- Poate ca demisia doamnei Andronescu ar fi necesara, dar cu conditia ca partidele politice sa fie in stare sa numeasca un succesor capabil sa stapaneasca sistemul si sa-l reformeze. Cu alte cuvinte, sa gaseasca un echivalent al lui Mircea Miclea, nu o clona a lui Mihail Hardau sau a lui Cristian Adomnitei. Degringolada din invatamant este in fond o consecinta fireasca a perpetuarii unei clase politice in marea ei majoritate neperformanta, lipsita de viziune si de energie intelectuala. In plus, aceasta clasa politica a practicat clientelismul si nepotismul, populand ministerul, inspectoratele si agentiile guvernamentale, cu o armata intreaga de mediocritati, care nu fac nimic si nici nu vor sa faca ceva. Ei saboteaza orice reforma, pentru ca intra in conflict cu propria suficienta si comoditate. Cand sistemul de selectie al personalului in serviciul public este atat de putin riguros, nu este de mirare ca apar erori grosolane la formularea subiectelor si ca ele nu sunt depistate decat atunci cand ajung in clasa. Si totusi, oricat ar parea de ciudat, in minister exista directori generali, inspectori si secretari de stat capabili, care stiu cum ar trebui facuta o reforma in ansamblu si in particular. Ei s-au izbit constant de ambitiile politice ale ministrilor ori de cate ori au incercat sa-si continue proiectele, pentru ca nici un ministru nu a vrut sa preia si sa dezvolte o initiativa a predecesorului sau, oricat ar fi fost de buna. Oare Ecaterina Andronescu refuza raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza situatiei din invatamant din motive profesionale, sau din ambitie politica, pentru ca a fost elaborat de alti specialisti decat cei recunoscuti de PSD, si sub patronajul presedintelui Basescu, pe care PSD vrea sa-l inlature de la Cotroceni ? Iar daca vrea cu adevarat sa reformeze invatamantul, ce cauta doamna ministru in campanie electorala, impreuna cu secretarul de stat pentru invatamantul preuniversitar, exact in ziua in care are loc teza cu subiect unic ? Nu ar fi trebuit ca macar doamna secretar de stat sa se ocupe de aceste teze ? Interesul politic a stat insa intotdeauna deasupra interesului educatiei, cum a stat si deasupra intereselor economiei, medicinei sau justitiei. Ca si alte ministere, si ministerul educatiei a fost folosit pentru redirectionarea fondurilor catre clientela politica: in loc sa se preocupe de reforma educationala, fostul ministru Adomnitei s-a ocupat de constructii, adica de finantarea unor firme de constructii, iar Ecaterina Andronescu a lasat nelamurita dupa primul ei mandat, situatia unor controversate achizitii de calculatoare.
Nu putem deci salva scoala romaneasca decat daca o scoatem din sfera efemerului politic si o tratam ca pe un proiect de importanta nationala, deasupra disputelor partizane. Acest lucru a incercat sa-l faca presedintele Basescu, prin comisia prezidentiala amintita, pactul pentru educatie si legile educatiei pe care le-a propus Parlamentului. Din pacate, PNL si PSD au sabotat tacit aceste demersuri, politizand in mod periculos si aceasta reforma.
- UDMR-ul are o noua initiativa sui-generis: solicitarea ca toate inscriptiile publice din Cluj-Napoca, inclusiv cele cu numele capitalei istorice a Transilvaniei, sa fie scrise si in ungureste. Voluntarii partidului sunt gata sa bata din usa in usa pentru a aduna cele 14.000 de semnaturi necesare. Cum comentati?
- Putem spune ca UDMR reia de fapt o campanie pe care a dus-o si in prima parte a deceniului trecut. Daca atunci campania privind placutele bilingve in localitatile care aveau minimum 20% populatie maghiara era justificata, fiind sustinuta de Consiliul Europei si respinsa de un guvern (PDSR) care juca agresiv cartea extremist-nationalista, astazi insa suntem membri ai UE, iar placute bilingve exista peste tot unde se afla un numar consistent de maghiari. Ce castiga deci UDMR prin noua sa initiativa? Judecand dupa declaratiile liderilor Uniunii, este vorba de un gest simbolic, de recunoastere a prezentei, istoriei si culturii comunitatii maghiare din Cluj. Mai mult, ei invoca si o hotarare de consiliu local, de pe vremea cand Emil Boc era primar, care prevede inscriptionarea monumentelor in patru limbi - romana, maghiara, engleza si germana. Noul primar, Sorin Apostu, pare sa fi uitat de ea, anuntand ca monumentele vor fi inscriptionate in trei limbi - romana, engleza si franceza. Se pare asadar ca UDMR urmareste sa forteze primaria Clujului nu numai sa-si respecte o promisiune initiala, ci si sa recompenseze sprijinul politic pe care maghiarii din Cluj l-au acordat PD-L-ului la alegerile municipale din 2004 si din 2009. Am ajuns, astfel, pe terenul tranzactiilor politice, iar daca PD-L a promis cu adevarat ca va inscriptiona monumentele si in maghiara, atunci este obligat moral sa se tina de cuvant. Pana la urma, o limba in plus, pe o placuta intr-un oras cu certe elemente de civilizatie si cultura maghiara, nu este sfarsitul lumii si nu merita sa strici atmosfera in urbe din acest motiv. Sa presupunem, de pilda, ca noul primar ar fi respectat vechea hotarare si ar fi inscriptionat monumentele in cele patru limbi: nimeni nu s-ar fi sesizat, iar UDMR nu ar fi avut motiv sa se mobilizeze. Acestea fiind zise, initiativa UDMR contine un important potential diversionist, care tine mai mult de lupta politica la nivel national decat de politica locala. Ea poate crea o situatie tensionata in oras, exact inainte de alegerile europene, si o poate perpetua pana la prezidentiale, generand ostilitate fata de Traian Basescu, liderul de facto al PD-L si adversar declarat al autonomiei pe criterii etnice. La alegerile prezidentiale din 2004 si la referendumul din 2007, maghiarii au votat masiv pentru domnul Basescu. O vor mai face, oare, si in 2009, sau vor reusi liderii UDMR, aliati ai liberalilor, sa-i convinga ca presedintele le este dusman? Iata, asadar, ca recenta controversa privind limbile in care vor fi inscriptionate placutele de pe monumentele din capitala istorica a Transilvaniei are o miza mai complicata decat afirmarea multiculturalismului in cetate, iar rezolvarea ei de catre autoritati a devenit deja riscanta, din punct de vedere politic, indiferent de solutia aleasa.