De 1 mai, multi parinti au ales sa-si duca copiii in cetatile dacilor. Satui de programele imbecilizante de la televizor si de lipsa de programe educationale solide mai ales, mamele si tatii tineri aleg sa isi educe copiii contra curentului si in spiritul traditiei. Asa se face ca, intr-o zi insorita de inceput de mai, incinta sacra a Sarmizegetusei a rasunat de glasurile cristaline ale unor copii, care se jucau de-a Decebal, de-a lupii magici si de-a ostenii daci nemuritori. Stand de vorba cu unii dintre ei, precum si cu parintii lor, am constatat cu bucurie ca cei mici par sa fie o generatie mai viguroasa din perspectiva respectului fata de traditie, decat suntem noi, generatia tranzitiei. Si asta, datorita parintilor care ii invata de mici ceea ce, poate, ei insisi la vremea lor nu au putut invata. Editura "Dacica" i-a ajutat pe copii si pe parinti sa se intalneasca cu istoria prin intermediul expeditiei "Dacica", organizata in colaborare cu agentia de turism "Sealine Travel", si a adus cultura in natura, organizand o lansare de carte pe iarba, chiar in capitala dacilor.
Cel mai viteaz pui de dac
Dacian are doar doi ani si a urcat pe jos, pe propriile-i picioare, pana la cetatea Blidaru. Urcus dificil chiar si pentru un adult! Odata ajuns sus, a inceput sa scurme cu un bat in pamantul reavan de pe platoul cetatii, semn ca aveam in fata un viitor arheolog. George Tudor este tatal lui Dacian. Are 33 de ani, locuieste in Otopeni si a urcat cu Raducu in brate, fratiorul de doar 6 luni al lui Dacian. Bebelusul s-a simtit in mediul lui intre pietrele dacilor, zambind fericit tot timpul. Iar mama celor doi "alpinisti" a fost mereu cu ochii pe ei, responsabila cu pupatul si mangaierile. O familie impresionanta, care a atras toate aparatele de fotografiat. I-am intalnit si la cetatea Capalna, cu doua zile inainte, tot cu Dacian in frunte, urcand voiniceste, si i-am regasit apoi la Sarmizegetusa, in aceeasi formatie. Doi prunci frumosi, vigurosi, care nu plang si nu obosesc usor, antrenati de mici, dar cu multa grija, de parintii lor, amandoi instructori de arte martiale, care si ei au umblat prin munti, cand erau copii, de cum au invatat sa faca primii pasi.
"Imi curge muntele prin vene", mi-a raspuns George, cand l-am intrebat ce cauta cu cei doi copii in spinare la Sarmizegetusa. Si nu numai muntele ii curge prin vene, ci si istoria dacilor. A facut facultatea de istorie din pasiune, desi lucreaza in constructii. Sotia lui le citeste celor mici la culcare povesti despre dacii cei viteji si nemuritori. George poarta mereu cu el pe munte un arc si o tolba de sageti. Un sport ce necesita concentrare, precizie si echilibru. Langa izvorul de langa sanctuare, pe un mic tapsan, Dacian prinde arcul greu de la tatal sau, se protapeste bine cu piciorusele in pamant, isi incordeaza trupusorul, intinde putin coarda, iar sageata porneste in zbor. Cativa pasi, apoi cade la pamant. Turistii privesc nauciti. Asa erau antrenati copiii dacilor, viitorii razboinici cu trup puternic si spirit si mai puternic, din pricina carora un imperiu intreg tremura de frica.
Dialoguri in aer liber
Iustin Vartosu are 9 ani, este in clasa a doua si este din Brasov. A venit la cetati impreuna cu Andrei, fratele sau in varsta de 5 ani, si cu tatal lor, Sebastian Vartosu, muzician si iubitor de istorie. Un tatic artist, cu doi copii isteti, vajnici luptatori pentru apararea Daciei. Doi baieti subtirei, cu palarioare verzi, rucsacuri mititele in spinare, si manuind cu darzenie, fiecare, cate un aprig pumnal de lemn. Pe Iustin l-am surprins studiind o harta si privind cu insistenta prin lupa unei busole, ca un adevarat cercetas. L-am intrerupt cu cateva intrebari.
- Cum aratau dacii?
- Semanau cu taranii. Erau puternici, barbosi, aveau opinci si un fel de caciuli care nu le acopereau urechile.
- De ce crezi ca aveau barbi?
