Ajutor minunat de la Sfantul Nectarie
In urma cu trei ani s-a nascut prima noastra fetita, in Germania, unde, la vremea respectiva, sotul meu si cu mine eram inca studenti. A fost o nastere spontana, fara complicatii, copilul primind nota zece. Parea ca totul decurge bine, dar pe cat de "usoara" a fost nasterea, pe atat de grea devenise alaptarea. Aveam niste rani adanci, foarte dureroase, cu toate acestea ma incapatanam sa alaptez mai departe, convinsa fiind ca laptele matern este cel mai pretios dar pe care o mama il poate face copilului ei. De altfel, fetita sugea cu mare pofta si lua bine in greutate, fapt care ma incuraja sa continui. La o vizita de control a asistentei de sanatate, aceasta s-a speriat de-a binelea, sustinand ca nu s-a mai intalnit cu un asemenea caz in toata cariera, in concluzie, sfatuindu-ma sa intarc copilul. Intr-adevar, ranile se agravasera, durerile din timpul alaptatului devenind aproape insuportabile. Nici un tratament nu dadea roade, situatia inrautatindu-se pe zi ce trece. Cand fetita a implinit sase saptamani, a fost botezata la biserica ortodoxa romana din Oldenburg, dupa care am venit cu ea in tara, la parintii mei. Si aici, la un consult, doctorita pediatra a insistat sa intrerup imediat alaptatul. Din pacate, la varsta de doar doua luni a copilei, am fost nevoita sa o intarc, din san curgand, realmente, mai mult sange decat lapte. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, fetita a trecut cu bine peste aceasta incercare, dar ranile mele nu s-au vindecat cu totul, nici dupa sase luni.
Peste un an si jumatate, prin mila Domnului, am ramas din nou gravida. Mama si sora mea au dat un acatist pentru mine la Manastirea "Radu Voda" din Bucuresti, unde se afla moastele Sfantului Nectarie. Atat sarcina cat si nasterea au decurs bine, bucurandu-ne de inca o fetita de nota zece. Imi doream nespus sa pot alapta, mai ales dupa experienta nereusita avuta cu primul copil, dar dupa doar trei saptamani m-am confruntat cu aceeasi problema. De data aceasta, pe langa ranile adanci, favorizate probabil si de lipsa de suplete a tesutului cicatrizat, nici fetita nu mai voia sa suga, intorcand capul de cate ori o puneam la san. Cunoscandu-mi situatia, aceeasi doctorita pediatra m-a sfatuit sa intarc copilul, fiind de parere ca, datorita unei sensibilitati aparte, nu voi reusi sa alaptez niciodata. Timp de zece zile, fetita a trecut pe lapte praf, fara probleme, dar eu, neputand sa ma resemnez, mai ales ca aveam foarte mult lapte, am cazut intr-o depresie accentuata. In disperarea in care ma aflam, intr-o noapte, am inceput sa ma rog Sfantului Nectarie sa ma ajute sa-mi pot alapta copilasul. In paralel, sora mea a dat un acatist pentru mine la biserica Sfantul Mina, grabnic ajutator. Am reluat cu mare nadejde alaptatul, dandu-ma cu mir de la moastele Sfantului Nectarie inaintea fiecarui supt. Si, minune! Nu numai ca ranile s-au vindecat cu totul, neramanand nici o urma, dar si fetita a acceptat din noul sanul, lactatia revenind complet.
In cinstea Sfantului, la botez, fetita a primit si numele de Nectaria. Acum e bine, sanatoasa, implineste un anisor si, spre bucuria mea, inca o mai alaptez. As dori ca aceasta intamplare sa le incurajeze pe mamicile care trec printr-o situatie asemanatoare, ca de altfel, pe toti cei aflati in nevoi, sa apeleze cu nadejde la ajutorul Sfantului Nectarie.
Minunat este Bunul Dumnezeu intru sfintii Lui!
In indurarea Sa nespusa, a facut din mine cea mai fericita mamica, fapt pentru care nu Ii voi putea multumi niciodata indeajuns!
Cu cea mai aleasa pretuire si multa dragoste,
A dumneavoastra,
MARIA POP - Oldenburg, Germania