La plecarea regelui Mihai detronat, cineva il zareste pe printul Vladimir Ghika in suita regala. Dar printul nu avea nici un bagaj, spre deosebire de toti ceilalti care aveau bagaje consistente. Intrebat de ce pleaca despuiat si fara nimic, printul-preot a raspuns simplu: Eu nu plec. Oasele mele vor fi ingropate aici, in Romania. Si intr-adevar, a ramas in tara, a fost arestat, a fost inchis la Jilava. Cu doi ani inainte de a sfarsi, a avut o viziune si a spus: Cred ca Iisus imi va acorda intr-o zi harul martiriului. A primit harul martiriului. A murit epuizat de tortura, la Jilava, pe 17 mai 1954. Dupa marturia unor detinuti aflati in aceeasi celula, data mortii este 16 iunie 1954. Acest om fabulos, atingand suprafirescul, a fost contemporan cu noi...
Pe 17 mai, in fiecare an, eu stau langa mormantul lui Vladimir Ghika, la cimitirul Bellu. Un sculptor i-a facut o cruce svelta, inalta, cea mai inalta. Sugerand parca inaltimea sa fizica si duhovniceasca. Trupul sau, ingropat intai in cimitirul Jilava, a fost adus la Bellu, nu stim la ce data, probabil dupa 7 ani, in 1961.
Un om fabulos
S-a nascut la 25 decembrie 1873, pe cand tatal sau era ministru plenipotentiar al Romaniei la Constantinopole. A fost nepotul ultimului voievod Ghika, arnaut prin stramosi, aroman din Iliria, zice o sursa, inrudit si cu regii Frantei, prin mama sa, printesa Alexandrina. Avea inzestrari mentale exceptionale. Era predestinat faptei mari: urmarea lui Iisus.
Mai tarziu, avea sa spuna: Nu incerca sa faci din tine o capodopera, ci un instrument de fericire.
El a facut din viata sa si una, si alta. Era fabulos!, ne spune Tertulian Langa, care candva i-a fost discipol. Pe langa darurile primite in mod natural - o minte sclipitoare, memorie uriasa, o bunatate vindecatoare - el a facut si asceza severa, a avut o disciplina riguroasa a lucrului, a invatarii, a daruirii. Dormea doua ore pe noapte. Spunea: Nu conteaza cat dormi. Important este s-o faci intens. Ne gandim ca si Mircea Eliade dormea doua ore pe noapte (tot intens, cu o disciplina a relaxarii mentale), iar parintele Calinic Cernicanul, de la 21 de ani n-a dormit niciodata intr-un pat, ci doar s-a odihnit, circa o ora pe noapte, pe un scaunel...
Printul Vladimir Ghika a urmat scoli inalte, facultatea de Teologie la Roma, Filosofie si Teologie la Salonic, Dreptul, Stiinte politice la Paris. Doi ani face studii medicale pentru tratarea leprei, pregatire necesara in misionariatul sau. Avea 6 doctorate. Vorbea 26 de limbi.
Catolicism... ortodox
Vladimir Ghika este ortodox prin nastere, prin botez, prin parinti. Este ortodox prin fire! am zice noi, stiind ca firea profunda a omului religios este drept-slavitoare.
La 6 ani, el este inscris la scoala in Franta. Aici face si liceul, si facultatea, mai precis cateva facultati. Mai face o facultate la Roma. Traia atat de participativ-mistic in medii catolice, stabilind relatii de profesie si misiune, incat se va converti la catolicism, la 29 de ani, in 1902. Mama sa, Alexandrina, era impotriva convertirii la catolicism. Poate ca sa-i menajeze sensibilitatile, Vladimir a amanat trecerea la catolicism pana dupa moartea ei...
Celor care-i reprosau acest pas le raspundea: Trec la catolicism ca sa fiu un ortodox mai bun.
