Istoric, vicepresedinte al Academiei Romane
Romania a trebuit sa asiste neputincioasa la o adevarata drama petrecuta saptamanile acestea in Basarabia
De cate ori am ajuns pe pamant basarabean, am resimtit o dulce emotie. Nu pot uita ce impresie mi-a facut Nistrul, cand l-am vazut pentru prima oara la Soroca si cand l-am perceput ca pe cel mai frumos curs de apa din spatiul romanesc. Imi sunt dragi colinele si vaile de acolo. Nu pot uita extraordinara citadela naturala de la Orhei si nici spectaculoasele pivnite de la Cricova. Chisinaul m-a impresionat prin textura sa stradala generoasa si prin evidenta sa incarcatura de istorie, dar si prin parcul care a strabatut doua veacuri, prin casele sale pastrate, si ele, dincolo de veac si in armonie cu noile constructii.
Basarabia a fost data ca jertfa tarului Alexandru in 1812, dupa ce acesta fusese constrans de amenintatoarea invazie a Rusiei de catre Napoleon sa renunte in intregime la pretentiile sale asupra celor doua principate. Despartirea fratilor a fost dureroasa, asa cum este ea evocata de cronicarul Manolache Draghici, cand zile intregi, de-a lungul Prutului, rudele si prietenii - care prin compromisul a doua mari imperii ale zonei fusesera condamnati la separare - s-au vizitat pentru ultima oara, liber. Dar, desi au trecut sute de ani de atunci, cand ajungi pe malul Nistrului, ai simtamantul asezarii sale la marginile neamului romanesc. Sub stapanire straina si coplesiti de alte etnii, romanii moldoveni dintre Prut si Nistru au fost supusi unui evident proces de rusificare, mai ales in mediul urban, in timp ce satul a rezistat intr-o impresionanta, tacuta inertie. Simtamintele nationale ale basarabenilor au persistat, ei dovedind o putere de rezistenta exceptionala, dar au fost situati la marginea natiunii romane si n-au ajuns sa fie cuprinsi decat tarziu in procesul unificarii nationale. In primele decenii din secolul al XX-lea, trezirea nationala a basarabenilor a fost miraculoasa. Pactul Ribbentrop-Molotov a stat apoi, peste doua decenii, la temeiul destramarii unui vis. Dar, din nou, la sfarsitul veacului al XX-lea, a avut loc o puternica revenire la simtamintele identitare, si astfel s-a putut forma o Republica Moldova, ca un al doilea stat romanesc. Imprejurarile, mai ales contextul international neprielnic, si la Rasarit, si la Apus, dar si situatiile obiective au facut sa nu poata avea loc, in 1990, o repetare a celor intamplate in 1918. Cele doua state au ramas alaturi, cel putin unite prin poduri de flori, si Romania a acordat intregul sau sprijin, in masura timpurilor, grele si pentru ea, ca cel de-al doilea stat romanesc sa se inscrie pe parametrii noii lumi, viitorul urmand sa hotarasca daca avea sau nu sa se ajunga la o reintrupare. Pe aceasta trebuie s-o doreasca si s-o hotarasca, inainte de toate, cei din stanga Prutului, de vointa lor depinzand in primul rand o reunificare. Dar, pana atunci, sora cea mare trebuie s-o ajute mai departe pe cea mica, inainte de toate sa poata fi acceptata in cadrul comunitatii europene, deoarece pe aceasta cale cele doua tari romanesti vor trai laolalta in cadrul unei singure familii.
