"Dreptatea e undeva la mijloc!"
Angela, e adevarat ca esti tanara si ai toata viata inainte, pentru a face pasii cei cuveniti, cei onesti adica, sa il lasi in pace pe domnul casatorit si sa cauti in alta parte fericirea. Numai ca e usor de spus, dar greu de facut. Iti spun asta, pentru ca sunt si eu in situatia ta, numai ca noi avem ceva ani in plus, eu am 42, iar el, 59. Oricum, experienta m-a facut sa aflu ca batalia intre creier si inima este extrem de dura. La mine, desi au trecut trei ani, nu a invins nici ratiunea, nici sufletul, sunt inca undeva la mijloc, de aceea te sfatuiesc sa analizezi toate substraturile, inainte de a lua o decizie. Oricum, daca in povestea ta e vorba de dragoste impartasita, atunci acest domn nu isi iubeste sotia si, mai devreme sau mai tarziu, ceva intre ei doi se va rupe, cu sau fara tine.
LILIANA DANIELA BUF
"Daca e iubire adevarata... e greu"
Vad ca, aproape fara exceptie, cititoarele revistei o indeamna pe Angela sa renunte la iubirea ei. Pai, daca era atat de simplu, n-ar mai fi cerut ajutor. E clar ca iubirea cu un om casatorit este un subiect tabu in Romania. Se spune foarte des la noi, despre o femeie care are o relatie cu un barbat casatorit, ca i-a "stricat casa" cand, de fapt, casa era stricata de mult. Sunt atatea situatii cand intre soti nu mai exista intelegere, afectiune, contact fizic, unii abia daca-si mai vorbesc sau chiar se detesta. Dar e bine sa putem da vina pe cineva. Ea, amanta, e vinovata! De fapt, care minciuna e mai mare, cea a amantilor, care se ascund de ochii lumii sau cea a femeii care se lafaie confortabil, la adapostul unei casatorii terminate de mult?
Mi-as dori sa existe in tara asta psihologi si preoti care sa le spuna celor ce sunt in aceasta situatie si altceva, nu sa-i condamne la stalpul infamiei. Eu i-as spune acestei fete ca nu trebuie sa-i fie rusine de ceea ce simte, ca nu este vinovata cu nimic, ca iubirea ne innobileaza si ne apropie de Dumnezeu, ca Dumnezeu i-a dat-o cu un scop, ca Dumnezeu are legile lui, care n-au nici o legatura cu legile oamenilor. Singurul lucru pe care poate sa-l faca este sa mai astepte o vreme, ca sa nu aiba pe constiinta iubirii ei lacrimile unui copil.
DOBRESCU MARIA
"Nu e usor sa fii inteleapta la 19 ani"
E greu sa fi inteleapta la 19 ani... Apeleaza la cei care pot sa dea un sfat bun: mama, bunica, duhovnicul. Nu strica sa vorbesti si cu sotia lui, sa-i cunosti copilul, familia, sa intelegi ce viata duce cu adevarat si tu unde te regasesti in aceasta ecuatie.
POPESCU MARIANA
"Singura solutie, rugaciunea"
Nu stiu ce i-as putea spune Angelei in plus, fata de toate mesajele de mai sus, decat ca o inteleg, ca stiu ca e greu sa mergi pe calea moralitatii la 19 ani, cand esti indragostita pentru intaia oara. Ca e bine sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute sa gasesti solutia cea mai buna, pentru ca numai tu poti sa decizi si numai El te poate lumina cu adevarat!
IOANA - Bucuresti
"Of..."
Buna, Angela,
Si eu am fost in locul tau; aveam aproape 18 ani cand l-am cunoscut, iar el 30. Ne-am iubit vreo doi ani de zile, pe furis, dupa meditatii (caci ma pregateam sa dau la facultate), dupa ore, in week-end-uri. Sincer iti spun, niciodata nu mi-am pus problema sa il despart de sotie (si de copil, ca avea un baiat de 5 anisori), si asta din doua motive: 1. pentru ca tocmai faptul ca totul era "furat" facea si mai pasionante trairile noastre; 2. poate ca am fost marsava, insa nu puteam suporta gandul ca voi fi urata de sotia si copilul lui. N-as fi suportat pentru nimic in lume durerea si rusinea pe care as fi putut-o pricinui unor fiinte nevinovate. Nu pot spune cine a fost si este vinovat: el sau eu, el sau tu. Sunt bucuroasa insa ca n-am stricat o casnicie si copilaria unui copil, si ca am ramas cu amintirile frumoase ale acelor clipe petrecute impreuna, pe furis. Si n-o sa uit nici urarea pe care mi-a facut-o cand ne-am despartit: "Iti doresc sa gasesti un barbat care sa te iubeasca cel putin pe jumatate din cat te iubesc eu". Atunci mintea mea de copila a inteles ca m-a iubit si cu sufletul... Acum sunt de partea cealalta a baricadei, am 27 de ani si sunt casatorita de un an si jumatate; si de cate ori aud povesti din astea, ma doare sufletul... Ce-o sa fac daca mi se va intampla si mie? Apoi ma linistesc, spunandu-mi ca l-as putea ierta tocmai pentru ca am trecut printr-o situatie similara. Greu de cumpanit, de asta spuneam mai devreme ca nu stiu a cui este vina cand apar situatii de genul acesta. Imi place sa cred ca poate este si o incercare a lui Dumnezeu. De altfel, cel despre care iti povestesc nu s-a marginit la greseala cu mine, ceea ce ma face sa am sufletul mai usor. El este acum la a doua sotie, cu care mai are doua fetite gemene. Cu experienta pe care o am acum, sunt sigura ca un barbat care inseala o data sigur va mai insela si a doua oara! Ti-o spun ca pe un avertisment. Angela, esti tanara, ai o viata intreaga inainte, iar anii care vor veni sunt cei mai frumosi. Nu ii irosi, caci va fi prea tarziu sa mai repari ceva, cand vei ajunge sa intelegi si tu acest adevar. Traieste-ti viata cu demnitate, roaga-te la Dumnezeu sa iti indrepte pasii pe calea cea dreapta. Nimeni nu ramane singur pe acest pamant, Angela, nimeni! Toata lumea are undeva, in universul asta, sufletul pereche! Incepe sa-l cauti si sa-l visezi; bucura-te de viata, asa cum trebuie! Numai bine iti doresc!
