GENTIANA

Ilie Tudor
Toamna tarziu, si acum, la inceput de primavara, plantele contin in radacinile lor o intreaga farmacie, plina de "medicamente" menite sa produca minunea renasterii lor dintre zapezi, dupa lungul somn de iarna.

Intre aceste plante care raman ascunse sub zapada se numara si gentiana, o iarba de leac cu adevarat remarcabila. Numele ei latin - Gentiana cruciata, Gentiana lutea - vine din antichitate, de la Gentius, regele Iliriei, care se pare ca a descoperit si a mentionat pentru prima oara intr-o scriere aceasta planta medicinala. De mai bine de doua mii de ani, gentiana este folosita in toata Europa ca tonic amar, ca anti-toxic si stimulent al functiilor ficatului. In medicina populara romaneasca, ocupa un loc de cinste, fiind denumita, in nordul tarii, de catre vindecatorii populari, "capitanul buruienilor de leac" si fiind folosita ca tonic digestiv si al intregului organism, precum si ca remediu impotriva diferitelor otraviri.

Cum recunoastem si cum recoltam gentiana

Avem doua specii cu efecte medicinale practic similare: prima este Gentiana cruciata, care creste in semiumbra padurilor rarite de brad, de pin sau de fag. O mai intalnim si pe fanete sau la marginea pajistilor din zona premontana. Are tulpinile lungi de pana la jumatate de metru si arcuite, flori superbe - albastrui, radacinile sunt lungi ca niste fire, dar si extrem de amare, motiv pentru care planta mai este numita la noi si fierea pamantului. A doua este specia Gentiana lutea, numita si ghintura, care prefera luminisurile de pe crestele dealurilor si ale muntilor josi, poienile insorite. Are florile galbene si este foarte rara in Europa, inclusiv in Romania, fiind declarata monument al naturii si fiind ocrotita de lege. Recoltarea sa din flora spontana fiind interzisa, ghintura in scopuri medicinale este cultivata doar in culturi si comercializata in magazinele naturiste specializate. In schimb, fierea pamantului se gaseste din abundenta si poate fi culeasa - e drept, rational - din flora spontana. Se culege de la ea radacina (rizomul), care se scoate toamna (noiembrie) sau primavara devreme (martie, inceputul lui aprilie), cand are maximum de principii active. Rizomii se dezgroapa, se spala rapid in curent de apa rece, se despica in doua sau in patru si se usuca in strat subtire, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite. Atunci cand radacinile capata o consistenta lemnoasa si devin casante, rupandu-se cu un pocnet sec, procesul uscarii s-a incheiat. Rizomii de gentiana se pastreaza in saculeti de hartie, in locuri curate si lipsite de umiditate. Iata, in continuare, si cateva utilizari terapeutice ale acestui produs vegetal:

Modul de preparare si de administrare al gentianei

Maceratul la rece

Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi din acest macerat, intotdeauna pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura dureaza 3-6 saptamani.

Infuzia combinata

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina de gentiana intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura (extractul hidroalcoolic)

Se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de radacina, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita de 4 ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.