La Monseniorul Ghika, trecerea la catolicism semnifica si pasul spre armonia intre Biserica Occidentala si cea Rasariteana. A fost unul din putinii (daca nu singurul) care a primit demnitatea preoteasca sa poata sluji atat liturghia latino-catolica, cat si cea bizantino-ortodoxa. Nu stim daca au mai existat preoti bi-rituali. Probabil numai un preot cu aura sfinteniei poate fi vrednic de asemenea demnitate.
Cele trei slujiri
1. Apostolat laic. Cand, dupa studii teologice, Vladimir Ghika a cerut preotia, Papa Pius al X-lea l-a sfatuit sa nu se grabeasca, ci sa fie mai intai un apostol laic. El a primit. Primele misiuni de binefacere, de asistare a saracilor, de vindecari, de convertiri - el le realizeaza in perioada de apostolat alb. Fondarea, la Bucuresti, a Congregatiei Fiicele Caritatii si intemeierea spitalului Sf. Vicentiu de Paul le realizeaza in acest apostolat laic.
2. Preot bi-ritual. Este hirotonit preot la 50 de ani. Primeste investirea exceptionala sa practice slujba si-n rit ortodox, si-n rit catolic.
3. Probator apostolic. Papa Pius al XI-lea il investeste cu o noua demnitate: sa slujeasca inlauntrul oricarui ordin monahicesc, benedictin, dominican, franciscan (tertiar).
Miracole si fapte
Ca faptuitor, era treaz si in picioare 22 de ore din 24. Pe langa canonul personal, de rugaciune, de meditatie (oratio mentis), el slujea sfanta liturghie, vedea bolnavi, primea penitenti. Scria carti, facea misionariat pe glob. A lucrat doi ani intr-o leprozerie in China, cateva luni in leprozerii din Japonia, din Brazilia.
De foarte tanar, in 1906, inaugureaza la Bucuresti misiunea Sf. Vicentiu de Paul si pune bazele unui spital care, sub comunisti, ii va fi luat si dat lui C. I. Parhon, devenind Institut de endocrinologie. Parhon si ginerele sau, Stefan Milcu, le alunga pe calugaritele sanitare din acest stabiliment.
Marea vocatie a lui Vladimir Ghika era tamaduirea. De la simpla ingrijire sanitara, pana la vindecari miraculoase. In 1913, in razboiul balcanic, se afla acolo, in zona de conflict, in misiune sanitara. Mai tarziu, in inchisoare la Jilava, a vindecat un bolnav de cancer si multi suferinzi de afectiuni psiho-somatice. A salvat de la moarte un detinut inginer (tata a cinci copii!), spovedindu-l.
Petre Pandrea, care ne comunica doua cazuri de vindecare, zice ca el insusi a rezistat in inchisori gratie Monseniorului Ghika: Meditam la maretia sa, la pilda sa, si ma intaream.
Spinul sacru
In modestia sa, Monseniorul Ghika nega ca vindecarile i s-ar datora lui. Uneori dezvaluia, tainic, ca el vindeca pentru ca poarta asupra sa, totdeauna, intr-o cutie de sticla, un spin din cununa Mantuitorului. Era convins ca acest spin, relicva sfanta, insotit de rugaciuni, faptuieste vindecari. Ne intrebam unde se afla astazi acel spin.
Levitatie. Un martor a surprins ca el levita in timpul sfintei liturghii. Tertulian Langa l-a intrebat: Este adevarat ca ati oficiat in stare de levitatie? Cum faceti acest lucru?.
Iar el a raspuns, cu smerenie sau doar cu umor: Foarte simplu. Ma tin de masa, ca sa nu ma ridic prea sus.
Intre regi si leprosi
Monseniorul Ghika a calatorit mult, pe tot globul, unde era nevoie sa ajute, sa salveze, sa mangaie. Este suficient sa-l cheme si un singur suflet, pentru a porni la drum!, zice un biograf.
A convertit la crestinism 17 capete incoronate. Afland ca Panait Istrati este pe pat de moarte, alearga la el si ii da ultima impartasanie. In ultimele sale ore pe pamant, Panait Istrati se converteste la credinta crestina.
In Australia, la Sydney, la un congres al religiilor, Monseniorul a vorbit despre ultimele propozitii - testamentare - ale Mantuitorului, pe cruce.
