Mai tarziu, el a descris ceea ce s-a petrecut atunci in urmatoarele cuvinte: "Noaptea era destul de luminoasa, si de vazut, puteam vedea pana departe. Numai ca, deodata, parca n-am mai simtit acoperisul sub picioare. M-am apucat insa bine de ceva, cu ochii numai primprejur, sa vad ce se intampla. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cat vedeam cu ochii, toate blocurile se clatinau. Si toate cladirile se inclinau de-o parte si de cealalta ca si copacii pe furtuna. Prima unda a fost pe verticala. Cateva fractiuni de secunda a parut sa inceteze, dar apoi a reinceput pe orizontala. Cerul a crapat brusc, de parca statea sa se franga in doua. Am auzit detunaturi indepartate, apoi un zgomot infundat, care parca venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vant puternic, de era sa ma azvarle jos. S-a dus, dar apoi s-a intors inapoi, de data asta cu miros greu, de ars. Si pe urma s-au stins toate luminile... Pe cer era un urias arc de foc, ca si cum s-a produs un scurtcircuit in tot orasul... Si atunci am zis: "Gata, cred ca-i gata orasul!"."
Probabil ca multi dintre cititorii acestor randuri isi amintesc acel eveniment, care a ucis mai mult de 1.500 de oameni si a ranit peste 11.000, distrugand peste 35.000 de locuinte. Si poate ca unii dintre cei ce l-au trait s-au intrebat daca acel cataclism fusese prezis. Daca ar fi stiut ce se intamplase cu doi ani mai devreme in China, intrebarea lor ar fi fost mai mult decat justificata.
Cutremurele din China
In ziua de 4 februarie 1975, agentiile de presa ale lumii difuzasera o stire senzationala. Un cutremur de magnitudine 7,3 a fost prezis cu cateva ore inainte de a avea loc in orasul Haicheng, din nord-estul Chinei. Majoritatea oamenilor au iesit in strada si au privit cu groaza cum cladirile din jur se naruiau. In cateva minute, locuintele lor devenisera mormane de moloz. Cu toate ca numarul mortilor a trecut de 2.000, iar al ranitilor de 28.000, pierderile omenesti au fost minime. Cum 90 la suta din oras a fost distrus, peste 150.000 de oameni ar fi putut pieri sub daramaturi. In Romania, stirea a trecut neobservata de public. Cutremurul care zguduise Bucurestiul in 1940 parea de mult uitat si nimeni nu-si imagina ca tara urma sa fie din nou incercata, pe 4 martie 1977. Insa in Alaska, Chile, Japonia si Tibet, care fusesera lovite de curand de cutremure puternice, stirea prezicerii evenimentului din Haicheng a trezit sperante. Populatia credea ca seismologii au gasit, in sfarsit, o metoda de predictie a acestor catastrofe. Din pacate, sperantele lor aveau sa se destrame in curand. Pe 28 iulie 1976, un cutremur de magnitudine 7,6 a lovit orasul Tangshan, la est de Beijing, fara nici o avertizare. Peste 250.000 de oameni si-au pierdut viata. Relativ la numarul de victime, un singur cataclism l-a depasit pe cel din Tangshan: cutremurul care a ucis 830.000 de persoane in China anului 1556. Cum a fost posibil ca evenimentul din Haicheng sa fie prezis, pe cand cel din Tangshan sau Bucuresti sa vina total pe neasteptate? Problema prezicerii cutremurelor pare plina de contradictii. Uneori citim stiri in presa care ne spun: "Seismologii afirma ca cutremurele nu pot fi prezise", iar alteori vedem ceva de genul: "Expertii sustin ca un cutremur s-ar putea sa aiba loc intr-o anumita zona". Cui sa dam crezare la urma urmei?
