De obicei, cand ajung la o anumita varsta, fostele staruri din cinema, sport, showbiz isi angajeaza cate un "negru" - jurnalist sau redactor specializat - cu ajutorul caruia isi scriu memoriile. Ei stiu ca exprimarea in scris e mai dificila decat s-ar crede, oricat de spectaculoase sau scandaloase ar fi intamplarile de consemnat. Tot asa cum "negrul" n-ar fi in stare de performantele ce i-au adus celebritate mondiala celui a carui viata o scrie la persoana I, vedeta, campionul, diva nu prea stiu sa povesteasca expresiv, coerent si emotionant. In privinta lui Alan Alda, pun mana in foc: si-a scris singur amintirile, in preajma implinirii varstei de 70 de ani, fiindca scrisul si cititul l-au insotit pe actorul carismatic pe tot parcursul. Vi-l amintiti, desigur, din serialele TV "M.A.S.H." si "Viata la Casa Alba", dar si din numeroase filme, intre care "Aviatorul" lui Scorsese. O figura deosebit de simpatica, pe care o recunosti imediat, chiar si in roluri secundare. Unul dintre acei actori care trece cu usurinta ecranul si-ti intra direct in suflet prin naturaletea, inteligenta si placerea cu care "se joaca". La fel e si scrisul sau, de aceea va recomand aceasta carte deconectanta, distractiva, fara urma de cabotinism sau malitie, vadind un om pe cat de talentat, pe atat de bun, modest si normal. Iesita din comun e doar puterea lui de munca si de studiu sistematic. A jucat rolul nastrusnicului doctor Hawkeye Pierce in serialul longeviv "M.A.S.H." timp de 11 ani (a scris el insusi scenariul la 19 episoade si a regizat 32). Tot timp de 11 ani a prezentat un serial documentar - Scientific American Frontiers - fiindca stiintele il pasioneaza la fel de mult ca si artele. Ca actor de teatru, a avut mari succese pe Broadway si a primit numeroase premii de excelenta in toate domeniile in care a lucrat - actorie, scenariu, regie... Lucru rar in lumea supermediatizata a vedetelor, numele lui Alan Alda n-a fost implicat in nici un scandal amoros, iar viata lui particulara e neinteresanta pentru tabloide: are de peste patru decenii aceeasi sotie, Arlene, o muziciana devotata si intelegatoare care i-a daruit trei fiice (de la ele sotii Alda au sapte nepoti). Aceasta familie armonioasa si stabila a fost consolidata in contrast cu o copilarie si o adolescenta destul de zbuciumate si mereu pe drumuri. Caci tatal lui Alan, actor de cabaret si june prim in filme de serie B, frumosul Alphonso D'Abruzzo, isi cara sotia schizofrenica si copilul dupa el in turnee si la filmari. Mama insuportabila, parasita in cele din urma, e sursa unor traume pentru baietelul crescut in culise si inclus de timpuriu in spectacole comice. Din fericire, acesta e absorbit tot mai mult de pasiuni si curiozitati intelectuale, de arta actoriei, pe care o admira la colegii de trupa ai tatalui si pe care se decide sa o invete sistematic si disciplinat, prin acumulari temeinice in biblioteca, exercitii si discutii cu cei mai experimentati. Cu umor, autoironie si antren, cu scene, dialoguri si personaje in care se simte dramaturgul si scenaristul, Alan Alda isi povesteste drumul de la anonimat la celebritatea survenita odata cu serialul "M.A.S.H." ("un baietel de patru ani a venit la mine intr-un restaurant, s-a holbat timp de un minut, dupa care a zis: "Cum ai iesit din televizor?""), fara barfe si indiscretii despre colegi. Dimpotriva, scrie pagini frumoase despre lucrul in echipa, despre increderea in parteneri si rasul in comun care o cimenteaza, despre onestitate in relatiile pe care ti le creeaza statutul de vedeta, de model uman si despre faptul ca i-a placut la nebunie tot ce a facut, de la seriale la emisiuni stiintifice.