In anii '30, gangsterul american Willy Stutton devenise celebru pentru atacurile sale armate, dar mai ales pentru o expresie ce definea la perfectie "anii negri" ai Americii, lovita de criza economica: "De ce sparg bancile? Pentru ca acolo este singurul loc unde mai pot gasi bani".
In prezent, chiar daca ghiseele au in continuare bani lichizi, revolutia informatica a facut ca sume uriase sa treaca din bancile clasice in bancile de date. In spatiul cibernetic, averi colosale circula de jur imprejurul globului, facand opriri profitabile pe calculatoare multiple. Ca este vorba despre transferuri monetare sau doar despre shopping, tranzactiile comerciale pe internet se ridica la multe miliarde de euro.
Cu toate acestea, conform unei anchete realizate de AIDC (American International Data Corporation), numarul celor care fac cumparaturi online este in continua scadere. Principalul motiv invocat nu este criza, ci teama de existenta unor eventuale brese in sistemele de securitate de pe internet. Pentru ca escrocii contemporani stiu de mult timp ca adevaratele comori sunt cele virtuale.
O retea deschisa
In prezent, este aproape imposibil sa fii sigur ca un site de pe internet care propune cumpararea de bunuri si servicii prin intermediul cartii de credit este in totalitate pazit de piratii informaticieni. In unele cazuri, ei au nevoie doar de cateva minute pentru a fura, in urma fiecarei tranzactii financiare, informatiile necesare. Mai tarziu, datele de pe cartile de credit sunt vandute mai departe, bineinteles, tot pe internet. Din aceasta cauza, pirateria informatica aduce in fiecare an pierderi de zeci de miliarde de euro. Imaginatia "hotilor" de pe Internet pare fara limite, iar varsta lor coboara, adesea, pana la adolescenta. Recent, gratie unei "interpelari" ingenioase, un francez in varsta de 15 ani a extras, din mai multe conturi, un total de 100.000 de euro.
Pe langa exploatarea diferitelor fisuri din sistemele de securitate ale site-urilor, exista, de asemenea, niste programe care pot genera in mod automat numere de carti de credit existente. Astfel, te poti trezi cu cartea de credit golita, chiar daca nu ai facut niciodata vreo tranzactie pe internet. Sigur, de cele mai multe ori, aceste tranzactii sunt acoperite de firmele de asigurari. Mult mai grav este atunci cand observi, uneori mult prea tarziu, ca anumite coordonate bancare sunt utilizate in mod fraudulos de catre alte persoane, in strainatate. Astfel, responsabilitatile celor implicati sunt determinate in general de catre un tribunal, dupa o lunga procedura.
Cu toate acestea, nu trebuie sa fim excesiv de alarmisti. Fiecare dintre noi are sanse mult mai mari sa fie furat de catre un hot de buzunare, pe strada, decat de un hacker, pe internet. In schimb, operatiunile destinate adunarii unor fonduri importante (de cele mai multe ori de ajutorare) sunt principala tinta a escrocilor.
Site-uri fantoma
O tehnica utilizata de catre infractorii de pe internet este, de exemplu, de a face website-uri fantoma, pentru a-i insela pe investitori, lansand apeluri ce invita la participarea la campanii si proiecte inexistente. Astfel, Global Assett Management, o societate de gestiune de fonduri cu un capital de zeci de milioane de euro, cu sediul in Bermude, a descoperit ca site-ul sau de internet a fost pur si simplu clonat de o societate fantoma, cu sediul in Accra, capitala Ghanei. Astfel, falsul website creat in Africa prelua in mod fraudulos toate transferurile de fonduri trimise prin internet.
O alta metoda a infractorilor de pe internet este de a profita de greselile omenesti. Daca adresa unui site comercial este, de exemplu, "www.abc.com", o companie pirat poate crea un alt website, identic, accesibil la adresa "www.Abc.com". Totul se bazeaza pe faptul ca utilizatorii scriu de multe ori cu majuscule si ca le va fi greu, odata ce cartile de credit le-au fost golite, sa descopere unde au gresit. Dar fraudele cu carti de credit nu sunt decat o ramura a infractiunilor cibernetice. Alte practici, mai rafinate, nelinistesc, pe drept cuvant, cercurile publice si particulare.
Un exemplu: tentativele de santaj folosite pe internet au aparut inca din anii '90. In ianuarie 2000, un hacker rus a incercat sa extorcheze 100.000 de dolari de la websiteul comercial cdUniverse.com. El a adresat un e-mail conducerii magazinului de CD-uri online, in care afirma ca furase numerele a peste 300.000 de carti de credit ale clientilor societatii si ca era gata sa le faca publice, daca nu era platit. Dar serviciul informatic al companiei a descoperit ca piratul mintea. Dar alte tentative de santaj au avut succes.
