Biografia unui Artist este pentru marele public o intrare de serviciu spre opera, iar faptul ca in Occident prolifereaza nu doar acest tip de carti, ci si documentarele, romanele si filmele de fictiune care au ca subiect personalitati din patrimoniul universal se vede in cozile de la muzee si in vanzarile de carti si CD-uri. Daca pentru majoritatea creatorilor romani emblematici nu s-au scris inca biografii, explicatia e ca laborioasele documentari in biblioteci si arhive, detectivistica pentru a aduna si pune cap la cap toate datele si marturiile existente despre om, epoca si opera nu se pot face "in timpul liber". Si oricata pasiune pentru subiectul lui ar avea biograful, nu poate plati cu ea nici deplasarile si fotocopiile necesare, ca sa nu mai vorbim de painea lui zilnica. In conditiile acestea, sa ne multumim cu editiile de memorialistica, jurnale si corespondenta, implicand si ele, atunci cand sunt bine facute, o "munca voluntara" considerabila. Este cazul volumului "Pallady scriind" in editia exemplara a Danei Crisan, la care cercetatoarea a lucrat peste un deceniu, adunand material din fondurile de manuscrise si arta grafica de la marile biblioteci si muzee din tara si din strainatate, dar si din arhive si colectii particulare. Astfel a reunit si publicat tot ce a gasit scris de mana lui Theodor Pallady, insotind textele cu un "aparat" impecabil - prefata, cronologie a vietii si operei, numeroase note, surse ale documentelor etc. La care se adauga si traducerea, majoritatea manuscriselor fiind in franceza. Profesionalismul, acribia perfectionista ale Danei Crisan si ale editoarei sale Adina Keneres in conceperea si realizarea acestei carti reusesc sa ni-l aduca viu in secolul XXI pe Theodor Pallady - "o emblema a artistului in goana sa "spre Ideal", tip rar intalnit nu doar pe malurile Dambovitei, ci si pe cheiurile Senei". Desigur, un pictor nu e interesant in primul rand prin ceea ce spune, ci prin ceea ce face. Dar nu e mai putin adevarat ca forta lui creatoare isi are izvorul in viata si adevarul lui individual. Continand in filigran intreaga existenta, impletita cu gandirea artistica si creatia personalitatii fascinante care a fost Theodor Pallady, volumul (cu text insotit de desene si fotografii) e aur curat pentru un viitor biograf sau romancier, care ar gasi in el majoritatea materiei prime. Iar pentru cel care nu stie mai nimic despre genialul pictor roman, lectura jurnalelor si corespondentei e un impuls de a cauta albume Pallady si de a se duce la Muzeul National pentru a-i vedea tablourile.
Nascut in 1871 intr-o familie inrudita pe ambele ramuri (mama era nascuta Cantacuzino) cu mari stirpe boieresti, Theodor (Toto pentru familiari) si-a descoperit din copilarie placerea de a desena. Din dorinta tatalui, incepe studii politehnice intai la Bucuresti si apoi la Dresda, dar vocatia lui pentru pictura, catalizata de vizitarea muzeelor si atelierelor de artisti, il duce - in ciuda interdictiei paterne - la Paris, la Ecole Nationale des Beaux-Arts. Ca bursier, studiaza in atelierul lui Gustave Moreau timp de sapte ani (de atunci dateaza prietenia lui pe viata cu Matisse), apoi incepe sa expuna atat in capitala Frantei cat si la Bucuresti, existenta lui impartindu-se intre cele doua tari iubite si detestate deopotriva. La 27 de ani, in urma unui scandal monden soldat cu un duel cu pistoale, se casatoreste cu Jeanne Ghika Brigadier, care avea din casatoria anterioara cu diplomatul Constantin Diamandy trei copii. Ulterior, desi traiesc separat, cei doi soti vor ramane in relatii prietenesti (din jurnale intelegem ca, atat cat putea el iubi, adevarata dragoste i-a fost modelul Yvonne Cusin, moarta prematur in 1939 si a carei amintire ii bantuie senectutea, ceea ce nu-l impiedica sa fie atras si de alte modele). Corespondenta inedita, Jurnalul din 1941, Agenda din 1946, Notesul din 1949-51 si Caietul roz cu insemnari din 1948-54, abunda, pe langa detalii de viata cotidiana si observatii acide de mizantrop, in idei despre arta. Acestea sunt de o importanta majora pentru a-i intelege solutiile picturale si tensiunea cautarii lor: "A depasi obiectul... care trebuie sa fie doar un punct de plecare pentru a exprima ceea ce vedem noi personal in el"; "Un tablou (spun tablou, si nu "pictura") e un poem pictural din linii, forme si culori. E depasirea picturii, e gandire (sentiment) exprimata prin linii, forme si culori...". In 1941, intr-un Bucuresti ravasit, dintr-o Europa in plin dezastru, pictorul nota: "Arta si Gandirea sunt un refugiu; dar trebuie sa stii (sa poti) sa le sacrifici Totul". Theodor Pallady chiar asta a facut.