Ofensiva mediatica a companiei Gold Corporation era de asteptat, odata cu venirea la putere a partidelor care, in mod traditional, au sustinut-o mereu, in ultimii 12 ani. Hotarata sa-si adjudece aurul Apusenilor, ea ataca pe cale publicitara, scotand din buzunarul investitorilor peste o jumatate de milion de euro, bani frumosi in vremuri de criza! Actualul agent publicitar, d-l Naumovici, ar trebui, totusi, sa stie ca nu poate pacali pe nimeni in tara asta, in problema Rosia Montana. "Fericirea" promisa de compania canadiana a fost "descifrata" de mult de opinia publica romaneasca. Dar cum problema tine, in primul rand, de ecologie (cianurile Goldului ameninta intreg arealul Muntilor Apuseni), am dorit sa aflam parerea unui profesionist al domeniului, devotat cauzei protejarii mediului in Romania, calitati pe care le-a dovedit din plin in scurtul, din pacate, ragaz in care a activat ca Guvernator al Deltei: jurnalistul Liviu Mihaiu.
""Calculele" lor contabile, cu 4 miliarde de dolari profit pentru stat, sunt bune de sketch TV"
- Compania RMGC pare a se fi trezit din "adormire" si lanseaza petarde publicitare. Cum comentati aceasta ofensiva mediatica si calculele privind profitul de 4 miliarde de dolari pentru Romania?
- RMGC nu fost nici o clipa "adormita". Era vorba doar de o strategie de repliere tactica, ca in orice razboi. Sa nu uitam ca avem de a face cu profesionisti care stiu sa-si menajeze fortele, sa loveasca atunci cand trebuie si sa reziste, asteptand o situatie favorabila. In Turcia, intr-un caz similar, au rezistat 20 ani; pana la urma, au invins rezistenta locala si ONG-urile, iar proiectul s-a facut, cu pretul disparitiei unei regiuni... In ce priveste publicitatea, reclama e totdeauna... reclama, nu asta e problema. Ce conteaza este cat de daunatoare, pe termen scurt si lung, sunt aceste "informari". Cat despre "calculele" lor contabile, cu 4 miliarde de dolari, ele sunt bune de sketch TV: orice economist poate demonstra ca sunt nu numai fanteziste, dar se si contrazic intre diferite "generatii" si chiar in interiorul unui singur raport. De fapt, sunt doar o pseudo-baza stiintifica si financiara pentru a justifica propaganda. De altfel, exista studii facute de F. Heidebroek si de profesori de la Academia de Stiinte Economice, cat se poate de serioase, care demonteaza toata aceasta argumentatie de balci, dar se pare ca nu au destui cititori, sau nu cititorii care trebuie... Un bun exemplu e promisiunea de locuri de munca: de la 25 000 (!) in anii 2000 (lui Basescu, la prezidentialele din 2004, i s-a comunicat aceasta cifra), pana la 200-300, cate vor fi de fapt, in perioada de exploatare, e o cale lunga. Nu mai vorbim de cate din aceste locuri de munca urmeaza a fi ocupate de localnici, in majoritate pensionari sau tineri fara o pregatire la nivelul tehnologiilor si utilajelor ce se vor folosi. Toate studiile internationale considera ca activitatea care produce cel mai mare numar de locuri de munca indirecte este industria de automobile, la un raport de unu la trei. Or, RMGC, in promisiunile lor mirobolante, se bazeaza pe un raport de... 1 la 15 sau chiar la 20 (6000-7000 de locuri, dupa ultima strigare).
Cifre fanteziste...
- Vorbind de "noul proiect Rosia Montana", intentia companiei este de a anula toate sentintele judecatoresti definitive care-o blocheaza. Credeti ca autoritatile vor inghiti aceasta noua pacaleala?
