Cautatorii de comori

Alexandru Florea
Aurul dacilor e pe maini bune

In fiecare primavara, cand zapada se ascunde in pantecele muntilor iar batranele cetati dacice se scutura de inghetul iernii, apar ei: cautatorii. Pe hartile lor se afla comori mult mai valoroase decat aurul: aflarea adevarului despre strabuni si, in acelasi timp, regasirea. Regasirea unei identitati pierdute undeva in negurile istoriei. Cautatorii sunt tineri. Entuziasti, temerari, lupta cu pasiune pentru salvarea traditiilor amenintate de globalizare. Cautatorii sunt cei care isi saruta iubitele de Dragobete si nu de Valentine's Day. Sunt cei pentru care se deschid cerurile in noaptea de Sanziene.
Foarte diferiti ca profesie, uniti in cateva organizatii non-guvernamentale, si-au ales ca scop cultul istoriei, protejarea siturilor arheologice si promovarea valorilor si traditiilor nationale. Mandri de ceea ce au reusit sa faca in numai cativa ani, uneori cu ajutorul autoritatilor, dar de cele mai multe ori singuri, avand ca unica sursa de finantare propriul buzunar, sunt decisi sa duca la capat ceea ce au inceput.

EDUARD TANASE,
Asociatia "Dacia Nemuritoare" din Bucuresti

"Sa nu uitam cine-am fost, dar nici cum se cade sa fim"

- De ce pasiunea pentru Dacia si nu pentru o alta perioada din istoria Romaniei de astazi?

- As incepe raspunsul cu afirmatia unui mare roman: "Daca o generatiune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios agent al istoriei". Or, niciodata ca astazi, istoria nu a fost data, public, uitarii. Plina inca de falsurile necorectate ale epocii comuniste, ea este din nou agresata prin deformare si mutilare. Ca de pilda epoca dacica, pe cale sa dispara din manualele de istorie predate in scoli. In ce ma priveste, eu am ajuns la daci ghidat de Eminescu, Sadoveanu, Eliade, Blaga, Cioran. Pentru acestia, si nu numai, Dacia e un episod important al istoriei noastre, o piatra de hotar. Nici unul nu a fost istoric, dar la intrebarile carora au incercat sa le raspunda si fata cu problemele carora le cautau o solutie, au facut iar si iar referire la Dacia. Pe scurt, intrebarile si problemele se rezuma la faptul ca suntem o natiune moderna, care in ciuda unei istorii milenare, trebuie sa dea socoteala, vorba lui Cioran, de "lipsa ei de menire". Si avem, iata, acest arhetip, Dacia, care indeplineste o dubla functie: nu ne lasa sa uitam cine am fost, dar nici cine se cade sa fim. Cautandu-ne pe noi insine, de aproape doua secole, ca natiune moderna, am ajuns sa cautam si Dacia. Gasind-o, vom sti mai lamurit cine suntem si care ne e locul.

- Ca organizatie non-guvernamentala va implicati in actiuni de punere in evidenta sau de protejare a materialului arheologic legat de istoria dacilor. Aveti deja rezultate concrete?

- Incepand cu anul 2001, cand am ajuns pentru prima data la cetatile dacice din Muntii Sureanu, am luat parte, aproape anual, la activitati de protejare si punere in evidenta a potentialului turistic si istoric al zonei. De pilda, in vara lui 2005, timp de doua saptamani, s-a desfasurat proiectul "Eco Sarmis", proiect ce a vizat ecologizarea, marcarea si amenajarea turistica a cetatilor dacice din Muntii Orastiei. In 2006, am montat impreuna cu un alt ONG, din Hunedoara, Asociatia "Salvati cetatile dacice", panoul de marcare a cetatii dacice de la Ardeu, primul si din pacate singurul panou care nu este scris doar in limba romana. Initiativa si organizarea au venit mereu de la Asociatia "Dacia Nemuritoare". Vreau sa mentionez ca aceste actiuni, dincolo de rezultatele care se mai vad si astazi in teren, ne-au marcat pozitiv si pe noi, participantii. Personal, pe langa multumirea sufleteasca, timpul petrecut in natura si prieteniile legate, am gasit in aceste experiente si altceva: interes pentru comunitate, spirit civic, oameni dedicati trup si suflet unei idei. Pe langa actiunile din teren, incercam sa atragem cat mai multi tineri catre dorinta de aflare a adevarului istoric, fie el comod sau mai putin comod pentru noi, ca natiune. Ne mandrim cu revista "Dacia Nemuritoare", cu site-ul dacii.ro si cu o comunitate de peste 800 de membri.

