Pe acest fundal au reaparut, desigur, si pescuitorii in ape tulburi. Personaje ce, in vremuri normale, ar fi ramas in pubelele istoriei, sau s-ar fi "odihnit" dupa gratii, defileaza iarasi pe scena, prezentandu-se drept "salvatorii natiei", "justitiarii" ei. Calitatea proasta a clasei politice romanesti le-a facilitat revenirea si - trebuie s-o spunem - chiar le-a dat o sansa de a se cocota in capul mesei. Lovit de saracie, macinat de criza, neincrezator intr-un stat derizoriu, cu legi contradictorii si retroactive, romanul de rand, cel mai putin informat, pare dispus sa le acorde un anume credit. Prilejuri exista. Au fost "europenele" si urmeaza "prezidentialele". Personajele noastre au reusit sa se califice pentru Parlamentul Europei si anunta ca vor candida la functia suprema in stat. Ca se vor face de ras in Europa cu putinatatea ideilor si cu expresiile neaose intraductibile nu conteaza. Pana vor afla romanii ce "performante" au alesii lor, acestia vor purta campanii electorale, vor lansa propuneri fantasmagorice, se vor visa pe fotoliul prezidential.
Criza a tulburat apele si a schimbat jocul mecanic al clasei politice. "Baletul" cu trei actori principali, reprezentantii celor trei mari partide romanesti in batalia prezidentialelor, nu se mai poate desfasura dupa scenariul clasic. Atunci cand economia se prabuseste, orice "balba", orice pas gresit il pot costa pe un candidat locul vizat in turul secund al alegerilor pentru Cotroceni. De aceea, strategii partidelor implicate stimuleaza candidaturile atipice, diversioniste. Vadim, Becali, Duda si chiar doctorul Oprescu (primarul nul al Capitalei) intra in calcule, rup voturi de la un "candidat mare" sau altul, le blocheaza sau le maresc sansa de a juca "finala". M. Geoana, C. Antonescu si chiar T. Basescu pot avea "surprize" cu acesti "outsideri" ce le pot "confisca" o parte din teme, ce le pot rupe o parte din electori. Din acest punct de vedere, PSD-ul si PNL-ul au gresit anuntandu-si prea devreme candidatii. Motivatia ca "europenele" au fost un test al popularitatii lor nu se sustine in raport cu uzura pe care o provoaca intrarea prematura in cursa.
Ce a aratat, in fapt, testul "europenelor"? Pentru PSD, el a indicat ca M. Geoana nu este cea mai fericita optiune in batalia pentru Presedintie. In ciuda stilului populist-agresiv, cu accente "folclorice", pe care l-a adoptat, presedintele PSD-ului nu reuseste sa tina pasul cu contracandidatii mai vocali si mai rapizi in reactii. D-l Geoana este, mai degraba, omul culiselor, al tratativelor laborioase si discrete. Cota lui, mai scazuta decat cea a partidului pe care il conduce, i-a facut pe unii lideri sa se gandeasca la solutia "de rezerva", testata la locale, a candidatului-surpriza, "neangajat partinic", doctorul S. Oprescu. Gruparea veteranilor PSD-isti, condusa de I. Iliescu (ce nu-l va ierta vreodata pe Geoana pentru debarcarea lui de la sefie), are impresia ca poate castiga de doua ori cu acelasi loz, desi acum bucurestenii s-au convins de "capacitatile" primarului Oprescu, pe care - de aceasta data - nu il va mai "martiriza" nimeni. M. Geoana nu se mai poate baza decat pe politica "micilor cu bere", practicata de M. Vanghelie, principalul sau sustinator. O politica ambigua insa, pentru ca, in vremuri de criza, un "ospat electoral" nu ajunge, iar promisiunile sau criticile candidatului la adresa administratiei sunt incredibile, cat timp partidul sau este la putere. M. Geoana este, in fapt, condamnat sa piarda si, ca personalitate politica, sa dispara.
Mai complicata este situatia candidatului PNL. Sub conducerea lui, partidul a scazut in sondaje, principalul vinovat fiind tocmai cel ce trebuia sa-i fie "locomotiva". C. Antonescu a avut, in campania "europenelor", un discurs monocord, centrat pe discreditarea presedintelui Basescu. Chiar si cei mai neinformati romani au realizat insa ca a-l invinui pe T. Basescu de criza mondiala este o aberatie, si ca a lovi in apropiatii presedintelui nu tine loc de solutii, de "propuneri constructive". Candidatul liberal ar fi putut sa-si hraneasca discursul din gloria trecutului, dar atunci multi s-ar fi intrebat de ce l-a inlocuit pe C. Popescu-Tariceanu, parintele acestei "glorii", si la fel de multi ar fi observat ca respectiva glorie a lasat goala vistieria statului, obligandu-i pe succesori la o dura politica de austeritate. C. Antonescu trebuie sa-si schimbe radical discursul, detasandu-se si de PSD, pe care - pana acum, dintr-o secreta speranta de sprijin in turul secund, l-a menajat. El stie ca pierderea alegerilor il scoate definitiv din joc.
Pentru T. Basescu si partidul sau, PD-L-ul, mai interesanti sunt ceilalti candidati: "Justitiarul" Vadim poate atrage voturi din bazinul PSD-ului. Printul Duda joaca acelasi rol in raport cu PNL-ul. G. Becali balanseaza intre cele doua bazine, procentele "rupte" de el putand sa favorizeze sau sa stopeze avansul spre turul secund al prezidentialelor a unuia sau altuia dintre candidatii marilor partide. PD-L-ul ar trebui sa se fereasca de vreo intelegere "de ruta" cu vreunul din acestia, o alianta cu Vadim devenind toxica prin pierderea voturilor UDMR-ului, iar o asociere cu celalalt membru al cuplului comic de "crestini si patrioti", G. Becali, neavand nici o valoare datorita inconsistentei personajului. Cei care imagineaza o finala Basescu-Vadim, repetand scenariul din 2000, cand Iliescu a fost ales triumfator de o societate civila socata de ascensiunea (aranjata, de altfel) a extremistului, se plaseaza pe pozitia PSD-istilor sustinatori ai doctorului Oprescu. D-l Basescu are resurse sa castige un nou mandat si fara strategii ieftine si oneroase, de favorizare a vreunui candidat outsider. Presedintele ar putea fi blocat doar daca, pe fondul crizei sensibile pentru romani, face vreo concesie temperamentului sau, sau daca "echipa" sa il tradeaza.