Slujba impotriva grindinei
Mare sarbatoare crestina, Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh asupra ucenicilor lui Hristos - sunt praznuite duminica, la 50 de zile dupa Pasti. In mitologia romaneasca, Rusaliile sunt niste fapturi fabuloase, denumite si iele, inzestrate cu puteri magice, care patroneaza muntii, padurile si izvoarele. Hora ielelor, care are loc in noptile de iunie, marcheaza intrarea verii in drepturile depline. Traditia populara spune ca dansul ielelor nu trebuie urmarit de nici un muritor, altminteri acesta va amuti, va surzi sau se va sminti. In plus, in preajma sarbatorii de Rusalii nu se lucreaza, orice munca, mai ales pe ogoare, atragand mania ielelor, care trimit grindina si distrug recoltele. A patra zi dupa Rusalii, in unele sate se tine si azi slujba "pentru gheata", impotriva grindinei. Dupa care, preotii si satenii ies pe camp, la troite, pentru a sfinti apa si a stropi tarana, "ca sa nu bata gheata" si sa nu fie recoltele atacate de daunatori.
In asteptarea furtunii
Anul acesta, in satul Iclozel, la zece kilometri de Gherla, slujba contra grindinei si a furtunii, tinuta si in biserica romaneasca, si in cea ungureasca, parea ca nu o sa aiba rezultatul scontat. Nori negri, grei, se apropiau de sat, cand bisericile mai erau inca pline de credinciosi. De cu dimineata, oamenii avusesera grija sa intoarca din drum carutele celor care uitasera ca, dupa datina, in ziua aceea nu se muncea. "Nu ne spurcati hotarele!", spunea Petrea Lipotean, un taran increzator in traditie, blocand ulita ce ducea sus, pe dealuri, la gradinile oamenilor. "Staturam ieri", au raspuns carutasii veniti din satul vecin. "Ieri o fost zi de gheata". "Ati incurcat zilele, fratilor, azi ii oprelistea de la munca, nu lucra nimeni, sa fie clar". Cuminti, oamenii s-au intors din drum. Mai bine cale intoarsa decat urgia naturii. In unele sate, se sfintesc ramuri de tei, care sunt pastrate toata vara pentru a fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinei. In Iclozel, satenii isi pun nadejdea in clopotele celor doua biserici. "Nu ti teme, ca stie "batranul" sa sparga gheata", spune Ianos Deak, clopotarul bisericii unguresti. Ramas in biserica si dupa slujba, el asteapta momentul cand va incepe infruntarea cu ploaia. Peste sat se lasase negura. "Oarecine tot o calcat pe ogor, nu s-o abtinut sa munceasca, desi stia ca ii bai", spune batranul incruntat. "Nu vrea nimeni sa vie gheata, dara oamenii mai uita care-i ziua oprita si, pana ce se dumiresc, vine urgia pasta camp".
Clopotarul se uita ingrijorat la cerul care parca a coborat pe pamant. Cate un fulger gros brazdeaza negura deasa. Inca nu e momentul. Furtuna trebuie sa se apropie mai mult, sa se auda tunetul exact deasupra satului. La biserica romaneasca, Iulian Prisacaru e si el la post. Unul din clopotele bisericii are aproape 150 de ani si a fost martorul unei minuni. In urma cu peste 60 de ani, mai la deal de sat era o cariera de piatra, exploatata la maximum. Din cauza asta, intr-o zi de duminica, dealul a luat-o la vale. Biserica era plina de oameni. Nu mai aveau cum sa fuga. In curgerea lui, valul de pamant lua tot, ca o lava vulcanica. Numai ca, minune, in dreptul bisericii, valul s-a despicat si a ocolit-o, dupa care s-a impreunat, daramand o casa aflata mai la vale.
