Aparuta spre sfarsitul anului trecut, cartea de memorii a necunoscutului Gheorghe Florescu a starnit un interes extraordinar. S-au vandut deja mai multe tiraje si au comentat-o cu pofta mai toti cronicarii literari, ca pe un eveniment editorial. Nu valoarea literara a facut din "Confesiunile unui cafegiu" un best-seller, ci dezvaluirile aspectelor oculte ale comertului in comunism, facute de un om din interior. Foarte muncitor, inzestrat cu talent negustoresc si avid sa invete de la cei cu state vechi in bransa, Gheorghe Florescu a avut ghinionul unor vremuri nefavorabile calitatilor lui. Asa ca a fost dispus sa se adapteze, devenind in timp un maestru al combinatiilor peceriste, adica al mecanismului Pile-Cunostinte-Relatii, care functiona "ca uns" prin mituiri si trocuri. Fiindca sunt lipsita pana la infirmitate de spirit practic, ii admir sincer pe cei ce au "cap de afaceri", stiu sa speculeze oportunitati, sa prevada - riscand adesea - evolutia pietei si sa profite de goluri legislative, castigand mult si reinvestind cu folos. Zicala ca, pentru detinatorii de averi de oriunde, felul cum si-au castigat primul milion ramane inavuabil si-o fi avand temeiul ei. Nu prea stiu ce inseamna "cinstit" in lumea afacerilor, banuiesc insa ca acolo functioneaza alt cod etic decat cel comun. Ce stiu sigur e ca, daca ar fi trait de la inceput in capitalism, un om cu abilitatile comerciale si harnicia lui Gheorghe Florescu ar fi ajuns in topul miliardarilor. Nesansa istoriei si un accident cerebral suferit in 1990 fac din el, acum, la 64 de ani, doar un memorialist de succes, autorul unei unice carti ce-i contine povestea vietii. Aceasta incepe in cartierul bucurestean Dudesti, in familia unui fost "lucrator in filajul Sigurantei", arestat in 1954, cand fiul lui nu avea decat 8 ani. Varsta frageda nu-l impiedica sa-si faca singur rost de bani, muncind ca baiat de pravalie, facand diverse servicii taranilor ce veneau cu marfa in Piata Vitan, vanzand cu suprapret bilete la cinema, in paralel cu scoala. In timpul liceului, cunoaste un om providential pentru el: Avedis Carabelian, detinator al unor secrete de prajire si preparare a amestecurilor de soiuri de cafea, care-l facusera vestit in tot Bucurestiul. De la pravalia lui de pe Calea Victoriei se aprovizionau si parintii mei si mai tin minte mirosul imbietor al cafelei proaspat rasnite si aglomeratia permanenta de acolo. De la cafegiul armean, pentru care capata o afectiune filiala, adolescentul are multe de invatat si despre cafea, si despre comert. La 20 de ani, Gigi se insoara cu o fata "cu origine sanatoasa", Mariana, si se angajeaza la ICRA, o suma de depozite de unde marfurile alimentare se dirijau spre magazine. Pana la 27 de ani, urca treptele ierarhice de la primitor-distribuitor, la sef de sectie al unui depozit cu delicatese din import si deprinde toate smecheriile din ICRA. In 1971, cand mentorul lui, Avedis Carabelian, se pensioneaza, Gheorghe Florescu si sotia lui preiau ca gestionari un alt magazin de cafea si dulciuri facut faimos de armean, cel de pe Hristo Botev nr. 10. Asigurandu-si, datorita relatiilor anterioare din depozite, o aprovizionare preferentiala cu soiuri bune de cafea si delicatese rare pe atunci, cafegiul isi atrage amicitia interesata a elitei literare, artistice, medicale si protectia (recompensata "in natura") a unor ofiteri de Militie si Securitate. Pentru acesti clienti deosebiti inchiriaza clandestin o boxa unde-si depoziteaza marfurile pretioase si unde vin sa stea la taclale, serviti cu o sublima "cafea Avedis", fosti detinuti politici, precum N. Carandino, Harry Brauner, Leon Kalustian, dar si Al. Rosetti, Marin Preda, Nichita Stanescu, Emil Botta, Toma Caragiu, Amza Pellea si multi altii, recunoscatori furnizorului de tigari si bauturi fine, din import, in fata caruia discuta liber si spun bancuri politice. Confesiunile norocosului cafegiu (a scapat ca prin miracol de cutremurul din 1977 care a pus la pamant blocul din Hristo Botev, si a castigat de doua ori cate o masina la Loto) rezerva surprize si celor care au trait epoca si stiau cat de ampla era coruptia in comunism si ce rol avea Securitatea in structurile comerciale, in special in Comertul exterior, din care provin multi dintre afaceristii bogati de dupa 1989. Martor si participant la evenimente si intamplari semnificative pentru hotia generalizata, povestite bine, Gheorghe Florescu nu pare sa aiba constiinta nici unei culpe. Tata a patru copii, a trait bine pentru nivelul de atunci, muncind enorm si comitand ilegalitati scuzabile prin presiunea sistemului corupt de sus pana jos. Iar daca a fost arestat in 1985, odata cu alti gestionari, directori de depozite si inalti functionari din Comert e doar pentru ca regimul avea nevoie de tapi ispasitori pentru nemultumirile crescande ale populatiei chinuite de lipsuri. Cartea lui Gheorghe Florescu e interesanta la culme atat pentru noi, supravietuitorii ceausismului, cat si pentru istoricii comunismului romanesc.