Drumul omenesc-orizontal este masurat, de obicei, in termenii nivelului de trai, ai valorilor materiale acumulate, ai puterii distrugatoare exercitate de catre consumul arogant si fara constiinta asupra naturii. Puterea politica si militara sunt si ele parte din acest drum, exprimat de obicei prin tiranie, democratii fictive sau indoielnice, revolutii cu profit disproportionat pentru elite si desigur razboaiele. Ele scot la lumina patologiile cele mai tenebroase si distrugatoare ale naturii atavice din om. Tot pe acest drum omenesc-orizontal se pot enumera racilele contemporane ale drogurilor consumate la varste tot mai fragede, impreuna cu alcoolul si sexul fara discernamant si fara nici o moralitate. Cu alte cuvinte ne miscam inca in planul orizontal al vietuirii. Cum putem deci sa ne inaltam pe verticala spirituala a vietii?
Scepticii vor ridica din umeri, cinicii vor rade sarcastic, moralistii isi vor freca palmele pentru o confruntare "epocala", iar omul de rand se va gandi doar la ziua de azi si poate, daca mai are resurse, la cea de maine. Nu este un truism banal cand spunem ca ne aflam deja la o "rascruce fundamentala de drumuri". Ni se va spune ca mai toate epocile (incepand cu Homo Sapiens) au avut rascrucea lor de drum. Este adevarat. Dar ceea ce ne deosebeste fundamental pe noi de toate generatiile precedente este masura diabolica a distrugerii, in multe cazuri ireversibila. Pangarirea Terrei a dus deja la degradarea fara apel a spiritului uman. Este destul sa ne gandim la ororile savarsite in secolul XX in numele diverselor ideologii si care continua si astazi in multe parti ale lumii sub alte forme: fundamentalismul religios si purificarile de natura etnica.
In fata acestor dileme covarsitoare, omul de buna credinta se intreaba cu o neliniste dureroasa: care este sansa mea de-a ma inalta? Ce dimensiune am eu ca om? Mai sunt oare "masura tuturor lucrurilor" cum o declarase filozoful grec Parmenides in secolul V i.Hr.? O voce adanca din launtrul meu o zice raspicat: "Esti doar in masura in care te inalti!".
Inainte de-a trimite rachete si sateliti, omul se inalta spre cer, locuinta simbolica a lui Dumnezeu. Dar am strapuns bolta si universul este acum tacut, negru, rece, nesfarsit si indiferent.
Ce masura ma mai poate inalta acum cand multe par sa se naruie in jur?
Singurul raspuns posibil: masura Divina din noi!
Prof. dr. VIRGILIU GHERASIM