Desi nu a clintit nici macar tencuiala caselor, seismul a fost transformat in buzduganul marelui cutremur, dezastrul omniprezent in mitologia urbana, cel despre care se spune ca ar putea culca la pamant sute de cladiri si ar omori mii de oameni. Prinsi in capcana statisticilor negre, consumatorii de stiri au impietrit. Degeaba au spus seismologii ca ar fi vorba despre un cutremur banal, situat sub limita inferioara de alerta, penuria de subiecte si foamea de audienta i-a facut pe editorii de televiziune, radio si ziare sa inventeze un cutremur. S-au facut cronologii, s-au scos de prin arhive imagini zguduitoare de la cutremurele din 1940, 1977 sau 1986. S-a vorbit mult si fara rost in speranta ca se va ivi vreun seismolog care sa abandoneze morga placida si sigura de sine si va incepe sa-si franga mainile de frica pe la televiziuni. Nu s-a intamplat, dar spaima a functionat si de asta data. Oamenii au stat intepeniti de frica la televizor, cand nu erau de-a dreptul cutremurati, procesand greu, pe timpul calupurilor publicitare, amploarea dezastrului, poate stimulati si de faptul ca retelele de telefonie mobila au fost de nefolosit pentru cateva zeci de minute bune, indata dupa cutremur. Este clar ca, in lipsa profesionalismului, omul poate fi tinut de frica pe langa televizoare sau in fata paginilor de ziar. Nimic nu a macinat mai flamand si mai cu pofta moara tipografiilor, decat marile grozavii despre gripa aviara, inundatii, substantele otravitoare din iaurt sau din faina, amenintarile teroriste sau cele iredentiste. Stirile care nu se refera la o catastrofa, de pilda iminentul faliment al sistemul spitalicesc sau deturnarea banilor de la programele nationale de sanatate, pot astepta pana cand situatia devine catastrofica. Doar asa devin si interesante.
Stirile despre catastrofe au fost mereu la mare pret, rod firesc al beznei etice in care se face jurnalismul in Romania. Publicul din Romania consuma stiri cu sabia deasupra capului. Si-i place. Poate si pentru ca s-a crezut mereu victima catastrofelor istorice. Poate pentru ca s-a obisnuit sa i se intample tot ce-i mai rau. Insa aceasta componenta psihologica la care se adauga si delasarea, lehamitea sau cum vreti sa-i spuneti, acopera, in fapt, o realitate obiectiva. Romanii chiar au de ce sa le fie teama si chiar au dreptul sa vada in multe dintre stirile banale, potentiale surse de catastrofe. Nimeni nu are motive mai intemeiate sa stea inghetat de frica la televizor decat romanul de rand, cand e vorba despre cutremure. El traieste lucruri pe care comentatorii le pot doar banui. Catastrofa nu ne pandeste, de fapt, din adancul pamantului, ci din zidaria mancata de timp si neglijenta a blocurilor din marile orase. Guvernul a declansat, zilele trecute, o mare operatiune de izolare termica a blocurilor, insa aceasta vasta operatiune tinde sa devina o operatiune de cosmetizare la nivel national, pentru ca multe dintre blocurile cu pricina au structura de rezistenta afectata de cutremurele anterioare, iar programul de reabilitare termica nu va face decat sa traga un strat de vopsea peste zidurile cazute. Vazute in viteza prin geamurile fumurii ale limuzinelor, blocurile pot parea rezistente, insa seismele din ultimele decenii au lasat urme de nesters prin cartierele Capitalei. Politicienii si membrii guvernului ar trebui sa stie ca, de fapt, televiziunile nu au facut decat sa scurme putin in orizontul de asteptare al publicului, care stie cat de distruse si vulnerabile sunt, de fapt, in interior blocurile la care bugetarii nostri milionari se uita cu dispret. De fapt, fara o evaluare serioasa a fiecarui bloc, ceea ce nu s-a facut nicicand, toti vor sta cu bulina rosie pe caciula, ca niste tinte vii.