- Faptul ca arheologul francez Beatrice Cauuet a afirmat ca descoperirile de la Rosia sunt de o importanta epocala si sunt unice in lume (mai ales sistemul de galerii romane, din care se construieste la Toulouse o replica in gips, dar si arhitectura locului, de interes patrimonial national, ca si spiritul unei comunitati umane vechi de 2000 ani) nu a impiedicat-o sa declare (document filmat) ca Romania este prea saraca pentru a-si permite sa-si protejeze patrimoniul. Are dreptate? Oricum, unii fac totul pentru a o demonstra si dau apa la moara Companiei. Miscarile lor pe harta sunt ca pe o tabla de sah, dovada aceasta strategie de totala "reinnoire", ca si cum pana acum nu s-ar fi intamplat nimic: nici hotarari judecatoresti care le anuleaza autorizatiile, nici studii de impact asupra mediului refuzate, nici descarcari arheologice declarate nejustificate si, ca urmare, revocate... Plecam de la zero si ne regasim o virginitate, un suflu nou, cu un nou guvern, o noua Camera si cu o populatie obosita, tracasata de nevoi, de criza, de lipsa de perspective si care, in lipsa de palinca, prefera sa se imbete cu apa rece furnizata din belsug de Companie: veti avea slujbe, case noi, un nou viitor pentru voi si pentru copiii vostri, o regiune curatata, data cu aspiratorul canadian (la propriu si la figurat), si floricele la feresti. E simplu, e transparent, era previzibil. Singura mica surpriza este forta si vehementa acestui nou val, care atinge toate formele de comunicare si toate nivelurile de competenta si responsabilitate civica si administrativa: de la primarul local, d-l Furdui, care declara (exista document filmat) "ca nu se poate impiedica de o legislatie nationala stupida, care ii interzice sa faca ce crede el si ai lui in Rosia", si pana la actualul ministru al Mediului, care, prin reprezentantii sai cei mai de vaza, face vizite de lucru in zona, unde nu invita la sedinte nici o grupare opusa Proiectului. Trecand prin cele mai cochete agentii de publicitate din lume, ce urmeaza sa vanda frumusetea aurului ce ne va parasi, si pana la mijloace de mass-media ce refuza subiecte deranjante pentru Companie, se vede ca valul acesta, ce a fost aruncat, e un tzunami care pe unii ii rastoarna, ii intoarce din drum, pe altii ii uda la picioare, dar atinge tot.
- Multi politicieni fac un lobby intens proiectului. Credeti, totusi, ca va avea careva dintre ei curajul sa-si puna semnatura finala pe aprobarea distrugerii Rosiei Montane?
- Toata clasa politica, de o intrebi, intr-un salon oficial, la Paris, despre sansele unui astfel de proiect, spune ca e de ne-imaginat. In tara, mirosul gliei schimba mult... Oricum, cine va da unda verde la acest proiect e de sperat ca e suficient de lucid, pentru a intelege ca va face un gest istoric si ca posteritatea nu-l va uita, mai ales ca evolutia consecintelor e pe termen foarte, foarte, foarte lung, deci amintirea va fi vie, pururea. Dar poate ca interesul imediat primeaza in fata interesului Istoric (cu I mare) sau ca, din goana masinilor ne-ecologice de 300 de cai, nu mai vezi padurea de copaci? Sau de tufisurile de pe margine?...
- Sa fie, oare, noul ministru al Mediului demnitarul de numele caruia se va lega aprobarea proiectului?
- Nemirschi este un personaj pragmatic si nu ascunde acest lucru, e chiar imaginea de marca pe care vrea s-o dea publicului. Daca da drumul proiectului, va fi, probabil, cel mai celebru ministru al Mediului din Romania. Si, doi la mana, este foarte putin probabil sa se poata opune deciziei de partid... Faptul ca Radu Berceanu, autorul semnarii celebrului act prin care cadrilaterul aurifer al Muntilor Apuseni este cedat, contra sumei modice de 3 milioane de dolari (adica trei masini de fitze din Herastrau), nu este deranjat de nimeni, si in nici un caz de propria constiinta, nu poate decat sa-i incurajeze si pe ministrii Mediului.
- Primul ministru Emil Boc (mot la origine!) a promis desecretizarea contractului Rosia Montana. Ce ar putea ascunde acest contract?