Dangat de vreme rea
Ianos Deak asteapta, in continuare, sa traga clopotul de vreme rea. Aproape ca se simte mania "fetelor codrilor", "maiastrelor", "soimanelor", "izmelor padurilor". Satul este situat la intretaierea a trei dealuri impadurite. Oamenii spun, in gluma, ca aici "intoarce uliul cu frana de mana", in sensul ca este un sat izolat. Pe vremea lui Ceausescu, se luase hotararea sa fie mutati oamenii, ca sa ramana rezervatie naturala de cerbi si mistreti. N-a mai apucat sa-si duca planul la implinire. Satul a supravietuit si traieste dupa puterile lui. In vara asta au fost harnici ca intotdeauna si au lucrat ogoarele cu nadejde si se anunta o recolta bogata. Dar daca bate gheata, e vai si-amar! In sfarsit, un trasnet despica norii plumburii deasupra satului. Clopotele de la biserica romaneasca si de la cea ungureasca incep sa bata aproape la unison. Amandoua isi incep "cantarea de vreme rea" cu o dominanta prelunga, urmata de batai scurte si iuti. Vaierul clopotelor umple vazduhul pana ce norii grei se sparg intr-o rapaiala asurzitoare. "Ploua cu clabuci", dupa cum se spune. "No, ase!", zice Ianos Deak. "Acuma se razbuna norii". Nu pleaca din biserica nici cand norii par ca se rasfira si rapaiala se ostoieste. Stiu clopotarii de ce. Pericolul n-a trecut. Norii plumburii vin in "valuri". A fost nevoie sa se bata clopotele in trei serii, pe parcursul a doua ore, pana s-a "razbunat" toata urgia grindinei. "De tri sute de ani, tat ase se bate de vreme rea", ma asigura Ianos. "Ase o lasat Dumnezeu, ca glasul clopotelor sa le apere la saracii oameni ogoarele".
Clopoteii calusarilor
Tot legat de Rusalii este si faimosul joc oltenesc al Calusarilor, dans ritual cunoscut fiind in primul rand ca remediu pentru vindecarea celor smintiti de iele. Cel mai important moment al sarbatorii il reprezenta constituirea cetei calusarilor, in ziua numita "Strat de Rusalii", cand se adunau intr-o casa treisprezece tineri. Se alegea un vataf, care sa conduca ceata, si mutul, care o controla. Se facea apoi "legatura steagului", pe o prajina de alun, careia i se punea in varf un batic si usturoi verde, cate trei fire pentru fiecare calusar. Pe acest steag, calusarii faceau legamant. Steagul si costumul calusarilor sunt elementele cheie ale datinei. Steagul, tinut mereu drept si pazit peste noapte sa nu fie furat, le confera participantilor puterea de a-si tine legamantul. Costumul le ofera protectie si putere de vindecare, mai ales prin clopoteii impletiti la opinci, ce rasuna in miscarile dansului si care produc vibratii benefice in trupurile celor bolnavi. Zvonciarii istroromani, carora li se mai zice si "clopotari", au si ei un costum specific, asemanator cu al calusarilor, investit cu aceleasi puteri magice, avand sute de fasii multicolore, cu o blana de oaie de care sunt agatate clopotele care alunga boala, si cu un coif, in varful caruia se afla un simbol solar, aducator de sanatate si noroc.
Fenomenul de rezonanta
Cercetatorii din domeniul acusticii considera ca practica straveche a clopotelor ar putea avea o explicatie stiintifica. "Un clopot este un sistem vibrator, care depinde, in linii generale, de forma, marimea si materialul din care este turnat, pentru ca acestea determina modul in care vibreaza peretele clopotului, care interactioneaza cu acustica clopotnitei", este de parere gen. dr. Emil Strainu, specialist in arme si metode de razboi geoclimatic. "Sunt foarte importante caracteristicile de propagare a sunetului in mediul inconjurator, in conditiile atmosferice date. Frecventele naturale sunt influentate de temperatura, iar coeficientul termic influenteaza in mod direct vibratia bronzului, aliajul de baza pentru clopote. De variatia de temperatura depind si particulele care alcatuiesc norii de grindina. Este foarte posibil ca oscilatiile sinusoidale produse de dangatul clopotelor sa reorganizeze particulele ce alcatuiesc norii de grindina si sa-i sparga. Este vorba de fenomenul de rezonanta, dar la noi nu s-a studiat rezonanta in acest context".
Efecte fizice si psihologice
In prezent, exista un program de calculator special - numit Wavanal - care analizeaza vibratia sunetului unui clopot si factorii care influenteaza timbrul acestuia. Cu ajutorul acestui program se poate studia vibratia sunetelor asupra urechii si, implicit, asupra corpului uman, sau asupra unor particule din natura. Gratie tehnologiei moderne, clopotele din ziua de astazi sunt turnate dupa formule acustice precise, urmarindu-se obtinerea unor sunete foarte armonioase. Majoritatea sunt actionate electric. Nu se mai tine seama de "amprenta" clopotarului, care se refera la stilul de a bate limba metalica intr-un anumit loc de pe interiorul peretelui, nu se mai tine seama de mestesugul transmis din generatie in generatie, de a trage clopotele pentru sarbatoare, pentru moarte, pentru vreme rea, pentru stingerea molimelor etc. Altadata, sunetele clopotelor provocau stari de bucurie, reverie, uimire, teama, aveau efect psihologic, erau in stransa legatura cu inaltarea spiritului. Insa baterea clopotelor pentru vreme rea nu are nici o legatura cu armonia sunetelor. Este vorba de sunete stridente, care sparg norii de gheata si omoara virusi. Ca nu este vorba de o simpla poveste au demonstrat-o specialistii de la Institutul de Medicina al Marinei Ruse. Dupa teste care au durat peste 10 ani, s-a constatat ca sunetele clopotelor vechilor biserici neutralizeaza virusi si microbi, inclusiv pe cei de gripa si tifos.
