Este stranepotul fabulistului Alexandru Donici si s-a nascut la 1 septembrie 1874 la Petricani, langa Chisinau, intr-o familie de boieri moldoveni. A fost o somitate in cercetarea astronomica a Soarelui, a cromosferei si a luminii zodiacale (lumina zodiacala = lucire alba sau galbuie in forma de con, care poate fi vazuta noaptea, mai ales in preajma echinoctiilor, doua sau trei ore dupa apusul Soarelui, primavara, sau inaintea rasaritului Soarelui, toamna), cu numele lui fiind botezat si un corp ceresc (asteroidul 9494).
Un orfan genial
Tatal, Nicolae A. Donici, se sinucide, iar mama, Limona Macri-Donici, se stinge si ea din viata, de suparare, la numai 35 de ani. Ramas la o varsta frageda copil orfan, micul Nicolae e crescut de o matusa instarita din Dubasari, o sora a mamei, Elena Lisakovskaia, care l-a iubit ca pe propriul ei fiu, asigurandu-i o educatie aleasa.
Si-a luat bacalaureatul la liceul Richelieu din Odessa, in 1893. Tot la Odessa, la universitatea de acolo, isi desavarseste si studiile in domeniul stiintelor matematice si fizice, iar dupa absolvire, pleaca la Sankt Petersburg pentru a se consacra cercetarilor astronomice. Colaboreaza cu marii astronomi rusi ai vremii. Prin lucrarile si observatiile sale stiintifice devine cunoscut in toata lumea, inca de timpuriu, la numai 23 de ani devenind membru al Societatii Astronomice Franceze!
In 1904 este ales in unanimitate membru al Societatii Astronomice din Rusia, iar din 1901, e desemnat ca sef al misiunii astronomice a Academiei de Stiinte din Sankt Petersburg si, in aceasta calitate, trimis sa urmareasca eclipsa totala de soare din Spania, de la 30 august 1905. In decursul vietii sale, Nicolae Donici a observat 8 eclipse totale de Soare si 8 eclipse de Luna, pe diverse continente, fiind considerat un specialist al domeniului. Rapoartele sale pe baza acestor observatii l-au facut celebru in lumea intreaga.
Observatorul din gradina cu flori
La conacul matusii sale din Dubasarii Vechi, care era acum si al lui, Nicolae a construit un observator astronomic si o statie meteo, foarte moderne pentru acele vremuri. Observatorul era dotat cu un spectroheliograf, cu posibilitate de fotografiere, dupa conceptie si schite proprii, realizat la Pulkovo, cu lentile Zeiss. La vremea respectiva, erau numai 7 asemenea spectroheliografe in toata lumea, cel al lui Donici fiind cel mai performant!
In 1912 este ales membru de onoare si Doctor Honoris Causa al Institutului de Stiinte din Coimbra (Portugalia), iar din 1922 si pana in 1948 a fost membru al Academiei Romane. Tot din 1922 este si membru al UAI (Uniunea Astronomica Internationala) si face parte din comisiile pentru meteori si lumina zodiacala. A participat la toate congresele UAI, Roma, 1922, Cambridge, 1925, Leiden, 1928, Cambridge, 1932, Paris, 1935, unde a prezentat numeroase referate stiintifice, pentru elaborarea lor strabatand globul pamantesc in lung si in lat. Mexic, Indochina, Africa, Siberia sunt numai cateva repere din calatoriile lui stiintifice.
Sub protectia regelui Ferdinand
Dupa 1917 se retrage la conacul din Dubasarii Vechi, unde-si avea modernul observator si se dedica cercetarii stiintifice. Dupa primul razboi mondial, regele Ferdinand al Romaniei isi tine promisiunea facuta taranilor si-i improprietareste pe cei saraci, expropriind pe marii mosieri ai Moldovei. Astfel, savantul N. N. Donici, care mostenise de la matusa sa circa 3000 de hectare de pamant, este pe cale sa-si piarda resursele necesare cercetarilor stiintifice. Gratie rugamintii mai multor savanti francezi si a calitatii sale de membru al Academiei Romane, Donici este exceptat in cele din urma de la exproprierea totala, pentru a-si putea continua fara griji materiale studiile.