Regimul comunist de la Chisinau a creat o nefireasca stare de razboi cu Romania
Trecand la trista realitate a zilelor noastre, trebuie sa constatam mai multe lucruri. Evolutia politica a Republicii Moldova s-a desfasurat sub semnul stapanirii ruse si sovietice si din nou ruse, din cursul a sapte sferturi de secol din ultimele doua veacuri. Cu toata independenta proclamata in 1991, pe care Romania a fost cea dintai gata s-o recunoasca - cum facuse si dupa 24 ianuarie 1918 -, noul stat a ramas si ramane intr-o dependenta evidenta fata de Rusia, atat politica si economica, cat si pe planul mentalului si al culturii. Desi moldovenii sunt categoric majoritari, este neobisnuit ca intr-un magazin din Chisinau sa vorbesti in limba romana (chiar fie ea si moldoveneasca!). Bilingvismul este caracteristic, ceea ce n-ar fi un lucru rau, daca ar fi reciproc, dar il constatam mai ales la majoritari, care vorbesc limba minoritarilor, in timp ce acestia se arata in aceasta privinta categoric mai reticenti.
Tinerii au iesit in strada, dar restul tarii a stat pasiv
Cei ce reprezinta trecutul, atat sub forma vechii stapaniri, cat si a formelor politice, au ales cu abilitate calea de a exploata simtaminte firesti si de a exacerba o imagine singulara a unei Moldove rupte din trupul firesc careia ea ii apartine. S-a recurs la crearea unei limbi artificiale si chiar a unei istorii care - din momentul luarii in stapanire a partii rasaritene a principatului Moldovei de catre Rusia - a capatat o alta infatisare, basarabenii nemaifiind considerati romani. Regimul comunist de la Chisinau a creat o nefireasca stare de razboi cu Romania, asupra careia s-au aruncat toate invinuirile. Ingrijoratoare a fost si evolutia politica interna si, mai ales, recurgerea la metode depasite, preluate din arsenalul fostei Uniuni Sovietice.
Ultimele alegeri, contestate de opozitie, au provocat o explozie a tensiunilor. Actorii principali au fost tinerii, cei care au gasit in invatatura temeiul necesitatii unei schimbari, atat despartirea de un trecut comunist, cat si trezirea la simtaminte nationale romanesti. Partidul dominant, devenit anacronic, chiar si in tarile din fosta Uniune Sovietica, a reusit sa dobandeasca o majoritate, chiar daca, cu evidente probabilitati, fortata. Tinerii au iesit in strada, dar restul tarii a stat pasiv, ingaduindu-se astfel continuarea regimului pe care voiau sa-l inlature.
Romania a trebuit sa asiste neputincioasa la o adevarata drama petrecuta saptamanile acestea in Basarabia. Ea nu poate decat sa-si deschida larg bratele frateste, dar de o interventie nu poate fi vorba, intreaga problema trebuind sa ramana o chestiune interna a localnicilor. Romania trebuie insa sa actioneze pentru lamurirea celorlalte tari din Uniunea Europeana, care s-au dovedit putin intelegatoare a dramei ce avea loc. Vecinatatea ne obliga la relatii normale cu sora noastra mai mica. Trebuie sa le cultivam mai departe, pentru ca Republica Moldova este pentru noi o relatie speciala, o relatie frateasca, si acest lucru trebuie sa-l inteleaga si conducatorii ei, oricine ar fi. De asemenea, clasa noastra politica trebuie sa dea dovada, in aceasta privinta, de respect pentru interesul national, sa adopte o atitudine unitara, cea a natiunii romane, fara a folosi prilejul pentru speculatii partinice meschine.
Conf. dr. VASILE SOIMARU
Publicist din Chisinau
Un mare experiment al unor forte oculte
Sa nu va mire ca evenimentele din ultimele zile au inceput in 1991, cand Romania post-decembrista a semnat un tratat de prietenie cu URSS (deja aflata la acel moment in agonie), prin care s-a declarat ca ea nu are vreo pretentie teritoriala fata de Uniunea Sovietica. Urmatorul pas a fost recunoasterea independentei Republicii cu denumirea istorica de Moldova, pe teritoriul romanesc ocupat de sovietici in 1940 si 1944. Dar pe cine a mizat Romania in toti acesti ani, dintre fortele politice basarabene? Abia la 5 aprilie 2005 s-a vazut pentru cine s-au cheltuit atatia bani si atatea eforturi si sperante: pentru cei care au facut front comun cu comunistii impotriva romanismului. Mai e un aspect al problemei: cine a reprezentat Romania la Chisinau, in ultimii ani? In ce a constat munca diplomatilor trimisi la Chisinau, daca ei nici macar la evenimentele strict culturale romanesti nu se prezentau? Noi, basarabenii, avem impresia ca, in spatele celor doua state romanesti, se efectueaza un mare experiment al unor forte oculte, aici, pe o insula latina in oceanul slavon.