MADALINA
"Nimic nu va mai fi ca inainte"
Draga Angela, indiferent ce hotarare vei lua, nimic nu va mai fi ca inainte... Daca vei ramane cu el, te vor bantui chipurile celor pe care el i-a parasit pentru tine. Daca va veti desparti, te va bantui chipul lui mult iubit. Toata viata te vei raporta la ceva. La existenta familiei lui sau la cum ar fi fost cu el. Iti doresc forta si intelepciune!
FLORIN SELIMAN
"Parasesti doar atunci cand ceva nu e in regula"
Ce mi se pare ciudat este ca in marea de comentarii publicate pe marginea acestui articol doar unul pune accentul pe sentimente, iar restul pe morala. Draga mea, am fost si eu in situatia ta. E drept, aveam 29 de ani, nu 19, dar daca ma luam dupa gura targului, dupa moralitate si dupa crizele de constiinta pe care le-am avut, la ora asta plangeam dupa dragostea vietii mele. Da, am luat sotul altei femei, cu care avea un copil de 12-13 ani, dar acum avem deja sapte ani de cand suntem casatoriti si ne iubim si ne intelegem ca in prima zi. Astea sunt povesti inventate de neveste posesive, cum ca nu-ti poti cladi fericirea pe nefericirea altuia. L-a avut 10 sau 15 ani, de ce nu l-a stiut pretui? Nu pleci dintr-o relatie daca ai tot ce-ti trebuie, daca esti implinit sufleteste, daca celalalt raspunde nevoilor tale. Parasesti doar atunci cand ceva nu e in regula. Si-ti spun toate astea ca o femeie care a fost dispusa sa-si asume niste riscuri: riscul de a nu mai vorbi cativa ani cu parintii ei, riscul de a sti ca fosta lui sotie o va uri toata viata, riscul de a atrage judecata si oprobiul celor respectabili si morali, riscul ca acel copil sa nu ma accepte niciodata, indiferent ce as face... Si multe altele. Dar nu regret nimic, dimpotriva!
ANA MARIA
"Eu sunt de partea cealalta a baricadei"
Cand am citit scrisoarea Angelei, am fost socata de coincidenta cu "povestea" mea, numai ca eu sunt de cealalta parte a baricadei: o sotie cu un baiat de 2 anisori, care isi iubeste barbatul. Suntem impreuna de 10 ani, dar el este indragostit de o tanara de 23 de ani, si se afla intr-o mare dilema: ba ar sta cu sotia, dar numai pentru copil, ba ar divorta. Eu mai am rabdare (nu numai pentru copil, dar si pentru mine - ne-am casatorit din dragoste), dar daca dilema lui nu se va sfarsi cat de curand, eu voi avea ultima decizie, in privinta casniciei noastre. Ii doresc numai bine Angelei si sa fie fericita, dar nu cu sotul altei femei.
GABI D.
"Pune-te in locul sotiei lui"
Iti scriu pentru ca si eu am trecut prin o asa-zisa "dragoste", care nu e decat o mare, mare pacoste. Te rog sa iti pui mereu intrebarea: CAT poate dura o fericire cladita pe nefericirea altora? Si nu uita ca ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta! Pune-te in locul sotiei lui: cum ai actiona? Se spune ca barbatul nu iubeste ca femeia, deci, oricum, dragostea lui se va pierde in timp.
MARGA POPA
"Fii inteleapta!"
Titlul articolului tau mi-a atras atentia din primul moment, pentru ca am fost martora la o situatie similara. Inca mai vad urmarile acelei povesti de iubire pe buna mea prietena, putin mai mare ca tine, chiar daca au trecut cativa ani de cand s-a terminat totul intre ea si domnul respectiv. Am fost martora la lupta ei intre "morala si dragoste" cum zici tu, si te incredintez ca este una foarte grea. Poate par un pic rautacioasa, insa e bine ca esti constienta de ceea ce se intampla si nu te simti nepasatoare sau mandra. Asta cred ca te va ajuta sa iei decizia cea mai buna pentru tine si pentru restul implicatiilor. Stiu ca prietena mea nu este pe deplin fericita acum, si cu toate acestea, o vad impacata cu felul in care s-a sfarsit povestea ei, si increzatoare ca intr-o zi se va intalni cu un Fat-Frumos, ca cei de care aminteste doamna Sanziana Pop.
LAURA B.