PETRU BACIU
Noaptea de Inviere
Mi-i trista-aceasta noapte, cu zornait de fiare,
M-apasa ca o piatra trecutul izgonit;
Vin amintiri din vreme si calde ca un soare,
Vin sa-mi aduca linisti din Templul zavorat.
In "cusca" unei dube ce duce viata mea,
Smeritu-mi trup se-nclina ca-n albe primaveri...
Puterile-mi sleite de asteptarea grea
Mi-adun, sa ma-nsoteasca in noaptea de-nvieri.
Stramtoarea-nabusita ma tine pironit,
Stau nemiscat in ruga, tristetile-mi supun,
Desprins ca dintr-un cleste in drumul meu cernit,
Plutesc parca aievea cu cantecul strabun.
Ma leagana-oboseala, imi da mereu tarcol,
Launtric o lumina imi curge ca un sopot,
Alearga trenu-n noapte cu suiere in gol,
Faramitand in aer fasii subtiri de clopot.
Cand temnicerul misca vizeta, mohorat,
O unda stravezie catusele-mi aprind,
Invaluit in umbra, in "cusca" surghiunit,
Eu chem in preajma mortii si raze ma cuprind.
E noaptea Invierii. Traiesc fara sa fiu...
Inchis ca-ntr-un mormant, eu sanger, strop cu strop.
Ard dincolo de mine lumini, pana tarziu,
Cand eu cobor in Zarca, si-n bezne iar ma-ngrop.
NICHIFOR CRAINIC
Ruga pentru pace
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte,
Somnul meu in umbra lunii s-a scaldat.
Din abisul pacii, visul scufundat,
Mi-a cules mireasma de naramze coapte.
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte!
A lasat un inger portile deschise;
Cantec fara sunet Te slavea-n sobor
Unduia auzul, aripi fara zbor,
Cand spre-abisul pacii, nazarit din vise,
A lasat un inger portile deschise!
Da-mi si mie-aevea Pacea Ta Cereasca,
Miezul de tacere al strigatei vieti,
Care-nflacareaza din fricosi profeti,
Maduva ce-mpinge varful sa-nfloreasca,
Da-mi si mie-aevea Pacea ta Cereasca!
Pacea lumii zace pe varsari de sange
Si rodeste bobul viitoarei uri.
Pacea Ta rasfrange raiul in fapturi,
Cel infrant avand-o, el e cel ce-nvinge.
Pacea lumii zace pe varsari de sange!
Da-mi si mie pacea inimii, Stapane,
Flacara ce nu se zbate-n uragan.
Sa razbesc razboiul duhului dusman,
Caci tarana trece, sufletul ramane.
Da-mi si mie pacea inimii, Stapane!
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse,
Si dulceata celui sfasiat de leu
In arena mortii, Dumnezeul meu,
Fii Tu rasaritul vietii mele-apuse.
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse!
Si ma-nalta, Doamne, la Cereasca Pace,
Ca Tu esti de-a pururi neclintitu-mi crez,
Dragostea de care nu ma-ndestulez
Si nadejdea care de lut ma desface.
Si ma-nalta, Doamne, la cereasca Pace!
RADU GYR
Identitate
Esti Doamne bun, eu pamantean si rau!
In dragoste nu-Ti seaman, nici in mila,
Dar, dupa rani, sunt chip din chipul tau,
De par dospit din cer, nu din argila.
Nu Ti-am ravnit nici razele subtiri,
Nici talpile strapunse de piroane,
Dar Tu ma faci partas la rastigniri
Sa-Ti tot ingan osanda la icoane.
Sfintit de cruci pe care nu le-am vrut
Si de-nvieri pe care nu le-as cere,
Nu stiu, Tu te cobori la mine-n lut,
Sau eu ma urc spre raiul Tau, band fiere?
Cu necersita slava Tu ma-ncarci
Si-n cuie cand sfintenia ma frange,
Oftand, ma uit la ranile prea largi
Si-Ti cresc alaturi, sange dupa sange...
VALERIU GAFENCU
Dor
Traiesc flamand, traiesc o bucurie
frumoasa ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
si-i plin cu lacrimi si cu apa vie.
Potirul florii e o-mparatie.
Cand raii ma defaima si ma-njura
si-n clocot de manie ura-si varsa,
potirul lacrimilor se revarsa
si-mi primeneste sufletul de zgura.
Atunci Iisus de mine mult se-ndura.
Sub crucea grea ce ma apasa sanger,
cu trupu-ncovoiat de neputinta.
Din cand in cand, din cer coboar-un inger
si sufletul mi-l umple cu credinta.
M-apropii tot mai mult de biruinta.
Ma ploua-n taina razele de soare,
m-adapa Iisus cu apa vie,
grauntele zvarlit in groapa-nvie,
cu viata imbracata-n sarbatoare:
Traiesc flamand, traiesc o bucurie.
Sub flacara iubirii arzatoare,
din zori de zi si pana-n noapte-astept.
Te chem si noaptea, ghemuit cu capu-n piept:
Iisuse, Iisuse!
Incet ma mistui, ca o lumanare.