amandoi s-au implicat in procesul anevoios de democratizare, publicand in ziarele si revistele opozitiei din anii 1990-1996, dar si dupa aceea, si in viata literara. Dupa extraordinarele lor Amintiri in dialog (care a avut trei editii, in 1994, 1998 si 2005 - toate epuizate, ceea ce spune mult despre interesul pe care l-au starnit), Ion Vianu publica acum acest Exercitiu de sinceritate - de citit neaparat. Fiindca evocarile autobiografice ale conditiilor in care s-a format si a muncit in Romania comunista sunt reprezentative pentru aceia dintre noi care le-am trait si teme de meditatie pentru generatiile tinere care vor sa-si inteleaga predecesorii: "Daca le-am consemnat, e mai ales o contributie la istoria moravurilor din Romania acelor ani, ai comunismului tardiv si decadent. O scriere care vrea sa slujeasca microistoriei, acumularea unor date marunte care pot avea meritul de a lumina o parte din trecut". Ceea ce distinge aceasta carte de multe alte volume de amintiri din aceeasi perioada e ca Ion Vianu isi ia distanta specialistului care se observa si mediteaza la totalitarismul comunist cu el inauntru, fara sentimentalism si menajamente, cu o sinceritate implacabila. Inteligenta lui disociativa relateaza faptele in care e implicat eul social, conditionat istoric, si eul profund, constiinta, aceasta din urma fiind cea care il duce la o disidenta disperat de curajoasa si la exil, ca singura solutie de salvare din deznadejde. Nu pozeaza in erou, nu-si aroga merite, ci povesteste si analizeaza, necrutator cu sine, fapte. Cum a fost indemnat, si in cele din urma a acceptat, in relativismul moral generalizat, sa faca cerere de intrare in Partid (formalitate indispensabila pe atunci unei cariere), fara ca, totusi, sa devina membru. Cum s-a incercat, fara succes, recrutarea lui ca informator ("daca as fi cedat, as fi fost intr-adevar demn de dispret. Necedand, imi facusem datoria. Atat si nimic mai mult"). Reconstituind, cu rabdare de psihiatru, "mintea lui de atunci", ne face sa intelegem de ce acel barbat de 40 de ani - care avea constitutiv vocatia de-a ajuta si ocroti, nevoie de actiune fizica si repulsie pentru ceea ce, din oportunism sau ticalosie, acceptau sa faca sefii si colegii lui, inclusiv abuzuri psihiatrice cu scop politic - incepe sa simta ca nu mai apartine acelei lumi romanesti, "singura pe veci cu adevarat a mea. Si singura, prin urmare, ce imi putea fi furata, de vreme ce numai ce e al tau poate fi rapit". Anii 1974-1977, ai desprinderii, sunt teribili, ca si sedinta de excludere de la Facultatea de Medicina, ca "tradator", dupa depunerea actelor de emigrare. In Anexa cartii e reprodusa stenograma acestei sedinte, precum si doua turnatorii - alese de Ion Vianu din dosarul lui de securitate si extrem de semnificative pentru epoca.