Santajul pe internet
Conform unor surse americane, peste 40 de institutii financiare anglo-saxone de prim-plan au fost santajate incepand cu anul 1993. Unele "victime" au platit circa 20 de milioane de dolari, afland ca niste hackeri au pus, prin intermediul internetului, o "bomba logica" in sistemul informatic al antreprizei. Declansata de catre un cod, ea ar fi distrus toate datele existente, daca cererea de rascumparare nu ar fi fost onorata. Bineinteles, aceste practici nu sunt divulgate, pentru a nu pierde increderea clientilor.
Cel putin doua grupuri de gangsteri ai internetului au operat in Rusia, in anii '90. Astfel, in ianuarie 1993, unul dintre ele a blocat intreaga activitate intr-un cabinet de agenti de bursa din Londra, preluand de la distanta controlul asupra calculatoarelor acestora. O recompensa de 15 milioane de dolari a fost platita intr-un cont din Elvetia. O saptamana mai tarziu, o banca din Londra a platit 20 de milioane de dolari, in urma unui santaj. De fiecare data, solicitarea de bani a fost facuta direct catre conducerea institutiei, care dispunea doar de cateva ore, pentru a transfera banii in conturi bancare offshore, din care dispareau in cateva minute... Unii hackeri s-au servit chiar "direct". Studentul rus Vladimir Levin a transferat 10 milioane de dolari de la Citybank din New York in contul sau de la Moscova folosindu-se de un simplu laptop.
Hackeri care se distreaza
Dar nu toate infractiunile de pe internet au drept scop banii. Unele site-uri sunt subiectul atacurilor doar din placerea hackerilor de a da peste cap cursul unor tranzactii financiare, sau pentru mica glorie care insoteste, pentru scurt timp, o astfel de reusita, de piraterie de inalta clasa. Expertul american in securitate informatica Don Parker estimeaza, totusi, ca si piratii amatori constituie un pericol. Chiar daca ei intra in sistemul calculatoarelor din motive de joaca, nu sunt constienti de consecintele actelor lor. Drept exemplu, Parker a citat cazul unui hacker american foarte cunoscut, care a intrat din prostie pe un calculator care servea supravegherii automate a bolnavilor de inima, dintr-un mare spital, jucandu-se astfel cu vietile lor.
La fel, serviciile secrete americane s-au confruntat, in 1997, cu peste 200 de vizite ale unui pirat care opera sub pseudonimul de "DataStream Cowboy". Apreciat la vremea respectiva drept "amenintarea numarul unu pentru securitatea americana", periculosul hacker s-a dovedit a fi, pana la urma, un student englez, in varsta de 18 ani. In timpul procesului sau, el a declarat ca nu a vrut decat sa faca "o gluma copilareasca", drept care tribunalul american l-a condamnat sa plateasca doar 2000 de dolari amenda.
Sexul pe internet
In general, pagubele provocate de astfel de pusti sunt destul de nesemnificative. Expertii americani i-au numit, de altfel, "script kiddies", pe acesti adolescenti care se joaca de-a hackerii , "spargand" de exemplu pagina de intrare a unor website-uri si punand acolo poze pornografice. Dar chiar daca acesta este un vandalism minor, el erodeaza increderea publicului in site-ul respectiv si in internet, in general.
Dar ceea ce sperie cel mai tare autoritatile este distribuirea de imagini pornografice pedofile, pe website-uri ilegale. De aceea, FBI s-a dotat cu un sistem de supraveghere a internetului, botezat "Carnivore". Este un computer inchis intr-o piesa independenta, la fiecare furnizor de internet american, care este de acord cu instalarea ei. Unica sa functie este sa "miroasa" toate e-mail-urile care trec pe la provider, pentru a le intercepta pe cele suspecte. In fiecare seara, un agent vine sa le recupereze.
Existenta acestei noi unelte pe mana FBI-ului, capabila sa scaneze cateva milioane de e-mail-uri pe secunda, a starnit multa ingrijorare. Intr-adevar, dincolo de laudabilul pretext ca vor sa intercepteze site-urile pedofile, FBI este capabil sa intercepteze prin cuvinte-cheie tot ceea ce fac navigatorii pe internet (de la e-mail-uri, la cumparaturi).
