A fost una din marile balerine ale Romaniei, o stea de prima marime a Operei Nationale din Bucuresti. Rasfatata de public, de presa si de colegi, a lasat o dara de aur in urma ei, prin interpretarea de neuitat a unor mari partituri coregrafice: "Dansul lebedelor", "Giselle"... Dupa retragerea de pe scena, Simona nu s-a despartit de balet. Si-a luat doctoratul in coregrafie la UNATC, iar anul acesta a fost numita coordonator al companiei de balet a Operei Nationale, o pozitie de prestigiu, dar si de mari provocari ...
- Luminile scenei s-au stins, aplauzele au amutit. In rastimpul care a trecut de cand ti-ai atarnat pantofii de dans in cui, ai avut ragaz sa-ti regandesti succesul si cariera? Cum se poate desprinde un dansator de podelele scenei, ca sa devina un... zburator, o glorie a baletului?
- Eu nu cred ca exista o reteta a consacrarii, a succesului. Talentul e dat de Dumnezeu. El este cel care te inzestreaza cu har si tot El este cel care iti da puterea, pe parcursul vietii, sa reusesti sa depasesti toate obstacolele, sa infrunti toate provocarile, sa-ti implinesti talentul cu care ai fost daruit. O alta conditie este munca: titanica, uriasa! Dar una e sa muncesti cand ai zborul in tine si alta, cand trebuie sa inveti sa zbori... Pe mine, ceea ce m-a motivat in toti acesti ani si ma motiveaza si azi nu a fost atat dorinta de a face o cariera, ci bucuria enorma de a dansa, de a incerca, realmente, sa "zbor" sub luminile scenei, sa-i atrag in magia aceasta si pe spectatorii din sala. Iubesc oamenii. Iar faptul ca mereu sunt deschisa pentru a darui celorlalti, cred ca in acelasi timp ma si salveaza. E foarte important ce incarcatura emotionala poarta gesturile noastre: daca ele sunt intr-adevar autentice sau doar demonstrative. Publicul simte. Emotia nu se poate truca. Nu exista succes si glorie artistica fara comuniune. Arta trebuie impartasita. Chiar sensul ei de a exista presupune comunicare. Suntem mari, in masura in care cineva ne confirma. Ce dar minunat de la Dumnezeu!
- Care au fost punctele tale de sprijin in viata de toate zilele? Banuiesc ca succesul are nevoie si de-un temei real...
- Eu datorez absolut totul familiei mele. Mi-a fost alaturi, si in perioada de "zbor", si acum. In cazul meu, relatia cu familia este indestructibila, esentiala, nu dispare niciodata. Sa nu se inteleaga, din ceea ce spun, ca am fost sustinuta in sensul, deseori intalnit, cand parintii lupta ei pentru copil, cand isi doresc mai mult decat el gloria, intervenind pe langa profesori sau alte persoane cu influenta. Familia este hotaratoare in destinul meu prin ceea ce-mi ofera cand ajung acasa. Eu sunt cel de-al patrulea copil si, prin comparatie cu fratii si parintii mei, cred ca sunt cea mai putin interesanta dintre ei. Si declar asta cu mandrie! Parintii si fratii mei sunt oameni pentru care instruirea si educatia reprezinta valori majore ale vietii. De la ei am invatat ca instruirea nu se termina niciodata. Absolvirea unei scoli, a unei facultati, reprezinta, in fapt, doar inceputul drumului pentru care te-ai hotarat, piatra lui de temelie spirituala. Tin minte ca, atunci cand am inceput sa ma antrenez pentru balet, parintii mei mi-au spus: "Intelegem, Simona, ca baletul cere un antrenament fizic deosebit. Dar nu uita: acelasi lucru trebuie sa-l faci si cu spiritul tau - sa-l antrenezi zilnic!".
- Performanta in balet cere o munca sisifica. In spatele zborului de pe scena e multa sudoare. Ce scanteie te-a ajutat sa nu lasi dragostea de dans sa se stinga?
- Am sa-ti raspund cu o intrebare foarte directa. Cand iubim o persoana, putem spune cu exactitate de ce anume o iubim? Suntem de-a dreptul fascinati, imbatati, iar lumea intreaga pare, atunci, creata doar pentru noi. La fel si cu dansul: il iubesc si stiu, deja, de foarte multi ani, ca si el ma iubeste pe mine... Nu ma pot imagina existand in afara lui. Nu este o meserie pe care mi-am ales-o, ci e un mod de a trai, felul meu de a exista in aceasta lume.
- Incepand din 2009, ai revenit la Opera Nationala din Bucuresti, in functia de coordonator al baletului. Ce inseamna asta concret?
