Dupa "holocaustul cailor" din anii '50, cand regimul comunist a trimis in abatoare peste o suta de mii de cai, sub pretextul absurd ca sunt animale burgheze, inutile in conditiile mecanizarii agriculturii, soarta cailor din Romania a cunoscut fluctuatii, in functie de mersul evenimentelor. Sub dictatura ceausista, caii au devenit un fel de emblema a baronilor rosii locali, fermele traditionale fiind incurajate sa creasca si sa selectioneze cat mai multe animale de rasa pura, exportate sau folosite la tractiune si munci agricole (dupa cum se stie, hipodromurile fusesera inchise). Dupa 1990, dezintegrarea hergheliilor a atins un ritm scandalos, pana cand, in decembrie 2005, a fost votata Legea Calului. Au luat fiinta Agentia Hipica Nationala si Herghelia Nationala, entitati de stat, subordonate ministerului Agriculturii, care coordoneaza intreaga activitate hipica. In paralel, micii gospodari din sate, care, din pricina saraciei, nu si-au permis sa cumpere tractoare, au inlocuit treptat boii scumpi cu caii ieftini. Astfel, numarul cailor a crescut in Romania, in ultimii 20 de ani, cu peste 120.000 de capete. Desi exista diverse asociatii, desi crescatorii particulari s-au inmultit, atentia tuturor este atrasa exclusiv de caii de rasa pentru turism si echitatie. De organizarea in asociatii a proprietarilor de cai lucratori, uneori de rasa necunoscuta, care intrunesc conditiile pentru realizarea unor productii agricole ecologice, nu se ingrijeste nimeni. Cum vremea aratului a sosit, iar caii ies deja pe dealuri la munca, ne-am gandit sa oferim crescatorilor romani experienta vecinilor polonezi, unde calul lucrator este tinut la mare pret. Organizati in asociatii, folosind din plin fonduri europene, polonezii ne invata cum poate lua avant o indeletnicire traditionala bine vazuta la nivel european. De notat ca Asociatia Utilizatorilor si Prietenilor Cailor Lucratori (de povara) din Polonia a fost initiata de Coalitia Internationala pentru Salvarea Satelor Poloneze (ICPPC), deoarece militantii fundatiei considera ca exista o legatura directa intre utilizarea calului in agricultura si salvarea satului traditional. Profesorul Ryzsard Kolstrung de la Universitatea din Lublin este specialist in cresterea si inmultirea cailor.
"In Polonia comunista, calul de munca era vazut ca un semn al inapoierii"
- In Romania, dupa venirea comunistilor la putere, caii au fost declarati indezirabili si omorati. Care a fost situatia in Polonia?
- Daca, in vremurile normale, calul a fost simbolul bunastarii economice, fiind totodata un element istoric in lupta pentru independenta, in timpul regimului comunist, folosirea calului pentru calarie a fost considerata un sport "de lorzi", burghez. Numarul tractoarelor a crescut in detrimentul numarului de cai. La noi n-au fost omorati, au fost desconsiderati. In propaganda comunista, tractorul era cel care devenise un simbol al bunastarii (in Polonia nu s-a colectivizat pamantul, decat intr-o foarte mica masura), pe cand calul de munca era vazut ca un semn al inapoierii.
- Ce rol au astazi caii lucratori (de povara) in viata satului polonez, domnule profesor?
- Pe de o parte, folosirea cailor de povara in agricultura este conditia de baza in productia de alimente organice. Pe de alta parte, utilizarea acestor cai contribuie la salvarea traditiei si culturii rurale, fiind in acelasi timp un element important in promovarea fermelor agro-turistice. Vorbind de beneficii economice si avand pretul carburantilor in minte, putem spune ca folosirea cailor ca forta de munca ieftina pentru micile ferme este intrutotul justificata. Ca sa nu mai vorbim ca, in exploatarile forestiere mici, distrugerea mult mai redusa a solului si a radacinilor arborilor si arbustilor sunt ratiuni intemeiate de a folosi caii in locul tractoarelor. In general, ocoalele silvice si primariile comunelor au introdus "calul putere" in activitatea lor cotidiana. In paralel, au fost create ferme mici, pepiniere si gradini de flori care sunt obligate sa foloseasca exclusiv caii, pentru a putea primi certificatele de producatori agricoli ecologici. De asemenea, exista zone protejate, cum ar fi parcurile nationale, unde folosirea masinariilor grele este interzisa, find producatoare de zgomot si fum. Aici numai caii sunt admisi.
- Cum isi procura fermierii echipamentul necesar?
- Din pacate, in multe dintre satele Poloniei profesiile legate de cultura calului lucrator au disparut. De exemplu: fierarii. S-au infiintat, desigur, noi firme care produc echipament scump, hi-tech, pentru hobbyisti, dar productia pentru fermierii obisnuiti este din ce in ce mai putina. Cea mai mare parte a vechiului echipament a fost aruncata la gunoi sau exportata in Ucraina si Letonia. Totusi, in ultimii ani, asistam la aparitia unor firme care produc echipament adaptat calului lucrator, in paralel cu aparitia unor ateliere si service-uri care ofera informatii utile fermierilor care utilizeaza caii in agricultura.
"Micii fermieri au inteles ca este mai ieftin si mai sanatos sa cumpere un cal decat sa cumpere un tractor"
- In ce scop ati infiintat Asociatia Utilizatorilor si Prietenilor Cailor Lucratori din Polonia?
