Zilele trecute s-au desfasurat la Bucuresti, sub patronajul presedintelui Romaniei, al Academiei Romane, al Muzeului Taranului Roman si al ICR, in parteneriat cu organizatiile belgiene "Wallonie-Bruxelles" si "Wallonie-Bruxelles International", precum si cu sprijinul domeniului de internet .be si al ambasadelor Frantei si Belgiei, o serie de simpozioane dedicate aniversarii a 20 de ani de la infiintarea prestigioasei organizatii "Operation Villages Roumains" (OVR). In deschiderea lucrarilor, organizatia a fost decorata, prin decret prezidential, cu Ordinul "Meritul Cultural" in grad de Comandor. Dupa cum se stie, OVR a fost initiata in Belgia, in decembrie 1988, de catre Edith Lhomel, Mihnea Berindei si Daniel Wathelet, in scopul salvarii satelor romanesti de la furia demolatoare comunista. Ceea ce a caracterizat de la bun inceput lucrarile reuniunii de la Bucuresti a fost evocarea paralela a "razboiului cartilor postale" din 1988-1989 (cand OVR a sensibilizat, pe calea postei, intreaga Europa occidentala, cu privire la pericolul ce ameninta satele Romaniei) si a preocuparii pentru destinul satelor romanesti de azi. Simpozioanele, organizate impecabil, au pus accentul pe rolul pe care ar trebui sa-l aiba OVR in zilele noastre, cand satul romanesc este amenintat de un pericol incomparabil mai mare decat cel de pe vremea lui Ceausescu: pericolul banului, al prostului gust si al pierderii traditiilor. Pe ordinea de zi s-au aflat discutiile despre tineretul din mediul rural, despre salvarea si valorificarea patrimoniului, dezvoltarea rurala si integrarea europeana, cooperarea satelor romanesti cu satele europene s.a. Cel mai important simpozion, tinut chiar la Academia Romana, a fost insa cel dedicat Rosiei Montane unde, sub masca unui proiect de asa-zisa "dezvoltare durabila", se pregateste o adevarata catastrofa ecologica si culturala.
"Nu este admisibila desfigurarea unei tari europene"
Inca de la reuniunea din noiembrie 2008, de la Eybens, Franta, OVR a lansat o "Motiune internationala" pentru salvarea Rosiei Montane, sub semnul "solidaritatii rurale europene". Motiunea, adoptata si la reuniunea de la Bucuresti, atrage atentia asupra valorii inestimabile a patrimoniului construit din Apuseni: "Patrimoniul natural si cultural al regiunii Rosia Montana - Tara Motilor este parte integranta a patrimoniului romanesc si, implicit, a patrimoniului european. O eventuala exploatare miniera, bazata pe cianuri, a aurului din Apuseni ar afecta peisajul in ansamblul sau, iar regiunea ar fi ireversibil transformata, pentru a deveni un peisaj desertic si toxic, de 2300 de hectare. In privinta Patrimoniului Cultural, situatia este la fel de dramatica: vestigiile arheologice dacice si romane - a caror valoare si unicitate au fost recunoscute de oameni de stiinta din intreaga lume - precum si un patrimoniu arhitectural evaluat ca monument istoric, ar fi integral distruse prin demolari abuzive - 140 de case au disparut deja in acest mod - si explozii masive. Galeriile romane se afla si ele in pericol din cauza explorarilor si necesita protectie urgenta. Din punct de vedere economic, exploatarea aurului, prevazuta pentru numai 17 ani, nu poate fi considerata un proiect de dezvoltare durabila: este un interval prea scurt, chiar si la scara unei singure generatii. Proiectul nu va angaja mineri din regiune, ci specialisti in noi tehnologii din alte parti. Tinand cont de contextul economic mondial precar si al crizei ecologice care ameninta planeta, este imperioasa relansarea economica a regiunii intr-un cadru de dezvoltare durabila. Nu este admisibil ca in numele crizei mondiale sa fie lansate proiecte devastatoare pentru peisaj, pentru patrimoniul natural si cultural, pentru populatie si, in definitiv, pentru o intreaga tara. Nu este admisibila desfigurarea unei tari europene considerate sarace, in ciuda aparitiei unor averi enorme, rezultat al unui capitalism salbatic, care macina Romania de 19 ani. Singurele solutii responsabile pentru Rosia Montana - Tara Motilor sunt cele concepute in spiritul dezvoltarii durabile, precum turismul rural, cultural si minier, agricultura biologica si mestesugaritul traditional, respectand "la sauvegarde de lesprit du lieu" (salvarea spiritului locului). Pentru motivele mentionate mai sus, in acord cu avizul oficial al Academiei Romane, al ICOMOS si in spiritul Conventiei Europene pentru Peisaj, la care Romania a aderat, facem apel la autoritatile romane si europene pentru:
1. Retragerea sprijinului acordat proiectului de catre Comisia pentru cultura, stiinta si educatie a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei;
2. Adoptarea legii anti-cianuri de catre Parlamentul Romaniei si Parlamentul European;
3. Redactarea unui plan national pentru patrimoniul romanesc, inspirat de modelul planului national francez;
4. Inscrierea pe lista patrimoniului mondial UNESCO a Peisajului Cultural Evolutiv "Tara Motilor";
5. Introducerea unui program de salvgardare a patrimoniului natural si cultural in Strategia Nationala a Dezvoltarii Durabile a Romaniei".
Academia Romana apara din nou Tara Motilor
Acad. Mircea Sandulescu a prezentat, in numele Academiei Romane, o noua Rezolutie cu privire la Rosia Montana, din care citam:
"Inca din 2002, Academia Romana a actionat pentru ca patrimoniul cultural specific zonei Rosia Montana, anticul Alburnus Maior, sa nu fie mutilat iremediabil prin exploatarea exhaustiva in mina (cariera) deschisa a resturilor zacamantului de aur, deoarece intreaga zona se constituie ca un peisaj cultural definit prin dezvoltarea unei civilizatii multietnice in conditiile geografice specifice.
