Erau gloante proaspete, abia aduse din patria sora, Italia. Probabil ca fata avea antrenament, nu gluma. Gloantele, pe langa care mai avea o banduliera si alte anexe atat de necesare vanatorii de animale si oameni, atarnau spre 50 de kilograme, iar fata le muta dintr-un apartament intr-altul, ca sa li se piarda urma.
Faptul ca prin Romania umbla arsenale pe doua picioare nu mai mira pe nimeni. Cum de ar mai mira cand nepasarea, neglijenta, prostia sau toate laolalta au declarat ziua portilor deschise prin depozitele de armament si la granitele patriei? Saptamanile trecute au fost furate cateva zeci de arme, Kalasnikoave adevarate, care dispar prin transeele bandelor organizate, alaturi de cele peste o mie de alte arme furate sau ratacite in ultimii 10 ani, pentru a nu mai pune la socoteala si armele neinregistrate intrate in tara peste granita de-a lungul anilor. Trista performanta pentru o tara care a investit miliarde in securizarea frontierelor.
O mie de arme si peste o suta de detinuti eliberati conditionat, care ar fi trebuit sa se intoarca in inchisoare, unii de ani buni. Asta circula pe cararile paradisului infractional romanesc. Universul mioritic a inceput sa miroasa a praf de pusca. La nunta, in discoteci, la bar sau in intersectie, in campanie electorala sau la vanatoare, in toiul noptii sau in plina zi, victimele au inceput sa cada ca popicele culese de brancardieri si depozitate in sectiile de urgenta ale spitalelor. Sunt arme cu munitie de razboi sau pistoale de semnalizare, cu bile, gaze sau cu alice, o parte infima din arsenalul sutelor de gasti organizate care au luat ostatica o buna parte din Romania.
Cine se asteapta la actiuni in forta ale politiei s-ar putea sa fie dezamagit. Depozitul de arme de la Ciorogarla pare sa fi fost spart tot de cei pusi sa-l pazeasca. Politia rutiera din Iasi este descapatanata si injumatatita de acuzatiile de coruptie. De asemenea, pe politistii din Arges i-au trecut sudorile de cand s-a descoperit cat de generosi au fost cu permisele auto. Tot politistii, pentru ca se organizeaza mai bine, au pus la cale furtul a sute de tone de cocs din depozitele unei firme constantene. De ce ne-am mai mira ca protagonistii unora dintre prea-desele incaierari cu care am inceput sa ne obisnuim au in agenda telefoanele capilor politiei si se tutuiesc cu agentii care ar trebui sa le puna catusele? Zilele trecute, intr-unul dintre mall-urile bucurestene a avut loc o mica imbulzeala sangeroasa, in care protagonisti au fost angajatii unei firme de protectie si paza si o banda de mafioti despre care se spune ca venise sa incaseze taxa de protectie. La urma-urmei, cum sa nu asigure protectie, cata vreme seful lor este un expert in arte martiale si, dupa cum s-a aflat mai tarziu, angajat al Ministerului de Interne? Ce vreti protectie mai buna? Cand sunt arestati capii clanurilor paramilitare, acestia trimit bezele catre completul de judecata sau catre birourile mai-marilor Politiei.
De aceea nu mai mira pe nimeni ca fetele umbla cu gloante in poseta. Poate ca vor sa se apere. Pe oameni ii mira doar ca sunt prinse. Te intrebi ce-o fi avut in minte fata arestata la Husi, de umbla cu atatea gloante fara sa aiba spatele asigurat sau o pila la politia orasului? Poate ca nu a dat taxa de protectie cui si cat trebuie. Poate ca era vorba, intr-adevar, despre un transport particular care nu era destinat consumului intern. Sau poate ca armele furate la Ciorogarla aveau nevoie de munitia confiscata la Husi. Caci, dupa cum s-a vazut in ultimii douazeci de ani, in domeniul securitatii nationale nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, totul se transforma.