Directorii furnizorilor de internet se gasesc, astfel, intr-o situatie curioasa: fie autorizeaza accesul FBI la reteaua lor pentru a-si linisti clientela de orice atentat la bunele moravuri, fie refuza aceasta intruziune, pentru a evita urmarirea activitatii clientilor, riscand astfel sa devina complici. Problema intruziunii in viata privata este un motiv de discutii interminabile, intre diferitele institutii. Cum poate fi controlata afacerea? Acest instrument fantastic de informatii private trebuie reglementat? Criminalul cibernetic se ascunde la granita dintre control si respectul libertatii, pentru ca riscul intruziunii in viata privata cristalizeaza toate pasiunile. Aceasta este concluzia la care a ajuns Interpolul, propunand cu naivitate o alianta ciudata intre "public" si "privat", in numele luptei impotriva criminalitatii prin internet. In luna mai a anului 2000, in timpul summit-ului intitulat "Internet Defense", organizat de catre Interpol, acesta le-a propus celor 178 de tari membre ale sale sa imparta unele dintre informatiile lor cu societati particulare. Kendall a afirmat: "Interpolul nu dispune de resursele financiare si tehnologice pentru a face fata infractionalitatii de pe internet, dar dispune de informatii care vizeaza spionajul industrial, de exemplu. Pe de alta parte, societatile private sunt mult mai reactive in ceea ce priveste supravegherea tehnologica, dar nu stiu unde sa o caute. Asadar, avem nevoie de ajutorul lor". Subiectul este, insa, foarte delicat. In ciuda insistentelor oficiale, FBI-ul refuza sa livreze informatiile pe care le detine societatilor private. La randul lor, acestea refuza sa recunoasca numarul atacurilor carora le sunt supuse pe internet, pentru a nu risca increderea clientilor si a investitorilor cu care lucreaza.
Politia internetului
In mai multe randuri, guvernul american a deblocat, totusi, mai multe miliarde de dolari pentru lupta impotriva infractiunilor de pe internet. Aceste sume urmau a fi folosite mai ales pentru a se forma o "Brigada pe Internet", formata din informaticieni, politisti, oameni ai legii si agenti FBI.
Dar Statele Unite, marele leagan al Internetului, nu sunt singurele care au luat masuri. Inca din ianuarie 2000, NCIS (National Criminal Intelligence Service) din Anglia a primit o donatie de mai multe milioane de lire sterline, pentru a crea un departament de "cyberpolice". Un studiu al acestei institutii, care a durat timp de trei ani, a ajuns la concluzia ingrijoratoare ca, practic, toate sectoarele de interventie ale politiei (frauda, spalare de bani, pedofilie, santaj etc) din Europa pot fi de acum afectate de prefixul "cyber".
Pe de alta parte, politia engleza este foarte ingrijorata din cauza amenintarilor ce provin de la hackerii anarhisti, care incearca sa intre in calculatoarele principalelor banci britanice. Din aceasta cauza, conducerea bancilor cerceteaza foarte amanuntit trecutul politic al candidatilor la postul de informaticieni.
Supliment de ancheta:
Hartuire nepedepsita
Agresiunea ce poarta numele acesta cunoaste o crestere exploziva in America. Agresorul renunta la telefon si posta, pentru a-si ataca victima doar pe net. Astfel, o americanca ce participa la un forum axat pe problema educatiei copiilor s-a trezit tracasata de un utilizator al internetului, care o bombarda cu e-mail-uri pornografice si amenintari cu moartea. Multiplicarea mesajelor in doar cateva zile a ingrozit-o asa de tare, incat a renuntat la internet. In ce-l priveste pe agresor, el nu risca prea tare sa fie descoperit. El isi expediaza e-mail-urile din locuri publice, ca de pilda bibliotecile universitare, care ii ofera protectie maxima.
Virusi devastatori
In acest moment, exista peste 10.000 de virusi informatici neidentificati, care ne pot ataca computerele. Dar nu crearea virusului este delictul propriu-zis, ci punerea sa in circulatie. Americanul David Smith, presupusul lansator al virusului "Melissa", care bloca serverele de expediere a e-mail-urilor, a fost condamnat la doar 1 an si 8 luni de inchisoare si la o amenda de numai 5.000 de dolari. Cu toate acestea, virusul sau a cauzat pagube de peste 80 de milioane de dolari.
Un alt virus, considerat drept cel mai periculos din istoria informaticii, a fost lansat de catre niste studenti din Manilla, el afectand peste 45 de milioane de computere. Pagubele totale au fost enorme: 15,3 miliarde de dolari.
Paranoia sau adevar?
In cartea sa intitulata "Net Spies" (Spionii de pe Internet), jurnalistul american Andrew Gauntlett, afirma ca internetul este o amenintare pentru viata privata si drepturile fiecaruia la intimitate, fie ca ne folosim sau nu de un computer. "Informatiile medicale si financiare pot fi piratate. Guvernele ne spioneaza e-mail-urile, iar cabinetele de studii ne supravegheaza activitatile pe internet, pentru a crea profilurile consumatorilor, pentru a-i mitralia mai apoi cu publicitate directa prin intermediul e-mail-urilor. Suntem vulnerabili chiar si in momentele cele mai intime ale vietii noastre, pentru ca sunt absolut convins ca exista camere de filmat legate la internet, ascunse in toaletele publice si in cabinele de proba de la magazine. Acestea trimit imaginile cu plata la anumite website-uri frecventate de voyeuristi".