Fatetele predictiei
Cele doua afirmatii de mai sus nu sunt neaparat contradictorii, pentru ca termenul "predictie" are mai multe sensuri in stiinta. In vorbirea curenta, spunem ca un cutremur e prezis cand aflam cu cel putin cateva ore inainte unde va avea loc si cat de puternic va fi. Cutremure mici, pe care le percep seismometrele, dar pe care noi nu le simtim, se petrec zilnic, insa ele nu ne afecteaza viata in nici un fel. Noi am dori sa ni se spuna doar cand sa parasim cladirile din cauza riscului daramarii lor. O astfel de prezicere se numeste predictie exacta, si nici macar cea din Haicheng nu a atins acest nivel. Seismologii n-au stiut nici ora, nici magnitudinea cutremurului. Au anuntat doar ca in curand un eveniment catastrofic s-ar putea sa aiba loc. Din fericire, miscarea seismica s-a produs spre seara, cand lumea iesise la plimbare dupa orele de serviciu, constienta ca e mai bine sa stai sub cerul liber decat sub un acoperis solid. Dar daca cutremurul ar fi avut loc in mijlocul noptii, probabil ca numarul victimelor ar fi fost imens.
Primul nivel al cuvantului predictie se refera la hazardul atemporal. Acesta corespunde determinarii zonelor geografice unde cutremure mari sunt simtite mai des decat in alte parti. O astfel de evaluare se face pe baza configuratiei placilor tectonice si a istoriei seismice din zona. De exemplu, pe Insula Vancouver din Oceanul Pacific, in vestul Canadei, unde traiesc si de unde scriu aceste randuri, placa tectonica pe care ma aflu aluneca sub placa continentala cativa centimetri pe an. Cercetarile geologice din zona au dovedit ca in ultimele zece milenii au avut loc intre 19 si 21 de cutremure enorme, de magnitudine 9 sau mai mare, ultimul pe data de 26 ianuarie 1700. Un mic calcul arata ca, in medie, un cutremur de asemenea proportii loveste aceasta zona o data la 500 de ani. Insa probabilitatea matematica nu ne informeaza despre cand un asemenea eveniment ne va afecta. Intervalele dintre seismele majore din aceasta zona au fost intre doua si opt secole, asa ca daca ultimul s-a intamplat acum trei sute de ani, ne putem astepta la urmatorul cutremur de magnitudine 9 oricand, incepand din clipa de fata pana peste douazeci de generatii. Acest gen de predictie, care da doar o foarte vaga idee asupra datei, desi stim cu siguranta ca acel cataclism va veni, poate fi folosit doar pentru a impune reguli stricte asupra constructiilor din anumite zone, in asa fel incat pagubele sa fie minime la momentul catastrofei.
Al doilea nivel de prezicere este cel al hazardului temporal. Acesta ne da un interval mai scurt in care un cutremur mare e posibil, dar fara sa ne garanteze ca va avea loc. Este ca si cum ni s-ar spune ca intre orele 7 si 8 dimineata sau 5 si 6 seara, cand circulatia rutiera e aglomerata, sansele sa avem un accident de masina sunt mai mari decat in restul zilei. Desigur, asta nu inseamna ca vom avea un acident intre acele ore, dar nici ca suntem in siguranta in afara lor. Astfel de perioade de risc au fost puse in evidenta in China anilor '70, iar cutremurul din Haicheng a avut loc intr-un astfel de interval de activitate seismica intensa. Insa in perioade similare ale acelorasi ani nu s-a intamplat nimic.
Ultimul nivel inaintea predictiei exacte este cel al predictiei probabilistice, care incearca sa determine locul si magnitudinea unui cutremur pe baza precursorilor, adica diversele schimbari specifice care se produc inaintea unui eveniment catastrofic. Tot felul de precursori potentiali au fost identificati, cum ar fi serii de cutremure mici, pozitia Lunii, schimbarea cantitatii de hidrogen din sol sau a nivelului elementului chimic radon din fantani, si s-a studiat pana si comportamentul animalelor. Din pacate, niciunul dintre acesti precursori nu s-a dovedit suficient de precis pentru a garanta predictia, chiar si numai aproximativa. Doar evenimentul din Haicheng s-a apropiat de acest nivel, insa expertii recunosc azi ca acea prezicere a fost o combinatie de experienta, intuitie si noroc, motiv pentru care nu a mai putut fi repetata cu alte ocazii.
Cautatorii de publicitate
Dupa cutremurul din Italia de pe 6 aprilie 2009, au existat stiri despre un seismolog italian care ar fi prezis evenimentul pe baza analizei nivelului de radon din apa in zona Abruzzo, unde catastrofa a avut loc. Nu am nici o incredere in acest raport. Desi s-au facut multe cercetari in directia radonului in ultimii ani, ele au ramas fara concluzii ferme. Si apoi, oricine poate afirma ca a putut prezice un fapt dupa consumarea lui.