Participantii la festivitatile prilejuite de implinirea a 20 de ani de activitate OVR, inchinata salvarii satului romanesc, considera ca zona Rosia Montana trebuie protejata, deoarece, sub presiunea celor care urmaresc numai profitul din exploatarea aurifera, sunt afectate profund traditia, cultura, peisajul, intr-un cuvant, viata oamenilor. Cercetarea stiintifica, la care au participat si cercetatorii din institutele Academiei, a pus in evidenta aspecte definitorii pentru viata minerilor romani si ale obtinerii aurului in ateliere romane, dar si mai recente. Consideram ca atat domnul presedinte al Romaniei, cat si domnul ministru al Culturii, care s-au manifestat oficial ca protectori ai Patrimoniului National, se vor ralia eforturilor Academiei Romane de a proteja peisajul cultural complex de la Rosia Montana si din intreaga Tara a Motilor, si de a sustine proiectul de inscriere a acestei zone ca Peisaj cultural in evolutie - UNESCO".
* * *
Participantii la simpozionul de la Academie au avut, cum era de asteptat, pozitii transante, uneori ultimative, ce nu pot fi ignorate la nesfarsit de autoritati. Citam cateva:
Mihnea Berindei, Paris, co-fondator al OVR
"La Rosia Montana, OVR isi reia exact misiunea pe care a avut-o in timpul comunistilor: de salvare"
"Si astazi, la fel ca in trecut, OVR joaca un rol important in salvarea traditiilor, a mestesugurilor, a vietii rurale traditionale din Romania. In acest context, un obiectiv major al nostru este salvarea Rosiei Montane. De ce? Fiindca aceasta localitate istorica este amenintata de un mare proiect mafiot, si-mi masor cuvintele, care va duce la distrugerea unei zone in care ai si sat traditional, si un sit arheologic daco-roman, unic in Europa, si ai si oameni care, prin timpuri grele, si-au pastrat fiinta si identitatea. Aici, OVR isi reia exact misiunea pe care a avut-o in timpul comunistilor: de salvare".
Stefana Bianu, Paris, reprezentanta a organizatiei franceze "Rencontre Patrimoine Europeen-Roumanie"
"Demnitatea si mandria au fost uitate"
"Din pacate, intelectualii romani se lasa sponsorizati de companii comerciale, precum Rosia Montana Gold Corporation. Daca banii nu au miros, atunci apar reviste prestigioase de cultura care multumesc pe prima pagina pentru cei cativa arginti canadieni care le mentin in viata. Demnitatea si mandria au fost uitate, lasate pe undeva, pe la paginile cu sfaturi morale, caci la asta ne pricepem bine. Vorbind de Rosia Montana, ne propunem sa demaram un program international de infratire cu aceasta localitate, dupa modelul OVR din timpul lui Ceausescu, cand am salvat sate romanesti, infratindu-le cu comune din Europa. Modalitatea s-a dovedit eficienta, de ce n-ar prinde si azi?"
Eugen David, Rosia Montana, presedintele Alburnus Maior
"Daca autoritatile noastre ne ignora, tragem speranta la Europa"
"Comuna noastra a fost lasata de autoritatile statului fara aparare in fata unei companii perfide, care vorbeste de democratie si comunicare. Primarul Rosiei, Eugen Furdui, a ajuns un fel de cersetor care se milogeste la guvern, solicitand sume aberante, ca sa lase impresia ca numai proiectul RMGC poate salva Rosia Montana. Cu cat lupta noastra se apropie de final, cu atat presiunile sunt mai mari, pentru ca goldistii sunt disperati. Noi vom castiga, nu ei. Ceea ce am spus in 2000, ca nu vom pleca, ramane valabil, ca o sentinta definitiva. Multumim OVR ca a inteles acest lucru, luandu-ne sub protectia sa. Daca autoritatile noastre ne ignora, tragem speranta la Europa".
Ioana Bogdan Cataniciu, arheolog, Bucuresti
"O avalansa de distrugeri apocaliptice"
"Patrulaterul aurifer al Apusenilor cuprinde multe mine antice: Rosia, Bucium, Abrud, Baia de Aries, Zlatna, Baia de Cris, Sacaramb, Brad s.a. In total, 47 de exploatari ce urmeaza a fi deschise, daca autoritatile vor da unda verde Rosiei Montane. Ar fi un precedent care ar antrena o avalansa de distrugeri apocaliptice, un proces care ar creste ca un monstru in inima Romaniei. Cine isi asuma acest risc? Ce ministru poate face o astfel de imprudenta, atragandu-si blestemul unor generatii?"
Michele Dujardin, profesoara, Yvoir, Belgia, proprietara unei case in Rosia Montana
"Cum permite guvernul sa se intample astfel de lucruri?"
"Este inadmisibil ca intr-o tara membra a UE sa vina o companie transnationala si sa faca presiuni asupra unor sateni sa-si paraseasca gospodariile si pamantul. Corna, satul in care canadienii doresc sa construiasca iazul de cianuri, e o gura de rai cum rar poti intalni. Totusi, oamenii, atrasi de bani, dar si speriati cu violente verbale si minciuni gen: "vei fi stramutat fortat si nu vei lua nici un ban, asa ca mai bine ia sumele noastre si du-te", cedeaza si ajung intre betoane, la bloc. Cand isi dau seama de greseala, e deja prea tarziu. Cum permite guvernul sa se intample astfel de lucruri?"
Fotografii de Daniel Wathelet