- Pentru ca erau intelepti.
- Si toti aveau caciuli?
- Nu, doar cei mai sfinti si mai nobili dintre ei.
- Dar Zamolxe cine era?
- Zamolxe era un fel de zeu pentru ei, cum este astazi pentru noi Dumnezeu. Dar nu stiu exact ce inseamna numele lui.
- Cu ce arme se luptau dacii?
- Erau arcasi foarte buni, trageau cu arcul si de pe cal. Si invatau sa traga cu arcul de cand erau copii mici.
- Dar de unde stii tu toate astea?
- De la tata.
- Ce ai vrea sa te faci cand o sa fii mai mare?
- Eu sunt zodie gemeni. Adica un om foarte curios, care va face multe meserii pana isi va alege una singura.
- Unde ai citit tu asta?
- Ei, stiu si eu unele lucruri...
Iustin mananca pufuleti, si cateva firmituri cad in iarba. "Nu-i nimic, e biodegradabil", ma asigura copilul cu seriozitate.
Andrei Joita are 8 ani, este in clasa intai si a lasat-o acasa, la Bucuresti, pe surioara sa mai mica. A venit la cetati cu tatal sau. E imbracat ca un explorator si are la gat busola si lanterna. Sta fata in fata cu mine, in caruta remorcata de tractor care ne duce de la Costesti la Sarmizegetusa. Caruta se hurducaie la fiecare pas. Praful ii intra copilului in ochi si ii chinuie respiratia, dar suporta cuminte regimul rustic de transport, pentru ca altfel e greu de ajuns pana la cetate. Cine stie cat va trece pana vom ajunge sa se asigure transport civilizat spre aceste monumente aflate in patrimoniul mondial... Pana atunci, e buna si caruta. Andrei e un copil cuminte, foarte bine educat, cu alura de viitor intelectual. La cetate, intr-un moment de repaus, incerc sa-l surprind cu cateva intrebari. Insa el e cel care ma va surprinde cu raspunsurile. "Cine a invins in razboiul dintre daci si romani?" "Si dacii, si romanii", raspunde Andrei fara ezitare. Stau pe ganduri si incerc sa pricep raspunsul copilului. "Cum asa, si dacii, si romanii?" "Pai in primul razboi au invins dacii, iar in al doilea romanii." O logica corecta. Tatal intervine in discutie: "Romanii au invins, dar au plecat, nu au ramas aici. Uita-te si spune-mi: vezi vreun roman pe aici?" Copilul isi roteste privirea prin cetate, se uita la turistii ce se perinda cu mic si mare printre vestigii si raspunde serios: "Nu, nu vad nici un roman".
Cultura in natura
In peisajul dacic intesat de prichidei din incinta sacra a Sarmizegetusei a avut loc si o lansare de carte, la umbra unui brad batran, aflat la marginea sancturarului rotund. Fara tinute scrobite, fara discursuri protocolare, fara presa, s-a lansat cartea "Religia geto- dacilor", a savantului clujean I. I. Russu, aparuta recent la Editura "Dacica". Cei mici s-au oprit din joaca si au fugit repejor sa inconjure primii masa de lemn plina cu carti. Parintii au luat autografe pentru copiii lor, pentru ca acestia sa-si aminteasca peste cativa ani, cand vor mai creste, de aventura din acea zi. Intre participanti s-a aflat si regizorul Andrei Chiriac si scenaristul Mihai Manescu, care pregatesc pentru copii si parinti un film cu tematica dacica, "Secretul coifului de aur", ce va fi lansat la toamna. Tot copiii au fost cei care au primit primii vestea ca la Editura "Dacica" li se pregateste o colectie speciala, de carti de povesti cu daci, ilustrate, intitulata "Pui de dac", ce se va lansa in luna iunie. La lansare a luat parte si Dumitru Manolache, autorul cartilor "Tezaurul dacic de la Sinaia" si "Andrei, Apostolul lupilor", ambele aparute la aceeasi editura. A vorbit despre intalnirea dintre religia dacilor si crestinism, despre generatia "Andrei" si despre misterele Sarmizegetusei. Toti turistii s-au strans in jurul mesei de brad, la ineditul eveniment cultural. Soarele ne-a zambit dintre nori grosi, dar primii stropi de ploaie s-au pornit abia cand am ajuns la hotel.
Editura "Dacica" poate fi contactata la tel. 021/312.13.42 sau la www.dacica.ro.