Basarabia - o zona blestemata a Europei
Cat priveste cel de-al doilea stat romanesc, Republica Moldova sau Basarabia - este, am spune, o zona blestemata a Europei. arile Baltice, care au avut in ultimele secole un destin similar cu al nostru, de mult au revenit in familia popoarelor europene, pe cand noi ne balacim pe loc, nici macar identitatea nationala nu ne-am clarificat-o, mai exact - nu ni se permite sa ne-o declaram liber.
Dupa protestele tinerilor, urmate de rapiri, arestari ilegale, batai salbatice, umilinte si ucideri in beciurile militiei (atrocitati nesanctionate in mod inexplicabil de organismele europene), autoritatile de la Chisinau savureaza in aceste zile tragedia tineretului studios, caruia i s-a furat demnitatea si viitorul. Este machiavelic felul de a transfera vina pentru toate acestea Romaniei, acuzand-o de implicare directa, cand implicarea Rusiei este mai mult decat evidenta. E la mintea cocosului cat de perversa este optica liderilor de la Chisinau, care nu se arata deranjati de prezenta continua a armatei a 14-a ruse in R. Moldova, dar, in acelasi timp, sunt dispusi sa declanseze un razboi fierbinte, nu rece, numai pentru ca un provocator de-al lor a arborat harta Romaniei Mari si tricolorul romanesc, care e si al R. Moldova, deasupra Presedintiei! Este foarte dificil sa mentii niste relatii normale cu o conducere de stat dominata de un partid de ocupatie, de factura kominternista, adversar deschis al democratiei si al poporului, in fruntea caruia a ajuns fraudulos. E bine sa se stie ca liderii kominternisti de la Chisinau sunt niste lasi vulnerabili, pentru ca au pufusor pe botisor, si tare se mai tem de o revolta si o razbunare populara, atunci cand va iesi la suprafata tot adevarul despre faradelegile comise de ei. Totusi, cred ca diplomatia romaneasca, cea care l-a dat lumii pe N. Titulescu, are un cuvant greu de zis la adresa stapanilor profitori ai pamantului romanesc dintre Prut si Nistru. La randul sau, raspunzand atacurilor antiromanesti furibunde, continue, intreprinse de catre slugile Kremlinului la Chisinau, presedintele Traian Basescu le-a amintit comunistilor, in recentul sau discurs din Parlamentul Romaniei, ca anularea consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop ramane actuala. O solutie interesanta propusa de presedinte este aceea a aducerii celor vinovati de la Chisinau in boxele acuzatilor de la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Daca Romania va face asta, ar fi extraordinar! In replica la penibila provocare a clanului comunist de la Chisinau, privind introducerea regimului de vize pentru cetatenii Uniunii Europene din Romania, presedintele Romaniei a cerut guvernului modificarea legii cetateniei prin Ordonanta de urgenta, astfel ca birocratia de pana acum sa fie mult redusa. Ceea ce s-a si intamplat. Asadar, nu trebuie semnat un Tratat de baza intre Chisinau si Bucuresti, pe care-l doreste foarte mult partidul comunist de ocupatie, instigat de Moscova, ci accelerarea acordarii cetateniei pentru majoritatea populatiei R. Moldova si revenirea la problema problemelor: condamnarea, pana la capat, a Pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin-Hitler, daca se doreste ca locuitorii bastinasi majoritari ai R. Moldova sa mai ramana ceea ce sunt: romani. i punctum!...