Prietena draga si dintru inceputuri a revistei noastre, Valeria Peter Predescu s-a mutat grabita in "targul cel de Sus, la chemarea lui Iisus". A lasat Ardealul si cantecul romanesc mai sarac cu un glas frumos si c-o inima mare. Asa de mare si de buna, asa de duioasa si de compatimitoare cu toata suferinta lumii, ca-ntr-o noapte, la sfarsitul acesta de aprilie, s-a rupt si-a stat.
E atat de greu sa spui despre un prieten drag ca "a fost". "Doamna Valerica noastra" a fost o fiinta minunata, plina de lumina, de dragoste pentru satul romanesc si pentru cantecul sau adevarat. Cu o vocatie a prieteniei cum rar intalnesti, cu o vorba buna si blanda pentru toti, cu un grai taranesc pe care nu-l lasa pe oriunde ar fi ajuns in lume, tocmai ca sa ne impartaseasca din profunzimile intelesurilor lui, ori in cantec, ori in poveste. Cu o tinuta de autentica aristocratie taraneasca, purta superbul costum nasaudean ca pe o piesa de colectie nepretuita. A daruit publicului, in 37 de ani pusi in slujba cantecului traditional, 61 de albume si patru carti, si atatea concerte si turnee in tara si prin lume, ca le-a pierdut sirul. A primit pentru truda ei de-o viata un ladoi cu diplome, titluri onorifice, trofee si premii speciale. A rupt multe perechi de pantofi batand satele nasaudene, ca harnica culegatoare de folclor. Dar si in calitate de referent de specialitate la Centrul Cultural al Creatiei Populare Bistrita-Nasaud, pentru a cauta batrani ceterasi, mestesugari batrani, stiutori de povesti. I-a inregistrat pe banda, i-a fotografiat, si i-a pus apoi in culegeri si discuri, salvandu-i de la uitare si facand din ei eroi de legenda. Iubea nespus batranii si copiii. Toata viata ei a ingrijit de batranii din familia sa, le-a facut pomenirile, le-a facut parte in lumea de dincolo. S-a ocupat cu aceeasi energie si rabdare de copiii care voiau sa-i paseasca pe urme in lumea cantecului, indrumand multe tinere talente si supraveghindu-le atent evolutia. A adus pe scena bogatul ritual de nunta cu oratii si strigaturi la gaina, a readus in atentie cultul mortilor din satele nasaudene, adunand intr-o culegere - "Cantarea de pe urma" - versuri si cantari mortesti din ritualul de inmormantare, socotind ca face un gest de recunostinta fata de batranii si preotii satelor, care se straduiesc sa faca din acest ritual al plecarii in "lumea de dincolo" un act de piosenie si respect. Si, asa cum se intampla, nu si-a facut un vers al sau, prin care sa-si ia ramas bun de la lumea aceasta, sa arate cate a lasat mostenire. Nu se pregatea pentru despartire, avea in lucru un nou album, cu cantece batranesti, pe care urma sa-l inregistreze in studio, chiar in saptamana cand a plecat sa-si afle loc de odihna in curtea bisericii din Telciul sau natal, pe valea Salautei, la poalele Tiblesului.
Parintele Ioan Pintea, scriitor si prieten apropiat al Valeriei Peter Predescu, spunea despre ea ca "deschidea fericita, dar cu mare responsabilitate, lazile de zestre ale memoriei satului nasaudean, spre folosul si invatatura celor tineri", iar aceasta preocupare pentru folclor nu venea neaparat din calitatea ei de "specialista in domeniu", ci, mai ales, din "dragostea si pretuirea curata, fara solemnitati de ocazie, aproape sentimentala, pentru cantarea batraneasca, cu siguranta netrecatoare". "Modesta si inteleapta, Valeria a reusit sa-si gaseasca, prin truda si dragoste multa, limpezindu-si de atatea ori cu lacrimi privirile, un loc intre slujitorii cantecului romanesc. Intre acei oameni minunati care n-au adunat comori, au adunat doar cantec dupa cantec si au curajul sa stea in fata timpului...", declara, la un spectacol aniversar, realizatoarea TVR Marioara Murarescu. Cu ani multi in urma, in bisericuta din comuna Maieru, dupa o memorabila intalnire a redactiei revistei "Formula AS" cu cititorii din satul lui Rebreanu, am ascultat-o cu totii, ca fermecati, cantand pricesne. Iti multumim, Valeria, pentru clipele acelea rupte din timp, cand glasul tau curat si vibrant ne-au purtat mai aproape de Dumnezeu. Ne pare rau ca nu am apucat sa colindam impreuna, intr-un concert de Craciun al revistei "Formula AS". Iti multumim pentru sipetul cu comori de cantec lasat mostenire, dar mai ales pentru lectia de bunatate, omenie, mila crestina, demnitate si responsabilitate, pe care ne-ai oferit-o constant, intreaga ta viata aici, pe pamant. Si cu sfiala gandim ca, pentru toate acestea, de buna seama, Dumnezeu ii va face loc Valeriei Peter Predescu in causul palmei sale.