"Au intrat bani destui, dar au fost sifonati"
- Sefii de stat sau de guvern din cele 27 state membre ale UE s-au reunit, recent, la Bruxelles, pentru a gasi solutii la criza economica. Tarile din Estul Europei au solicitat un ajutor de urgenta de 190 de miliarde de euro, care le-a fost, insa, refuzat. Cum se vor descurca? Vor putea achita statele sarace nota de plata a crizei?
- Exista tendinta, mai ales la unii analisti din Est, de a trasa alte ziduri ale Berlinului, care sa desparta Vestul salbatic de Estul "neprihanit si chinuit". Sa nu ne amagim. Nici Estul nu e asa de sfant, e la fel de salbatic ca Vestul, si a adus probleme in Uniunea Europeana cu duiumul. Vestul, desi puternic economic, n-are cum, chiar daca ar vrea, sa intretina toate statele aflate in criza economica si care nu detin parghii pentru redresare. Ar putea pompa in toate bani, dar nu ar rezolva nimic, caci, dupa cateva luni, ne-am trezi in aceeasi situatie, in criza si cu banii tocati. Vedeti bine ce se intampla la noi de 20 de ani: au intrat bani destui, si din propriul buget, si din imprumuturi externe, iar in ultimii ani, si de la UE. Degeaba. Nu stim sa ne chivernisim. Banii sunt sifonati de mafia politico-economica, se ingrasa baronii locali, iar omul de rand nu simte o imbunatatire a traiului zilnic. Cu atat mai inutil ar fi ca acum sa ni se dea bani multi pe mana, cand nimeni nu stie unde si cum trebuie sa actioneze pentru depasirea crizei. Noi n-am fost in stare nici macar sa ne dimensionam propriul buget, daramite sa gestionam fondurile primite de la UE. Prin urmare, sa nu acuzam Vestul si sa nu incepem sa ne victimizam - ca e stilul nostru -, sa nu cerem UE sa ne rezolve problemele de sistem, pe care singuri trebuie sa le rezolvam. Cred ca ar fi mai bine daca Occidentul ar gasi o cale pentru depasirea crizei la el acasa, caci apoi si noi am fi salvati. Bancile si firmele mari de acolo care s-ar salva au filiale la noi, care ar functiona bine si ar baga bani in sistem, ar oferi in continuare locuri de munca, deci, ne-ar ajuta sa ne revenim. Interesul nostru este ca Occidentul sa-si rezolve repede criza, ca de acolo a pornit, si noi suntem afectati prin influenta si tot prin influenta ne-am putea vindeca.
"Din optimistii Europei am devenit pesimistii ei"
- Sa ne aplecam spre politica interna. Un sondaj de opinie realizat de BCS, la inceputul lunii februarie, arata ca alianta guvernamentala PDL-PSD e aprobata de doar 33% din alegatori, iar presedintele Traian Basescu nu ar mai fi votat decat de 35%. Rezultatele sunt surprinzatoare, pentru ca, intr-un sondaj IMAS efectuat luna trecuta, PDL si PSD dominau copios preferintele electoratului, cu 75%, iar Traian Basescu era creditat de 59% dintre respondenti. Ce s-a intamplat de au scazut cifrele asa de drastic?