Clopotele noi, simple instrumente muzicale
George Elphick, in cartea sa "The Craft of the Bell Founder" ("Mestesugul faurarului de clopote"), nota, cu regret, cum traditia a cedat modernismului, in prezent mestesugul turnarii clopotelor fiind un compromis intre calitatea sunetului (determinata in mare masura de forma si profilul clopotului), metoda de turnare (care se doreste a fi cea mai facila, spre deosebire de trecut, cand turnarea si racirea aliajului in forma de pamant sau argila urma un procedeu sofisticat, transmis din tata in fiu) si alte caracteristici, cum ar fi greutatea si dimensiunile. Nu ca aceste "norme" nu ar fi existat si in trecut, dar in prezent, compromisul consta in eliminarea tuturor "variabilelor misterioase", adica acelor caracteristici care faceau din clopote "un mijloc magic prin care Dumnezeu se adresa oamenilor". Acum, ele se transforma in simple instrumente muzicale. "Maiestria unui faurar de clopote consta in obtinerea tonurilor necesare pentru diferite situatii, la cerinta clopotarilor, acestea constituind secretul lor", scria Elphick. Profesorii E. Terhardt si M. Seewann, de la Universitatea Tehnica din Mnchen, Catedra de acustica, au elaborat o ampla lucrare in urma analizarii clopotelor din 137 de biserici vechi europene, afirmand ca sunetul dominant, provocat la prima tragere a clopotului, ramane "un mister acustic nerezolvat". Efectul pe care il are un sunet asupra fizicului si psihicului unei persoane depinde de modul in care aceasta percepe vibratia sunetului dominant, care poate cauza stari benefice sau stari de nervozitate. "Ramane un mister felul in care vechii clopotari stiau sa influenteze mase intregi de oameni prin felul in care "obligau" clopotele sa "cante" a bucurie sau a tristete. Reteta lor cuprinde mult mai mult decat tehnica".
Sunetul strident are importanta lui
Clopotul este unul dintre cele mai vechi instrumente sonore, folosite inca din antichitate, in temple, derivand din gonguri si tobe primitive. In antichitate, calugarii chinezi foloseau gonguri de piatra, pe care le loveau pentru a obtine o stare de bine, existand credinta ca vibratiile pietrei "fac sa cante trupul, eliminand tot ceea ce era nociv", dupa cum reiese dintr-un manuscris shaolin. In China au fost descoperite multe clopote antice, avand forma a doua olane unite. Scopul unei astfel de forme, dupa explicatiile moderne, era prevenirea interferentei undelor sonore. In "Insemnari din gradina Mengxi" se spune: "Unele clopote sunt turtite pentru ca sunetul lor sa fie scurt si patrunzator. Sunetul scurt si sacadat este necesar uneori ca sa produca dezordine si sa alunge spiritele rele". Prima folosire a clopotului intr-o biserica crestina a fost semnalata pe timpul lui Paulinus, episcop de Nola, in Italia, in secolul 5 d.C. Primele clopote erau fabricate din table de fier, batute cu ciocanul si imbinate. Abia mai tarziu s-a trecut la procedeul de turnare. Atelierele se aflau in manastiri, dar chiar si acolo se pastra secretul mestesugului. Din invataturile unui calugar german, catre principalul sau ucenic (manuscris din sec. 15), aflam ca "atunci cand clopotul este larg, dar scurt, sunetul este sonor si patrunzator, dar nu se propaga departe; daca este stramt si lung, sunetul este limpede, cristalin, iar distanta de propagare este mult mai mare". Dupa cum se vede, datina s-a pastrat pana in zilele noastre, iar clopotarii stiu ca sunetele scurte, sacadate, nemelodioase, chiar stridente pentru urechea umana, sunt necesare in cazuri de vreme rea si molime.
Fotografiile autoarei (4)