Oier la origine, el a stiut, dupa 1989, sa-si cladeasca un imperiu economic prin operatiuni mai mult sau mai putin licite. De la vanzarile de produse deficitare, aduse - la inceputul anilor 90 - din Turcia, la schimburile dubioase de terenuri si speculatiile cu acestea, personajul si-a faurit, pas cu pas, o avere uriasa. Temperamentul si fudulia l-au impins sa caute, pe langa bogatie, si gloria. Asa a cumparat, prin inginerii financiare, clubul de fotbal Steaua si a inceput sa se afirme - la concurenta cu politicienii ce i-au facilitat afacerile - drept o vedeta media. Incultura si primitivismul nu au fost socotite o piedica. In cautare de rating, televiziunile si tabloidele s-au intrecut sa-l prezinte pe magnat drept un exemplu national de reusita. Becali dadea sfaturi, propunea solutii, facea donatii. Ba chiar, daca a ajuns sa creada el insusi ca ceea ce debita e genial, si-a intemeiat si un partid, cu ajutorul unor mercenari zelosi. In viziunea lui, urma becalizarea Romaniei, pe care ar fi condus-o - probabil - ca pe o turma de oi.
Criza financiara mondiala, dar si esecurile internationale ale clubului Steaua au lovit insa dur in orgoliul eroului. Cel care se asemuia, precum copiii, cu Mihai Viteazul, cavalerul luminii, corespondentul personal al lui Dumnezeu pe pamant, a pierdut alegerile, partidul lui ramanand sub pragul de 5%. Iar scaderea brutala a pretului terenurilor pe care le specula i-a injumatatit averea. Ranit in orgoliu, Gigi cel fara de frica s-a retras temporar, pregatind o noua defensiva mediatica. Daca nu s-ar fi produs afacerea sechestrarii unor hoti de masini, ce - intamplator sau nu - i-au furat limuzina, Gigi ar fi zburdat in continuare pe toate televiziunile, dand sentinte pentru tara, anuntand miscari politice etc. Chiar si afacerea ar fi fost (si a fost) exploatata mediatic, pentru ca latifundiarul si-a recuperat rapid jucaria, hotii - prinsi de garzile sale de corp - fiind judecati intr-un fel de stabor in Pipera si eliberati cu conditia sa nu mai fure in cartier, mai ales de la machidoni. Judecata (?!) a fost filmata pentru a arata cat de eficient, de drept si bun e Gigi, care s-a si laudat cu fapta sa.
Pentru multi oameni marunti, furati nu doar de politicieni, ci si de hotii tot mai numerosi, actul lui Gigi a parut exceptional. Sa recuperezi personal un bun furat in cateva ore, sa-i judeci pe hoti si sa-i eliberezi, dupa o corectie fizica plina de virtuti pedagogice nu este la indemana oricui. Politia desfasoara luni de zile anchete pentru furturi din care cele mai multe se termina cu mentiunea autor necunoscut sau cu arestarea vreunui nenorocit acar Paun. Gigi arata ca se poate si altfel! Maruntii lui admiratori nu stiu, totusi (sau nu vor sa stie), ca Gigi poate pentru ca are o avere uriasa, o armata personala de garzi, relatii privilegiate cu lumea interlopa si, in consecinta, poate face ce vrea. Cand se va ridica un alt personaj, mai bogat, mai puternic, acela va face legea, isi va impune vointa. Pana atunci, Gigi decide totul, deasupra tuturor, dupa bunul lui plac, dupa umorile sau capriciile lui. Oamenii de rand nu pot, orice li s-ar intampla, sa incerce asa ceva. Ceea ce nu-i impiedica sa se simta lipsiti de sprijinul statului si sa-l admire pe Becali cand se substituie acestuia.
Gigi Becali a fost arestat tocmai pentru ca, precum haiducii de odinioara, si-a facut singur dreptate, s-a substituit statului. Nimeni nu se astepta la un asemenea deznodamant, cu atat mai putin faptuitorul. Statul roman s-a dovedit de atatea ori derizoriu in actiunile sale, incat nimeni nu mai crede in autoritatea lui. Ultimele scandaluri de coruptie probeaza aceasta credinta. Cele 15.000 de diplome universitare false, miile de permise auto eliberate ilegal, implicatiile serviciilor in apararea unor afaceristi onerosi (cazul Popoviciu) sau chiar promovarea unor mafioti in functii de stat (cazul Iancu) n-au avut, practic, nici un fel de urmari. Gigi Becali n-ar fi indraznit sa-si impuna propria lege, daca dupa vreuna din afacerile lui ar fi fost amendat la timp. Daca politicienii care i-au facilitat schimbul dubios de terenuri ar fi fost trasi la raspundere, Becali n-ar mai fi ajuns nici sa dicteze la Steaua, nici sa umble cu valiza prin fotbalul romanesc, nici sa sechestreze si sa pedepseasca dupa bunul lui plac niste hoti pe care organele statului ar fi trebuit sa-i umfle. Organele statului colaboreaza insa cu hotii (cazul permiselor auto), serviciile acestuia sunt in slujba magnatilor (cazul Popoviciu), iar Justitia se opreste la pestisori (cazul diplomelor universitare). Despre implicarea politicienilor nici nu trebuie sa mai vorbim. Nimeni nu respecta autoritatea statului, pentru ca statul nu se respecta pe sine. Fara o lege pentru toti, cel mai puternic face legea. Gigi Becali a avut prilejul sa constate ca, intr-o anume conjunctura, altii pot fi mai puternici decat el.
Coruptia si arbitrariul macina intreg sistemul social romanesc. Putinii oameni drepti sunt izolati de unitatea mafiota a politicienilor sau integrati prin promovari de ea. Iar cetateanul obisnuit, bombardat de televiziunile comerciale si de tabloide cu exemple becaliene, devine tot mai putin interesat de politica. Daca Monica Macovei, Alina Mungiu si altii ar fi construit un partid anticoruptie, cum s-a zvonit, n-ar fi avut, probabil, succes si nici posibilitati de manifestare. Viitorul Romaniei este, cumplit de adevarat, absolut incert.