- Lipsa echipamentului, pierderea experientei de catre multi fermieri mici ce nu se mai dadeau jos de pe tractoare, desi costurile devenisera prohibitive, lipsa unui cadru organizat si a unei sustineri financiare, ca si dorinta de a accesa bani europeni pentru agricultura ecologica - sunt motivele principale care au determinat aparitia asociatiei noastre. Majoritatea membrilor nostri sunt fermieri cu 5 pana la 10 hectare, capabili sa-si munceasca pamantul cu caii. Asociatia functioneaza deja de sase ani, are 250 de membri (incluzand aici asociatiile mici din toate zonele tarii) si, la fiecare 2-3 ani, organizeaza expozitii, promovand traditiile legate de folosirea cailor in fermele mici. De notat ca ne-am inspirat din experienta celor mai buni, cum sunt crescatorii americani, englezi, germani, elvetieni, francezi si finlandezi. In Statele Unite, prima expozitie de echipamente pentru caii de povara a fost organizata inca din 1980, iar in Germania, din 1999. Exista chiar o organizatie europeana importanta, care ii poate ajuta pe crescatorii din tarile recent intrate in UE. Este vorba de "Federation Europeenne du Cheval de Trait" (Federatia europeana a cailor de tractiune).
- De ce un mic fermier, un taran, ar trebui sa-si lucreze pamantul cu caii, in loc sa-si cumpere sau sa-si inchirieze un tractor?
- De cand cercetatorii britanici au demonstrat ca valoarea nutritiva a alimentelor a scazut cu 50% dupa cel de-al doilea razboi mondial, gratie industrializarii agriculturii intensive, si de cand au anuntat ca solutia este revenirea la soiurile locale, nehibride, producatorii agricoli mici ai Europei au inteles ca este timpul unei noi revolutii in agricultura, adica este timpul revenirii la traditii. Micii fermieri, proprietari ai catorva hectare, au inteles ca este mai ieftin si mai sanatos sa cumpere un cal si sa-l hraneasca cu propriul furaj, decat sa cumpere un tractor. Ca sa cumperi un tractor nou si scump, un taran trebuie sa se imprumute la banca, ramanand sa-l plateasca in rate o lunga perioada de timp. Apoi trebuie sa cumpere motorina si ulei, de asemenea scumpe. Desigur, daca cineva si-a cumparat tractor, il poate utiliza, desi aceasta nu coincide cu filosofia noastra. Situatia este diferita in cazul marilor ferme, unde productivitatea le permite sa-si cumpere mai usor tractoare, pentru ca vor reusi sa-si plateasca datoriile mai repede.
"In UE, viitorul calului de povara este asigurat"
- Se spune ca, pentru multi consumatori de alimente sanatoase, folosirea calului la muncile campului este in sine o garantie a puritatii ecologice. Este adevarat?
- Perfect adevarat. Un cal, vazut ca forta de munca "curata si pur ecologica", este cea mai buna reclama pentru alimentele organice. Nu-i totuna daca ari pamantul cu tractorul sau cu plugul tras de cai, deoarece impactul asupra mediului este diferit. Tractorul batatoreste solul, imbacseste atmosfera cu fum si zgomot, distruge ierburile si tufisurile mici de la capatul locului arat. Pe cand calul este "curat", impactul sau asupra mediului este "natural", deoarece el face parte din natura, inca din timpuri imemoriale. Calul nu emite CO2 si fum cu metale grele, cancerigene, nu are scurgeri de uleiuri uzate in sol. Reproducerea calului este biologica, deci "curata". Folosirea tractorului si a echipamentelor sale grele face ca 60% din viata vegetala sa dispara. Cu tractorul, lucrarile de primavara incep mai tarziu, cand se usuca bine pamantul. Calul intra la arat si prin noroi, si pe pante abrupte. Producerea tractorului este realizata in otelarii si uzine specializate, generatoare de emisii de gaze si reziduuri periculoase. In fine, calul e linistit, tractorul e zgomotos. Pe deasupra, calul produce ingrasaminte organice. Iata de ce taranii cu pamant putin ar trebui sa uite de existenta tractorului, fiecare gospodarie sa-si aiba calul sau.
- Multi tarani romani inca folosesc caruta, trasa de un tractor. De multe ori, agata de acelasi tractor plugul tras candva de boi sau de cai. Se intampla asa ceva si in Polonia?
- Desigur. Este vorba de adaptarea echipamentelor de cai la tractoare. Noi nu incurajam acest procedeu, de aceea poate majoritatea acestor echipamente au fost vandute in Ucraina. Taranul polonez trateaza cu mult respect calul lucrator, il iubeste ca pe cel mai bun prieten, pe spinarea caruia isi duce traiul. Asistam, din pacate, si la deteriorarea acestei culturi, cand caii nu mai au nume, nu mai sunt tesalati si mangaiati zilnic etc.
- Se poate vorbi de o renastere a erei calului lucrator in UE?
- Cu un pret mediu de 200 de euro bucata, calul lucrator revine in centrul de interes al micilor fermieri din toata Europa. Parintii si bunicii isi invata nepotii, astfel incat tainele acestei indeletniciri nu vor disparea niciodata. Se intampla in Polonia, ar trebui sa se intample si in Romania. Apar tot mai multe asociatii care promoveaza folosirea cailor lucratori, pe masura ce ariile protejate, agricole si forestiere, in care motoarele n-au acces, se inmultesc. Nu putem neglija nici folosirea cailor in cadrul utilitatilor publice, in sarbatorile familiale (precum nuntile) si ca atractie turistica. In UE, viitorul calului de povara este asigurat.
Profesorului Ryzsard Kolstrung ii puteti scrie, in engleza, la e-mail: ryszard.kolstrung@ar.lublin.pl sau ryszard.kolstrung@up.lublin.pl