- S-ar putea ca in privinta acestor cifre sa-si fi spus cuvantul teama de criza financiara, care se instaleaza si la noi. Scaderea puterii de cumparare, diminuarea sau inghetarea salariilor, pierderea locurilor de munca etc. slabesc increderea in guvern si, prin extensie, si in seful statului, care este vazut drept un girant al Executivului. Raspunsurile la toate intrebarile din acest sondaj ofera o perspectiva pesimista si infricosata, care ne transforma din optimistii Europei de pana mai ieri in pesimistii batranului continent. Noi avem darul de a trece dintr-o extrema in alta foarte usor. De aici si procentajele intrate la apa. Insa d-l Basescu ramane tot primul in preferintele de vot, la o distanta destul de comoda de urmatorii clasati, desi sufera si dumnealui o "recesiune", ca sa zic asa, in privinta increderii electoratului. Asa s-a intamplat si cu alianta PDL-PSD, care, initial, era ultima in preferintele electoratului, pe urma, instalata la putere, a beneficiat de un oarecare credit, avand in vedere sperantele care se leaga de orice inceput si masivitatea acestei coalitii cu o reprezentare de 70% in Parlament, ca acum, sa se reflecte in intentiile de vot unele masuri impopulare, balbaielile, retractarile, discutiile, razgandirile, disputele care marcheaza evolutia guvernului. De altfel, criza va accentua lipsa de entuziasm si zgarcenia cu care electoratul va credita politicienii. Pe acest fond, se preconizeaza o anemica prezenta la vot, atat in alegerile pentru Parlamentul European, cat si in alegerile prezidentiale. Chiar daca alegerile prezidentiale inflacareaza, de obicei, mai mult spiritele si au puterea de a produce o oarecare emotie participativa, nu ne asteptam sa fie din partea electoratului, nici pe departe, nivelul sau de implicare de altadata. La stingerea entuziasmului participarii contribuie si faptul ca d-l Basescu n-are un contracandidat, pana la aceasta ora, mai bun decat domnia sa. Cand avem o singura oferta, un singur produs pe taraba, nu ne putem astepta decat la resemnare si lehamite, sau, in cel mai fericit caz, la calm.
- Totusi, afectarea in sondaje a presedintelui Basescu s-a produs in rastimp de numai o luna. De ce?
- D-l Basescu sufera o cadere de popularitate cauzata de asocierea cu alianta de la guvernare. Dezamagirea pe care o resimt alegatorii fata de aceasta coalitie - care si asa e impotriva naturii si nu a fost dorita de prea multi - trece si in contul d-lui Basescu, care este ctitorul si garantul aliantei PDL-PSD. Cu atat mai mult cu cat d-l Basescu, de data aceasta, s-a implicat foarte decis si vizibil in actul de guvernare. A participat la numeroase sedinte de guvern, se consulta des cu liderii celor doua partide, e foarte prezent in deciziile luate de guvern, pe care uneori le anunta inaintea guvernului insusi. In aceste conditii, era normal sa-i scada cota in sondaje. D-l Basescu a si prevazut acest lucru cand a spus ca, daca acest guvern nu va avea rezultate bune, se gandeste sa nu mai candideze la un al doilea mandat de presedinte. Si-a legat soarta, deci, de succesul sau esecul acestui guvern.
"PNL are nevoie de o schimbare la varf"
- Puterea are probleme, dar nici opozitia nu se simte prea bine. In PNL bate vant de dezbinare, lupta dintre taberele celor doi candidati la presedintia partidului, Calin Popescu-Tariceanu si Crin Antonescu, capatand accente dramatice.
- Miza conflictului dintre cele doua tabere este lansarea unui candidat propriu la presedintia Romaniei. Tabara Tariceanu ii acuza pe sustinatorii lui Crin Antonescu ca se lasa atrasi la guvernare de PDL si de presedintele Basescu - ceea ce nu ar fi deloc rau, caci orice partid are ca ratiune de a fi accesul la guvernare. La randul ei, tabara d-lui Antonescu ii acuza pe fidelii d-lui Tariceanu ca nu vor ca PNL sa aiba un candidat propriu la presedintia tarii si ca intentioneaza sa mearga pe mana unui independent, care ar putea fi d-l Sorin Oprescu (un independent " la roumaine"). Pe de-o parte, PNL are nevoie de o schimbare la varf, iar d-l Antonescu este un politician tanar si lipsit de cazierul patrician al d-lui Tariceanu. Pe de alta parte, PNL si-a dorit mereu sa aiba un candidat propriu la presedintia statului. Liberalii considera ca se cade, in sfarsit, sa aiba si ei un om format in PNL, care sa se incumete sa se bata pentru cea mai inalta functie in stat. Pana acum, cu exceptia d-lui Radu Campeanu, in anul 1990, PNL n-a avut un candidat propriu. Pur si simplu, acest partid n-a fost capabil sa-si creasca un politician de anvergura, care sa candideze. Mereu a mers cu candidati in leasing, ba cu d-l Stolojan, cu care a ajuns in Parlament, ba cu d-l Basescu care i-a adus la guvernare. Dar n-a produs un candidat in care electoratul liberal sa se recunoasca. De-a lungul timpului, electoratul liberal a fost silit sa accepte candidati inchiriati, pentru ca Dreapta sa reziste, totusi, pe scena politica, si sa acceada la guvernare. Competitia dintre d-nii Crin Antonescu si Calin Popescu-Tariceanu pentru presedintia PNL s-ar putea sa aduca necesara clarificare in aceasta privinta. Daca va castiga d-l Crin Antonescu, si are sanse marite, pentru ca este sustinut de un numar important de filiale, s-ar putea ca domnia sa sa vrea sa candideze si la presedintia Romaniei. D-l Tariceanu, erodat dupa guvernare si afectat de relatia cu d-l Patriciu, nu cred ca ar putea candida.