Tratamente interne cu gentiana

* Crize biliare, dischinezie biliara, prevenirea litiazei biliare - se administreaza radacina de gentiana sub forma de tinctura, din care se administreaza cate o lingurita diluata intr-un sfert de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi. Cele mai bune momente pentru administrare sunt dimineata, imediat dupa trezire, si cu un sfert de ora inaintea meselor principale. Pentru persoanele la care problemele biliare apar sporadic, tratamentul se face vreme de 3 saptamani. Pentru bolnavii biliari cronici se tin cure de 2 luni, urmate de alte 2 luni de pauza, timp in care se administreaza alte plante coleretice (cicoare, rostopasca, coada-soricelului). Un studiu clinic facut in anul 2004 arata ca administrarea de tinctura de gentiana determina o mai prompta si mai completa evacuare a bilei. Efectul apare la 5-15 minute dupa ingerarea extractului hidroalcoolic din planta si este mai puternic daca administrarea se face pe stomacul gol. Acest tratament este recomandat si pentru combaterea migrenei biliare.
* Boli de ficat - Un studiu chinez facut in 2002 demonstreaza ca radacina de gentiana are efecte tonice hepatice, adica stimuleaza functia si ajuta la regenerarea celulei hepatice, inhiba dezvoltarea virusului hepatitei de tip A. Se recomanda contra hepatitei cronice si acute, contra sechelelor post-hepatitice. De regula, se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi, in cure de 6-12 saptamani.
* Balonare, dispepsie, constipatie atona - Conform Comisiei E, organismul german de control al eficientei plantelor medicinale, gentiana este un tonic digestiv de incredere, recomandat a fi folosit contra acestei afectiuni. Secretul eficientei gentianei in vindecarea acestor tulburari digestive este faptul ca radacinile sale secreta un principiu activ numit amarogentina, care este considerata cea mai amara substanta din lume. Ea stimuleaza foarte puternic secretia si eliberarea sucurilor gastrice si a bilei necesare procesului de digestie, stimuleaza peristaltismul, eliminand majoritatea tulburarilor digestive. Se fac cure de cate 3-6 saptamani, cu macerat la rece de gentiana, din care se ia cate un sfert de pahar de patru ori pe zi, de preferinta cu un sfert de ora inainte de masa.
* Indigestii frecvente, senzatie de greata - un studiu german recent a aratat ca tinctura de gentiana mareste simtitor puterea de digestie si elimina senzatia de greutate in stomac sau de greata de dinainte si de dupa masa. Se administreaza o lingurita de tinctura de gentiana diluata in putina apa, cu 10-15 minute inainte de fiecare masa.
* Anaciditate gastrica, gastrita hipoacida - studii pe pacienti umani arata ca la cinci-zece minute dupa administrarea tincturii de gentiana apare o crestere considerabila a volumului de sucuri gastrice secretate de glandele aferente stomacului. Se recomanda administrarea tincturii de gentiana, cate o lingurita inainte de fiecare masa, in cure de 4-6 saptamani.
* Anorexie - se administreaza tinctura de gentiana, cate 1-2 lingurite inainte de masa, luate cu putina apa. Persoanele care nu tolereaza alcoolul vor lua pulberea - o jumatate de lingurita. Administrata cu zece-cincisprezece minute inainte de a manca, gentiana determina o marire a secretiilor de sucuri gastrice si de bila, inducand senzatia de foame si inlaturand eventuala greata si inapetenta.
* Lipsa poftei de mancare la copii - se pun 10-15 picaturi de tinctura de gentiana intr-o lingurita de miere si se administreaza cu zece - douazeci de minute inainte de a manca. Acest remediu simplu va declansa prompt o pofta de mancare sanatoasa.
* Hipotiroidie si tulburari conexe - se administreaza ca adjuvant in tratamentul acestei afectiuni tinctura de gentiana, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de trei luni, cu 15-30 de zile de pauza. Are puternice efecte de stimulare a metabolismului si favorizeaza - se pare - secretia normala de hormoni tiroidieni.
* Rezistenta la efort fizic - un studiu facut in anul 2002 in Turcia a aratat ca administrarea de radacina de gentiana mareste simtitor capacitatea de efort a animalelor de experienta. Soriceii tratati cu radacina de gentiana au putut inota cu pana la 15% mai mult decat cei din loturile martor, iar revenirea functiilor fiziologice la parametrii normali dupa supraefortul depus a fost mai rapida. Astfel, se verifica un adevar de multa vreme cunoscut in medicina populara de la noi, si anume ca gentiana "da putere trupului si inimii". Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de 2 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.

Aplicatii externe

* Cancer bucal - un studiu indian dat publicitatii in martie 2006 arata ca principiul activ din gentiana (amarogentina) impiedica multiplicarea celulelor maligne de la nivelul epiteliului bucal si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. Se face de trei ori pe zi, vreme de 15 minute, gargara cu decoctul combinat de gentiana, pe o perioada de 30 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se reia.
* Cancer de piele, leziuni ale pielii cu risc de malignizare - se pun zilnic cataplasme cu radacina de gentiana preparate astfel: se ia pulberea de radacina si se pune intr-un vas in care se adauga progresiv apa calduta, amestecand incontinuu, pana se formeaza o pasta. Se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de 1-3 ore.
* Rani, rani deschise - se pun comprese cu tinctura de gentiana pe leziune pana la oprirea hemoragiei. Odata hemoragia oprita si tesutul cicatriceal format, se foloseste cataplasma cu gentiana pentru o vindecare mai rapida. Un studiu facut in anul 2006 in Turcia arata ca trei substante din radacina de gentiana accelereaza procesul de cicatrizare si de regenerare a tesuturilor distruse prin ranire. Aceste principii active s-au dovedit a fi mai puternice decat dexpanthenolul, un medicament de sinteza folosit frecvent pentru cicatrizare rapida.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu gentiana

Persoanele cu sensibilitate excesiva la gustul amar vor incepe tratamentul cu doze reduse (a cincea parte din doza normala), intrerupand tratamentul daca apar senzatii puternice de greata, disconfort abdominal, dureri de cap etc.
In caz de ulcer gastroduodenal, de gastrita hiper-acida ori diaree, tratamentul cu gentiana este contraindicat in faza acuta a bolii. Femeile insarcinate nu vor lua gentiana pe cale interna, deoarece are efecte adverse demonstrate.

UN SFAT DE MEDICINA MAGICA:

Radacina de gentiana impreuna cu cea de angelica scot - se spune - raul din trup si din suflet. Despre Pintea Viteazu se spunea ca purta mereu cu el o plosca umpluta cu plamadeala celor doua radacini, pe care o folosea contra "raului la inima". Se credea chiar ca radacina de gentiana, administrata sapte sau noua zile la rand, are proprietati exorcizante, scotand demonii care produc feluritele boli, precum si orice rau din trup.