In India a stat doi ani si jumatate, facand misionariat crestin, dar si savurand surse de intelepciune vedantina. A avut o intrevedere cu Mahatma Gandhi - timp de trei zile si trei nopti! -, consemneaza Petre Pandrea, in Crugul Mandarinului. A admonestat-o pe regina Maria a Romaniei ca nu stie Tatal nostru in romaneste.
In 1923, Papa i-a conferit o misiune cu totul speciala: sa-l intalneasca pe Lenin. Credem ca in speranta de a fisura ateismul aceluia. Monseniorul pleaca spre Moscova. Este o iarna grea, calatoria este obstaculata, inainteaza foarte greu. Ajunge in 1924, dar nu-l mai prinde pe Lenin in viata... S-a spus ca daca l-ar fi intalnit pe Lenin, ar fi putut produce o percutie in capul imparatului rosu, si altfel ar fi aratat leninismul... S-a intors de la Moscova fara rod. Cu Stalin nu s-a intalnit. Nu stim de ce. Fie ca Stalin n-a vrut sa-l primeasca, fie ca Monseniorul a renuntat pe moment, asteptand un semn de Sus, sa vina ora unei asemenea intalniri.
In Japonia, a insotit un grup de calugarite carmelite, care au facut prima Manastire Carmelita in acea tara. Monseniorul Ghika a fost primit de imparatul Japoniei, Hirohito, la inceputul lui martie 1933. Este legendara aceasta intalnire. Imparatul Hirohito (n. 1901) nu avea un descendent masculin si isi dorea un fiu. Monseniorul Ghika i-a spus ca il va binecuvanta si Dumnezeu o sa-i dea urmas. Si minunea s-a faptuit! Imparatul s-a convertit la crestinism.
1948: ultima fapta intru sfintenie. Plecand in exil, regele Mihai voia sa-l ia pe Monsenior cu suita sa. Dar Monseniorul refuza sa paraseasca Romania, pentru a ramane alaturi de saraci si bolnavi. Si luandu-si ramas bun de la rege, s-a dus sa ingrijeasca leprosi, in lazaretul de la Isaccea...
Martiriul
La 18 noiembrie 1952, Monseniorul este arestat pe strada, la Bucuresti, in timp ce mergea sa ajute un bolnav. Este inchis la Jilava. Este anchetat, este batut, impreuna cu lotul Vatican. Este torturat cu spanzuratoarea electrica, ori de cate ori refuza sa semneze o declaratie plasmuita de tortionari. Spanzuratoarea electrica este un dispozitiv diabolic, cu inele metalice aplicate la gatul victimei. Prin inele trece curent electric, victima este strangulata, apoi resuscitata, ca sa fie in viata pentru o alta spanzuratoare. Monseniorul a cunoscut aceasta atroce tortura de 83 de ori, in primul an de detentie. Procedeul este cumplit de traumatizant psihic, produce extenuare neuronala si cardiaca...
La Jilava, Monseniorul se afla in camera cu 240 de detinuti. Era privit cu veneratie. Neobosit, dadea sfat puternic, a vindecat, a intarit, a convertit. Simtea ca celula, temnita, este biserica lui. Avea seninatatea celor care traiesc in afara timpului sau in timpul liturgic. Nu se temea de moarte. Cere iertare de la Domnul pentru asasinii care nu stiu ce fac. Converteste pe unul dintre gardieni, asa cum a fost convertit talharul pe cruce... Si, a doua zi, acel gardian n-a mai fost vazut intre personalul inchisorii, probabil sortit, si el, martiriului...
Cu patru zile inainte de a muri, Monseniorul si-a prevazut ora trecerii la Domnul. Cand si-a dat duhul, cei din celula au fost infiorati mistic si au spus: A murit un sfant. Acestea ne-au fost transmise de un supravietuitor.
Se spune ca daca un spatiu etnic odrasleste un om harismatic, oamenii acelui loc au multa trecere la mantuire. Nadajduim ca asa ne va fi si noua.
VASILE ANDRU