In 19 iunie 1936, conduce expeditia romana pentru studiul eclipsei totale de soare din Turcia, locul ales pentru observare fiind fortareata Ineboli, pe coasta de vest a Marii Negre. Expeditia a fost sponsorizata de Fundatia Regala Romana si la observarea stiintifica s-a folosit un telescop de 10 m lungime.
Pandit de moarte
Dar N. N. Donici trece si prin trei incercari majore ale sortii, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Dupa acceptarea ultimatului rusesc privind "retrocedarea" Basarabiei catre URSS, din 28 iunie 1940, Donici se refugiaza in graba la Bucuresti, lasand totul balta la Dubasarii Vechi. In capitala Romaniei, savantul basarabean este insarcinat cu refacerea Observatorului astronomic. Dupa eliberarea Basarabiei de catre trupele romano-germane, in vara anului 1941, Donici se intoarce la Dubasari, unde gaseste, sau mai bine zis, nu mai gaseste, nimic! Rusii devastasera conacul si distrusesera Observatorul, o mica parte din instrumente fiind gasite din intamplare in beciul unui liceu de fete din Chisinau. Toata arhiva lui, nenumaratii ani de munca si studiu fusesera spulberati. Dar incercarile sortii abia incepeau...
In primavara anului 1944, Donici locuia tot la Bucuresti, la hotelul Capsa, si tocmai se pregatea sa plece (datorita apropierii frontului de granitele Romaniei) la sotia si fata lui, in Germania, ginerele lui fiind director la o firma germana. La data de 15 aprilie, americanii bombardeaza groaznic Bucurestiul, distrugand partial, printre altele, si hotelul Capsa. O bomba trece chiar prin camera lui Donici, distrugandu-i cartile si alte lucruri personale. Savantul a scapat cu viata doar prin faptul ca nu se afla la hotel in acel moment.
A mai ramas, insa, o vreme la Bucuresti, mutandu-se in casa unui var, Marius Donici, dar, culmea, si aceasta casa este partial distrusa de o bomba care cade in curte! Savantul scapa din nou cu viata, dar, speriat, la numai cateva zile se refugiaza la sotia si fiica sa in Germania.
Sfarsit de viata misterios
Sfarsitul razboiului il gaseste pe Nicolae N. Donici la Paris, unde lucreaza 10 ani la Observatorul de la Medon (1945-1955). In aceasta calitate a fost trimis sa efectueze cercetari asupra luminii zodiacale in nordul Africii - Egipt, Dakar, Tunis, Algeria etc.
La catva timp dupa sosirea la Paris, familia savantului pleaca in Argentina, unde ginerele sau primise oferta de a conduce o firma importanta. Donici nu vrea sa-si urmeze sotia si fiica, ramanand la Paris. Moare in anul 1956, suferind de prostata, dupa unii la Paris, dupa altii la Nisa, intr-un azil de batrani, aflandu-se intr-o situatie materiala precara. Exista si speculatii ca ar fi murit mai tarziu, in Argentina, unde s-ar fi dus, in final, la familie.
Glorie recunoscuta
Dupa Revolutia romana din 1989, savantul N. N. Donici este repus, post-mortem, in calitatea de membru al Academiei Romane (1990), calitate ce ii fusese retrasa de guvernul comunist, in 1948.
La comemorarea a 130 de ani de la nastere, Academia de Stiinte a Moldovei si Senatul Universitatii de Stat au organizat un seminar stiintific in care a fost elogiata activitatea savantului N. N. Donici, printre vorbitori numarandu-se academicianul Haralambie Corbu, Boris Gaina, membru corespondent al Academiei, academicianul Valeriu Canter, Vasile Cernobai, prof. Mihai Caraman, Ion Nacu, directorul Observatorului Astronomic din Bucuresti, si altii.
MIHAI ROGAI