- Persoanele pasionate de istoria dacilor sunt acuzate, adesea, de protocronism ori denumite ironic "dacomani". Cum se explica aceasta adversitate?

- Sunt multe motive, ce nu se pot detalia in cateva randuri. Mai intai, datorita conjucturilor politice, istoria nu s-a scris la noi liber, deci e mult loc de interpretari. Apoi, avantul inflacarat al dacistilor nu se sprijina intotdeauna si indeajuns pe istoriografie, exagerand importanta si limitele unor "ipoteze de lucru", cel mai adesea personale. De partea cealalta, istoricii, care minimalizeaza perioada dacica, ajung sa se creada proprietarii istoriei, iar unde orgoliul nu e tinut in frau, chiar creatorii ei. Acestea cred ca sunt motivele principale. Intr-o societate cu mai putine complexe, cu mai mult respect si interes pentru istorie, deci inclusiv cu mai mult dialog, atmosfera nu s-ar caracteriza prin ignoranta, dispret si nepasare.

CATALIN BORANGIC,
Asociatia "Sarmizegetusa"
din Alba Iulia


"Se poate iubi ideea dacica si fara sa denaturezi adevarul istoric"

- In primul rand, cine sunteti? La Bucuresti se afla destul de rar ce se intampla, pozitiv, in Ardeal...

- Infiintata in urma cu doar 3 ani, asociatia noastra se poate deja lauda cu organizarea, in stransa colaborare cu domnul Ion Dumitrel, presedintele Consiliului Judetean Alba, a Festivalului "Cetatilor Dacice de la Cricau", cu aparitia revistei "Nemvs", cu amenajarea turistica a cetatii dacice de la Capalna si a celei de la Piatra Craivii, si cu organizarea, in colaborare cu Muzeul Unirii din Alba Iulia, a simpozionului "Decebal 106-2006".

- Si asociatia voastra e compusa, majoritar, din tineri. Cum se explica pasiunea lor pentru daci, tema destul de vetusta in epoca internetului. Si foarte controversata.

- Europa moderna redescopera Europa barbara. Europa barbara fara Dacia e incompleta, la fel cum Romania moderna fara Dacia e incompleta. Noi nu combatem nimic. Expunem fapte, evenimente, raspandim informatii. A fost foarte greu sa ne debarasam de anumite etichete, dar acum suntem priviti ca de la egal la egal de catre profesionisti. Am dovedit ca se poate iubi ideea dacica si fara sa denaturezi adevarul istoric. In ce-i priveste pe tineri, ei traiesc, cu adevarat, sub agresiunea contextului cultural actual, care ii supune unui bombardament informational naucitor. Tinerii nu mai au vreme de reflexie. Pur si simplu, nu au timpul fizic necesar nici macar sa constientizeze unele intrebari, daramite sa le si raspunda. In acest context cunoasterea istoriei va redeveni apanajul unor elite. Unii dintre cei ce-si cauta identitatea o vor gasi in daci, iar altii in muzica house si jocurile de pe calculator. E un fenomen normal.

- Istoria ne invata ca in vremuri de restriste poporul roman s-a intors la radacini. Ne aflam in fata mult trambitatei crize economice mondiale. Este acesta un moment in care sa ne asteptam la o revigorare a intoarcerii catre sine, catre credinta, catre trecut?

- La romani, intotdeauna mai simplu a fost sa stea sa se roage sa ploua, decat sa sape santuri de irigatii. Nu cred ca paseismul sau misticismul ne-ar fi de ajutor. Momentul trebuie depasit in primul rand prin munca. Sigur ca istoria este si ea de mare importanta, in masura in care ne-ajuta sa ne racordam la valorile care ne pot stimula. Apararea identitatii este, de pilda, un lait motiv extrem de "energizant". Nobletea istorica ofera motivatie si te obliga sa actionezi. Din aceasta cauza, Dacia, Decebal, sunt cuvinte cheie in acest demers al regasirii de sine. Dau exemple din palierul istoric de care ne ocupam noi, la Alba Iulia, dar sunt altii care acopera alte niveluri cronologice. Studiata corect, realist si fara sincope, istoria este un element important de identitate si de patriotism. Un capitol la care romanii reactioneaza extrem de sensibil, mai ales la vremuri de criza. Dar ignorat cu desavarsire, in politica paguboasa de azi.

e-mail: ripactor@yahoo.com