- Marturisesc ca sunt extrem de onorata de preluarea conducerii celei mai importante companii de balet din Romania, mai ales ca am castigat aceasta pozitie in urma unui concurs de management artistic. Aceasta companie, care insumeaza optzeci de artisti de mare valoare, reprezinta mandria Romaniei, si asta nu de ieri, de azi. Ea are o bogata istorie, scrisa de creatiile coregrafilor romani, dar si ale artistilor invitati din strainatate, mari coregrafi si balerini care au dus faima acestui teatru in toata lumea. Corpul actual de balet al Operei din Bucuresti este reprezentat de o generatie consacrata, dar, in acelasi timp, exista si o generatie care incepe sa se afirme, o generatie extrem de interesanta, care ma incita si ne incita pe toti, fiindca acesti tineri traiesc, simt si se exprima sensibil diferit fata de noi, cei care i-am precedat. Aceasta diversitate din interiorul companiei e insa grozav de benefica. In rest, fiind la inceput, nu vreau sa ma lansez in tot felul de promisiuni, sa creez un orizont de asteptare cu iz publicitar. Prefer ca activitatea mea sa fie evaluata mai tarziu, dupa ce se vor fi obtinut niste rezultate. Sunt un om onest si doresc ca faptele sa vorbeasca despre prezenta mea la conducerea acestei companii. Va rog, in schimb, ca alaturi de cititorii revistei, sa fiti parte a publicului pe care il asteptam la spectacolele noastre. Sper sa nu va dezamagim.
- Alaturi de cariera de balerina ai fost tentata si de cinematograf. In 1990, ai jucat in filmul "Coroana de Foc", al lui Sergiu Nicolaescu, iar prestatia ta a fost extrem de apreciata. Ai de gand sa recidivezi?
- Am fost foarte emotionata atunci cand Sergiu Nicolaescu m-a ales pentru partitura din "Coroana de Foc". Timpul petrecut la filmari a fost realmente fascinant pentru mine, am descoperit ca filmul este o alta lume, un alt palier de comunicare. A fost o experienta care m-a imbogatit teribil. Dar trebuie sa se inteleaga ca n-am ajuns sa joc acel rol pentru ca eu m-as fi zbatut sa-l obtin, cu gandul ca asta-i moda si trebuie sa fac si eu film. Am fost solicitata pentru acel rol, si am dat curs acelei solicitari pentru ca filmarile s-au desfasurat in perioada vacantei. Cu siguranta ca daca ele ar fi avut loc in timpul stagiunii, as fi refuzat. Deci, nu a fost vorba de un demers al meu si nici o clipa nu mi-am propus sa-mi atasez la biografie si calitatea de actrita, desi ulterior am mai facut cateva scurtmetraje, care imi erau dedicate, iar cu unul dintre ele chiar am castigat premiul APTR. Ma refer la filmul "Visul Balerinei", realizat de Gabriela Nuta, de la TVR 1.
- Ai dansat si in strainatate, cu acelasi succes. De ce n-ai ramas? Cariera ta ar fi avut, poate, o alta amploare si, totodata, recompense mai mari.
- E adevarat ca in anii '90, mai ales, a existat o adevarata isterie de a pleca din Romania. Nu conta unde, cum sau cu ce pret. Cei care spuneau, ca mine, "Nu simt dorinta sa plec, imi gandesc altfel rostul" erau priviti aproape ca niste paria. De aici s-a si nascut motto-ul meu: "Important nu este unde esti, ci ceea ce faci. Spiritul este cel care-ti da libertatea de a depasi toate granitele". Am avut exemple, in jurul meu, de artisti absolut remarcabili, care au cazut victime ale acelei isterii si care s-au ratat. Pana la urma, asa cum am mai spus, totul tine de Dumnezeu si de cum aseaza El lucrurile.
- In urma cu ani, intr-un alt interviu publicat in "Formula AS", spuneai ca cel mai drag iti este sa dansezi primavara. Primavara e din nou la intalnire. Ai o relatie speciala cu acest anotimp?
- Primavara e anotimpul meu preferat, pentru ca este perioada in care m-am nascut. Acum ma simt extraordinar. Verdele nu e nicicand mai crud, iar aerul capata dintr-odata gust. Parca totul se aseaza intr-un fel cu totul neasteptat. Desi fiintez pe pamantul asta de patruzeci de ani, in fiecare primavara eu sunt surprinsa. Dulceata aerului n-o simt in plamani, ci in gura, verdele frunzelor nu-l simt in ochi, ci-mi plezneste in urechi. Firea intreaga se recompune dupa "tipare" negandite. Primavara, noptile parca mustesc de promisiuni, de ce va urma, iar diminetile sunt ca o victorie.