Viata noastra, tiparita marunt in mii de obligatii cotidiene (o povara repetata la nesfarsit) presupune un consum de energie gigantic, care trebuie inlocuit. Neconstientizat, el se transforma in gaura neagra, iar gaura neagra se transforma in boli. Oboseala, depresia, nervii, apatia, neputinta comunicarii - toate sunt semne clare ca energia se afla in deficit. Dar in loc sa-i reabilitam circuitele, sa ne reincarcam bateriile cu "combustibil vital", noi apelam la medicamente, calmante, somnifere sau, dimpotriva, energizante cu efecte reduse, pe termen scurt. Doamne, si cat de simplu si scurt este drumul spre "fericire"! Plinul de energie de care avem nevoie ca sa functionam, precum un motor de masina de cursa lunga, se face prin cateva mijloace la indemana: alimentatie sanatoasa (energetica, e mai ales aceea bazata pe legume si fructe), miscare fizica minima (plimbarea de seara), relaxare (comanda vietii noastre organice se afla in creier si el trebuie sistematic deconectat), respiratie (conexiunea directa la oxigen). In randurile care urmeaza si in cateva numere de revista, va propunem o recapitulare a celor mai eficiente retete de recuperare energetica, pe care - desi le avem la indemana si nu costa bani, suntem incapabili sa le constientizam importanta. Poate ca tocmai simplitatea lor e motiv de deruta (ne-am invatat cu medicamentele scumpe care rezolva tot) sau de vina e graba vietii, lipsa de timp care ne impiedica sa rupem pentru noi cate o ora pe zi, ca sa respiram profund in dreptul ferestrei, sa ne relaxam, alungand gandurile negre departe de noi, sa ne plimbam sau sa facem cateva miscari de gimnastica, potrivite cu anii si cu puterile pe care le avem. Pentru toate astea e nevoie de o iesire din inertie. E nevoie de un inceput si apoi de perseverenta. Practicate disciplinat si continuu, ele vor deveni, foarte repede, un mod de viata, un fel de-a trai sanatos, care ne va ajuta sa castigam ramasagul cu varsta, sa devenim longevivi. Pentru inceput, va poftim la o lectie completa despre respiratie. Subiectul a mai fost tratat in paginile revistei, dar nu destul, fata de importanta sa uriasa.
Respiratia totala
La fel ca si inima, respiratia este o functie a organismului nostru care se implineste independent de vointa noastra. Are o autonomie totala. Daca fara hrana si fara apa se poate trai catva timp, fara aer e imposibil. Urmeaza o intrebare numai in aparenta natanga: daca este adevarat, daca respiratia este o conditie a existentei noastre pe frumosul pamant, oare de ce nu ii acordam mai multa atentie? De ce nu ne ingrijim ca ea sa se produca optim, sa fie mereu completa, profunda, sa ne alimenteze trupul cu cat mai mult oxigen? De ce lasam, mai ales cei cu vieti sedentare, sa treaca zile, ba chiar si luni, multumindu-ne sa tragem in plamani doar o palma de aer, si acela statut, ori, si mai rau, poluat! Mult mai atenti decat occidentalii la tainele trupului omenesc, indienii, chinezii si japonezii au stabilit cu milenii in urma ca respiratia este functia cea mai importanta a vietii, fiind, de aceea, si poarta de acces catre sine, catre eul interior, catre functiile subconstientului. Respiratia - prana - se afla in centrul practicilor terapeutice orientale, motiv pentru care exercitiul pe care vi-l propunem ca metoda de energizare - respiratia totala - este inspirat din gimnastica yoga.
Respiratia cuprinde doua faze: inspiratia si expiratia aerului din plamani. Pentru ca sa se realizeze in conditii optime, trebuie sa respiram pe nas, si anume, pe ambele nari. Intre volumul plamanului si capacitatea respiratorie exista o proportie "divina", de la care daca ne abatem, sanatatea intra in alerta. De aceea trebuie ca dimineata sa ne curatam nasul, si daca una din nari este infundata, s-o desfundam. Pentru aceasta, daca nara stanga este infundata, vom apasa subtioara dreapta pe marginea spatarului unui scaun, si subtioara stanga, daca infundata este nara dreapta. O alta metoda consta in a ne culca pe partea stanga, daca nara dreapta este infundata. Apoi respiram pe nara infundata, pana se desfunda. Procedeul se aplica identic si cu cealalta nara.
