S-a discutat mult si patimas in jurul Raportului final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, numit pe scurt Raportul Tismaneanu, dupa numele presedintelui acestei comisii, - o autoritate incontestabila in domeniu. Profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland, specialist in Europa Centrala si de Est, cu o bibliografie de referinta despre dictatura comunista si perioada postcomunista, Vladimir Tismaneanu a cunoscut din interior, ca fiu al unui demnitar de rang secund, inainte de a emigra in SUA, viata nomenclaturii. Cultura politica solida, documentarea - implicand inca mari dificultati la noi - in arhive si o inteligenta patrunzatoare l-au ajutat sa claseze, sa analizeze si sa califice multitudinea de informatii, dezvaluindu-ne si fata nevazuta a anilor 1945-1989 la nivelul "elitei rosii", strict ierarhizate. Ierarhie depinzand, in faza internationalista a P.C.R., de arbitrarul "tatucului" de la Moscova, iar in faza nationalista, de secretarul general al partidului de la Bucuresti. Instalata la putere dupa ocuparea tarii de catre trupele sovietice, o parte a noii conduceri a ajuns in Romania cu tancurile rusesti, alcatuind grupul "moscovitilor", cealalta fiind formata din ilegalistii ramasi in tara. Din minusculul grup de comunisti (cam o mie de membri si simpatizanti), scos in afara legii in 1924, mai multi fanatici s-au refugiat in URSS, unde au fost "scoliti" pentru conducere, dar si ca instrumente docile ale serviciilor secrete sovietice. Unii dintre acesti refugiati au suferit represiuni staliniste, altii s-au incadrat cu obedienta in aparatul propagandistic. Ocuparea Romaniei de catre sovietici la sfarsitul razboiului i-a adus la putere impreuna cu cei cativa comunisti autohtoni si cu oportunisti de prima ora. Concurenta dintre "moscoviti" si "nationali" s-a declansat abia dupa instalarea definitiva la conducerea tarii si debarasarea de "tovarasii de drum". Monopolul puterii a facut ca lupta pentru suprematie, lenta pana atunci, sa ia forme acute. Dintre gruparile din P.C.R. care-si disputau favorurile conducerii sovietice (pana la retragerea din 1958, ea facea si desfacea totul), Stalin a incurajat grupul national al lui Dej, vrand sa arate ca P.C.R. e condus de romani. A contribuit la asta si viclenia prim-secretarului, care s-a folosit chiar de strategia stalinista a amendarii "devierilor" de stanga si de dreapta pentru a-si elimina adversarii si a-si promova discret fidelii in esaloanele superioare. In timp ce Romania era comunizata cu forta, elitele ei "naturale" fiind distruse cu ferocitate, in sferele inalte ale conducerii comuniste lupta pentru putere continua. Majoritatea demnitarilor erau gata de orice pentru a supravietui si a-si prezerva privilegiile. Cel mai spectaculos exemplu este Leonte Rautu, "perfectul acrobat" - subiect al cartii pe care v-o recomand azi. Personajul e extrem de interesant, fiindca a fost unul din cei mai longevivi nomenclaturisti in functii de varf, dominand sectorul de cultura si propaganda o intinsa perioada. Ca sa se mentina la putere, activistul fara scrupule a trecut cu usurinta dintr-o barca in alta, adoptand "cu fermitate" azi o pozitie, pentru ca maine sa sustina, la fel de ferm, pozitia contrarie. Leonte Rautu s-a strecurat astfel prin toate epurarile, a mirosit mereu tabara castigatorilor si si-a pus serviciile la dispozitia lor, cu o abilitate si un cinism uluitoare. Dupa disparitia lui Dej, cand Ceausescu a inceput sa promoveze un national-comunism disident fata de Moscova, Leonte Rautu a reusit sa se faca si atunci folositor, anticipand dorintele sefului, lingusindu-l si aplicandu-i in exces directivele in privinta culturii. Spre deosebire de majoritatea tovarasilor lui activisti, acest personaj malefic - servil cu superiorii si zbir cu subordonatii - era cultivat si deloc prost, ceea ce constituie o circumstanta agravanta. In particular citea cu interes literatura si filosofie din "putredul Occident", carti interzise sub pedeapsa intelectualului de rand, iar public era un vehement caine de paza al "puritatii ideologice", un dogmatic gata sa blameze tot ce se abatea de la linia momentului. Atat biografia cat si portretul psihologic al acestui detestabil acrobat, creionate din discutiile tanarului istoric - harnic si aplicat - Cristian Vasile cu Vladimir Tismaneanu si Mihai Sora, cat si anexele documentare, probeaza ipocrizia, imoralitatea cinica, mizeria umana din spatele fatadei oficiale. Vladimir Tismaneanu, care l-a cunoscut din familie, are capacitatea unei analize complexe, cu distantarea critica a profesionistului si cu scopul declarat de a preveni o posibila intoarcere a terorii dictatoriale. In acest sens, pasionantul volum "Perfectul acrobat" are si valoare pedagogica.