Din pacate, lumea e plina de indivizi care isi inchipuie ca ghicesc viitorul, iar cutremurele sunt printre subiectele lor favorite. Exista multe exemple de acest gen si unele au atras atentia mass-mediei. Charles Richter, inventatorul scarii de magnitudine care ii poarta numele, afirma in 1977: "De cand am inceput sa lucrez in seismologie, am avut oroare de predictii si prezicatori. Jurnalistii si publicul se napustesc asupra oricarei sugestii de predictie, ca porcinele la o troaca plina. Domeniul predictiei este un teren propice pentru diletanti, sarlatani si indivizi care incerca sa-si faca reclama".
Un caz ce a facut multa valva in Statele Unite este cel al lui Iben Browning, un biolog pensionar care in 1990 a prezis un mare cutremur in regiunea orasului New Madrid, din statul Missouri. Browning a inceput sa se bucure de increderea publicului, dupa ce ziarul "New York Times" a raportat ca el prezisese cutremurul din 1989 din San Francisco si o retea de televiziune a afirmat ca teoria lui se dovedise corecta de sase ori. Isteria a ajuns la culme dupa ce un cutremur slab, de magnitudine 4,6, a fost simtit pe 26 septembrie 1990 in New Madrid. Zeci de scoli si-au inchis portile si mii de oameni au cumparat polite de asigurare, insa catastrofa cea mare n-a sosit nici pana-n ziua de azi. In schimb, societatile de asigurari au profitat din plin de atentia acordata lui Browning.
O situatie mai grava s-a instalat in China intre 1996 si 1999. Vreo 30 de predictii au fost emise pentru diverse zone ale tarii, toate dovedindu-se false. De teama, mii de oameni au petrecut luni de zile in corturi, iar economia chineza a suferit, pentru ca multi muncitori au refuzat sa intre in fabricile unde lucrau. Pana la urma, guvernul s-a vazut nevoit sa interzica orice predictie care nu trecea prin filtre oficiale.
Succesele stiintei
Cu toate ca expertii nu pot inca prezice cu exactitate cutremurele cu zile sau ore inaintea producerii lor, speranta ca intr-o buna zi acest lucru va fi posibil nu e pierduta. Seismologii cauta mereu metode noi de a descoperi precursori. Ultima cercetare in aceasta directie a demarat in luna mai a acestui an, in groapa Nankai din Oceanul Pacific, la sud de Tokio. Ideea proiectului este de a instala aparate seismice la adancimea de cativa kilometri in pamant, pentru a detecta posibile semnale care au loc inainte de un cutremur. Zona respectiva a fost studiata in detaliu si exista date despre seismele din ultimele cateva secole, insemnate de localnici, inca cu mult inainte ca geologia sa devina o stiinta.
O parte din eforturile actuale ale expertilor sunt concentrate in directia predictiilor in timp util. Acestea se fac in clipa in care faliile tectonice incep sa se deplaseze. Din momentul in care miscarea e detectata si pana cand cutremurul devine simtit intr-un anume loc, pot trece cateva zeci de secunde. Desi acest interval de timp e prea scurt pentru a evacua populatia din cladiri, predictiile de acest gen au aplicatii folositoare. De exemplu, trenurile de mare viteza pot fi oprite printr-un semnal electronic, o deraiere sigura e astfel prevenita si sute de vieti sunt salvate. Distributia gazului metan poate fi de asemenea intrerupta, evitand incendiile care izbucnesc adesea dupa cutremure, din cauza scurgerilor de gaz din conductele ce se rup sau se fisureaza. Seismele mari submarine sunt unele dintre sursele generatoare de tsunami, val marin imens, ca cel care a ucis peste 220.000 de oameni pe tarmurile Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004. Dar despre cum putem recunoaste sosirea unui tsunami pentru a actiona la timp sa ne salvam viata, daca ne aflam undeva pe malul marii in vacanta, este un subiect pe care il voi trata intr-un numar viitor al revistei.
FLORIN DIACU - Department of Mathematics and Statistics University of Victoria - P.O. Box 3045 STN CSC, Victoria, B. C. Canada, V8W 3R4