In cazul cand ambele nari sunt infundate, se trage usor, fara graba, apa calduta cu sare (o jumatate lingurita la un pahar de apa de 200 ml). Punem apa in mana sau intr-o farfurie adanca si inspiram pana o simtim in gat. O scuipam si ne suflam nasul. Repetam metoda si cu cealalta nara. Daca intre timp narile nu s-au desfundat, continuam tratamentul pana se termina apa. Ne stergem nasul, dupa care incepem exercitiul de respiratie.
Conditii: o incapere bine aerisita, liniste, temperatura normala (nici prea frig, nici prea cald), imbracaminte usoara astfel ca abdomenul sa nu fie strans.
Pozitia: in picioare, sezand sau culcat. La inceput trebuie sa practicam exercitiul de respiratie culcat, pana ne obisnuim cu executarea lui corecta. In toate cazurile, coloana vertebrala trebuie sa fie dreapta, pentru a permite fluxului de aer sa patrunda liber in interior, ajungand mai intai in abdomen si apoi in plamani.
Mintea: Reusita exercitiului depinde de gradul de concentrare al mintii pe fluxul de aer care intra si iese din piept. Fazele trebuie executate incet, pana ce simtim o senzatie de confort, de stare de bine. Pe masura ce repetati exercitiul, mintea se va concentra fara nici un efort pe inspiratie si expiratie.
Procedeul: Incepem prin a expira usor, pe gura, golind complet plamanii de aer, pana ce muschii din partea inferioara a abdomenului se contracta. Ne oprim respiratia cateva clipe, concentrandu-ne pe pauza. Apoi incepem sa inspiram incet, pe ambele nari, constientizand cum abdomenul se umfla treptat, apoi partea inferioara a plamanilor si, in cele din urma, si zona de varf. (Sa simtiti cum aerul va ajunge in clavicule.) La inceput, repetam de 5 ori exercitiul, tinzand sa ajungem la 10 exercitii complete. Practicata consecvent, respiratia totala (yoghina) devine cel mai intim contact cu propriul corp. Poti ajunge sa iti simti inima batand, motorul care produce in permanenta scanteia vietii tale.
Avantaje:
* oxigeneaza mai bine plamanii.
* maseaza organele din abdomen.
* restabileste activitatea stomacului si intestinelor lenese.
* contribuie la scaderea tensiunii arteriale.
* combate palpitatiile.
* sangele se oxigeneaza puternic, creierul se tonifica (in- treaga retea nervoasa se activeaza).
* functiile cerebrale si starea fizica isi recapata tonusul.
* toate organele din corp sunt alimentate si energizate.
Tot atatea contributii la recuperarea energiei pierdute cu alta noua.
Exercitiul se poate executa si peste zi, dar numai la 3 ore dupa mese.
ALTE VARIANTE DE RESPIRATIE
* Cu ritm si retentie de aer
Tehnica de respiratie este aceeasi: abdomen-coaste-clavicule. Noutatea o reprezinta: a) numararea inspiratiei si expiratiei (4, 5, 6, 7 - in functie de capacitatea pulmonara si exercitiu); b) retinerea aerului la capatul inspiratiei si al expiratiei (tot numarand 4, 5, 6, 7). Concret: numarati pana la 5 inspirand, tineti aerul in plamani numarand pana la 5, expirati numarand pana la 5, tineti aerul numarand pana la 5. Durata este de 5-10 minute pe sedinta. Exercitiul se face dimineata si seara, cu stomacul gol. Se recomanda calea progresiva, pornind de la 2-3, mai ales pentru cei suferinzi de boli cardiace si pulmonare.
* In mers, fara retentie de aer
Tehnica: faceti 4 pasi, cat dureaza inspiratia, si 4 pasi, cat dureaza expiratia. Cand dobanditi experienta, puteti creste cu numaratul pana la 6-8 pasi. Exercitiul se repeta in mers, de 8 ori.
* In mers, cu retentie de aer
Tehnica: faceti 4, 5, 6, 7 pasi inspirand, alti 4 pasi cu suflul intrerupt, apoi 4 pasi expirand, si alti 4 cu suflul intrerupt. Exercitiul se repeta de 5 ori. Atentie: cele doua exercitii nu vor fi efectuate consecutiv, in aceeasi zi (cu suflu si fara suflu). Exagerarea este contraindicata. Ea creeaza efecte contrare. Exercitiile se executa progresiv.