- In acest context, nu exista riscul unei noi sciziuni in PNL?
- Ba da, dar sper sa nu se intample. PNL a avut o istorie indeajuns de fracturata in cateva randuri. S-a impartit de cateva ori in diverse aripi, inclusiv una "tanara", cu d-nii Tariceanu si Patriciu la conducere. Si a platit din cauza asta, prin scoruri mici in alegeri. Cu eforturi uriase, au reusit reunificarea. Ar fi dramatic sa se apuce sa se sfasie iarasi. In multe partide s-au produs sciziuni de pe urma inlocuirii unor lideri. Intr-o lupta nu pot fi numai invingatori. Pastrarea unitatii depinde de intelepciunea invinsilor de a nu se considera exclusi din viata partidului, si de intelepciunea invingatorilor de a nu-i exclude pe invinsi. Deja, PNL a mai trecut printr-o criza provocata de d-l Tariceanu, cand a determinat plecarea gruparii Stolojan. Ar fi dramatic daca istoria s-ar repeta.
"Un partid nou e o utopie"
- Scena politica actuala este clar dezamagitoare. Dinspre societatea civila, prin doua femei, Alina Mungiu-Pippidi si Monica Macovei, vine propunerea infiintarii unui nou partid. Ce sanse are o noua constructie politica in acest moment?
- Nici una. Sigur ca, atunci cand te uiti la partidele si la politicienii nostri, spui ca e nevoie de un partid nou, mai curat, cu oameni noi, diferit etc. Dar e o utopie. Din anii 90 au tot aparut partide noi, cu radacini in societatea civila, care si-au fixat repere serioase si care au esuat lamentabil. Partidul Aliantei Civice, al d-lui Nicolae Manolescu, n-a prins deloc la electorat; Uniunea Fortelor de Dreapta, condusa de Laurentiu Ulici si Varujan Vosganian, a sfarsit printr-o fuziune cu PNL; d-l Ciorbea, de asemenea, cand a plecat din PNTCD, si-a croit un alt partid, tot curat, nevinovat, care a murit inainte de botez; mai tarziu - d-l Petre Roman, dupa ce-a parasit PD, si-a facut si el un partid care fuse si se duse; a mai fost Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, initiativa a unor tineri onesti, profesionisti, care a disparut rapid; partidul d-lui Cozmin Gusa si al d-nei Lavinia Sandru, cu oameni care n-au mai facut politica, e pe duca si el. Asadar, nu sunt sanse pentru un partid nou, nici chiar daca toti am vrea sa fie. In primul rand, din cauza lipsei de oameni: mai toti cei care stiu sa faca politica au trecut pe la diverse partide si, intr-o masura mai mare sau mai mica, n-au scapat imaculati. Sa aduci oameni care n-au mai facut politica? Dar cine-i curat nu mai vine in politica, pentru ca stie ca de cum a intrat s-a si murdarit. Daca ramane curat, il azvarle politica pe fereastra cat ai clipi. Nu mai avem resurse umane nici in societatea civila - care s-a angajat in toate constructiile politice ce s-au vrut salvatoare, CDR, Alianta DA, si in partide noi, pe care le-au creditat. Societatea civila a suportat si dezamagirea, si erodarea, odata cu caderea celor pe care i-a sprijinit. De-abia daca mai sunt cateva persoane care mai au credibilitate in societatea civila, dar si asupra lor planeaza banuiala de partizanat. Pe urma, nu-ti trebuie doar oameni curati, ci si persoane cu carisma, care sa atraga voturi. Nu in ultimul rand, ai nevoie de resurse financiare, deloc usor de gasit in vreme de criza. Asa incat cred ca doamnele Alina Mungiu si Monica Macovei exprima mai degraba o dorinta, decat o idee realizabila.