- Cum sa ne putem imagina ca cineva ar avea interesul sa scoata la iveala faptul ca se poate semna un act prin care tara este golita de o mare bogatie a subsolului, cu riscuri ecologice ne-controlabile (vezi accidentele repetate in lume si in Romania, vezi factorii de mediu specifici zonei, vezi evolutia climatului planetei, ce poate duce la conditii obiective total diferite, astazi ignorate). Cine ar desecretiza un act in care nu se stie ce garantii au fost cerute, daca au fost cerute; un act unde problemele de mediu, de ecologie, de patrimoniu cultural si natural nu sunt probabil mentionate... Lista e prea lunga. Si mai e ceva: pentru a desecretiza un contract comercial, chiar unul de interes national (dar asta nu e de interes national, slava Domnului, ca atunci am vedea buldozerele armatei razand satele fara multe comentarii), trebuie ca cele doua parti sa fie de acord. Or, chiar daca canadienii sunt de acord, Minvest, adica partea romana, societate privata intr-o democratie mandra de democratia ei, nu poate fi obligata sa fie de acord.
"Cum ar putea fi tratata drept "dezvoltare durabila" o actiune menita sa stoarca la maximum resursele unei zone?"
- Aurul si argintul nu par a fi adevarata bogatie de la Rosia Montana. Ce stiti despre metalele rare de acolo?
- Aurul, cand apare intr-un zacamant, e intotdeauna insotit de majoritatea metalelor rare (deci pretioase): platina, argint, dar mai ales, si azi tot mai pretioase, titan, arseniu, galiu, cobalt, strontiu, paladiu si cate nu mai stiu eu. Toate astea exista cert nu numai in Carnic, unde este maximum de concentratie, dar si in intreaga zona Rosia Montana. Ele nu sunt mentionate, caci sunt prea incomode; ar ingreuna si mai mult dosarul, complicat deja. Deci, beneficiul ar fi mult mai mare. Da, dar in declaratii ne bazam doar pe cele negociate, aurul si argintul! De ce sa insistam? Mai ales ca e putin probabil ca cineva sa poata si sa vrea sa controleze cu adevarat ce se extrage...
- Compania vorbeste de o "dezvoltare durabila" pe care, chipurile, ar propune-o la Rosia Montana. Este mineritul de suprafata "durabil"?
- Cum ar putea fi tratata drept "dezvoltare durabila" o actiune menita sa stoarca resursele unei zone la maximum, fara a-i lasa o sansa ulterioara, care creeaza niste meserii specializate, ce nu mai pot fi practicate ulterior, care poate polua grav o intreaga regiune, care distruge un patrimoniu cultural si natural si mai ales uman (comunitatea de rosieni este sortita disparitiei, rasa din cartea de istorie!), reusind, toate acestea, in 20 de ani?! Bineinteles, daca intrebi un sindicalist miner ce vrea sa faca, el va spune ca minerit, ca asta face de doua mii de ani, uitand ca mai are maximum 20 de ani pentru a nu mai face asta NICIODATA, nici el, nici urmasii lui. Specificul acestui proiect este ca, daca se pune in practica, va reusi sa ia generatiilor viitoare si sansa minima de a fi, de vor dori, mineri. Nu va mai fi nimic de minerit. E ridicol. Bineinteles ca sunt zeci de alternative pentru Rosia Montana, dar trebuie sa existe o vointa politica de a fi puse in practica. Sunt meserii, artizanate, comerturi, turism (agrar, arheologic si cultural, dar si minier, pentru un minerit traditional - vezi exemple in America) etc. Chestia e ca, pentru a se realiza asta la Rosia, ar trebui sa fie posibil sa se realizeze si aiurea in Romania, in alte zone sarace si defavorizate economic si social, caci sunt atatea fara aur si titan. Cum este Delta Dunarii, o alta zona de patrimoniu mondial, de care ne batem joc, sub acelasi steag demagogic: oamenii trebuie sa munceasca, cu orice risc de mediu... Daca vrem ca ei, politicienii nostri, sa faca ceva pentru Rosia Montana, va trebui sa-i convingem sa o faca pentru intreaga tara. E simplu, nu? Dar foarte complicat, cu aceasta clasa politica lipsita de competenta... Cat despre ideal, ce sa mai vorbim?!