Toate mediile internationale au remarcat ca unei tari, oropsita prea des de istorie, i se facea dreptate. Practic, rezervele energetice prezumate aproape ca nu au contat in acel moment. Romanii s-au bucurat ca exista - totusi - Justitie, chiar daca ea este impusa de altii. Calculele reci privind cantitatile de petrol si gaze, castigurile pentru siguranta energetica a tarii urmau sa se faca abia dupa inceperea prospectiunilor, realizate - in urma unor licitatii publice - de firme romanesti sau internationale specializate. Ca un trasnet, a doua zi dupa decizia istorica a CIJ, a cazut stirea ca suprafata de platou continental din Marea Neagra acordata Romaniei a fost deja concesionata unei companii canadiene (Sterling Resources), reprezentata in Romania de o firma-fantoma, cu un capital de 200 ron, fara angajati. Concesionarea s-a facut inaintea ultimelor alegeri parlamentare, de catre guvernul Tariceanu, in functiune la acea vreme. Pentru ca, la Haga, CIJ nu se pronuntase inca, s-ar fi putut spune ca guvernul Romaniei vindea pielea ursului din padure si, in consecinta, actul-semnat "pe genunchi" de seful Cancelariei Primului Ministru, Dorin Marian - era unul derizoriu, neimportant. Actul avea, este drept, si o serie de anexe, dar, pentru ca asa se practica in afacerile internationale, ele au fost secretizate.
Atribuirea celei mai mari parti a platoului continental al Marii Negre Romaniei a trezit interesul marilor companii energetice internationale, care si-au anuntat intentia de a participa la normalele licitatii publice pentru dobandirea dreptului de prospectare si, eventual, exploatare a resurselor de petrol si gaz descoperite. Statul roman ar fi putut opta pentru ofertele cele mai avantajoase, inclusiv pentru plata unor redevente, concomitent cu o parte a produselor exploatate. Se stie cum s-a resimtit in miezul iernii (o iarna, din fericire, blanda!) intreruperea de catre Gazprom, marea firma rasariteana, a exportului de gaz metan catre Europa, ca urmare a conflictului dintre Rusia si Ucraina (prin care tranziteaza pe conducte gazul). Exploatarea, fie si in parte, de catre companiile specializate din Romania a noilor zacaminte energetice ar fi pus (cel putin pentru o vreme) la adapost tara de arbitrariul marilor producatori din Est, de santajul geopolitic pe care statele din care acestia provin pot sa il practice. Or, prin concesionarea secreta catre Sterling Resources a unei mari parti a platoului dobandit dupa decizia CIJ, statul roman se va alege doar cu o redeventa cuprinsa intre 3,5% si 13,5% din valoarea productiei brute de titei si gaze. Dupa plata redeventei, firma canadiana poate sa valorifice cum vrea cantitatile extrase, indiferent de nevoile, fie ele si de moment, ale Romaniei. Un nou blocaj in relatiile ruso-ucrainene s-ar resimti foarte dur in tara pentru ca, desi are la tarmul ei maritim zacaminte energetice, Romania nu se mai poate aproviziona din ele decat daca cumpara la pretul dictat de compania ce a concesionat exploatarea, pret care poate fi mai mare decat redeventele acceptate prin contract. Guvernul a dat, altfel spus, ceea ce era al tuturor, iar poporul roman fluiera a paguba.
S-a spus, dupa dezvaluirea contractului de concesionare si dupa desecretizarea anexelor lui, ca guvernul liberal nu a facut decat sa continue politica in domeniul resurselor minerale ale tarii practicata de toate guvernele aflate la putere dupa 1989. Guvernele Roman, Stolojan, Vacaroiu sau Nastase au incheiat de asemenea contracte de concesionare a unor perimetre banuite ca ar acoperi zacaminte de petrol si gaze. Si aceste guverne au ascuns unele documente de ochii opiniei publice, netiparindu-le in Monitorul Oficial. Lipsa de transparenta s-ar fi datorat unor considerente strategice, Romania fiind - in primii ani de postceausism - izolata de restul continentului, fara nici o garantie de siguranta din partea acestuia. Guvernul liberal nu a facut, asadar, decat sa urmeze practica celor dinainte, mai ales ca un contract de colaborare in prospectarea si exploatarea resurselor energetice ale tarii cu "Sterling Resources" exista deja.
Nu se cunoaste cu precizie cantitatea de petrol si gaze continuta de platoul romanesc al Marii Negre. Nu s-au stabilit nici modalitatile tehnice cele mai eficiente pentru punerea ei in valoare. Dar sa "vinzi" (concesionezi) un posibil drept al tarii si, mai mult, sa o faci in secret, cu cateva zile inainte de plecarea de la guvernare, nu poate sa nu trezeasca suspiciuni. Se stie ca fostii guvernanti liberali sunt foarte apropiati de "cercul petrolistilor", ca grupurile de interes gravitand in jurul lor au fost favorizate administrativ pana in ultima clipa. Nu degeaba s-a constatat, dupa schimbarea administratiei, ca fostul guvern - care s-a laudat mereu cu cel mai inalt ritm de dezvoltare a economiei tarii - a lasat un deficit care se apropie de 5%, adica de procentul ce revine, de la Buget, invatamantului sau sanatatii. Unde s-au dus aceste fonduri banuieste toata lumea. Dar sa vinzi (concesionezi) fara licitatie, fara o decizie a Parlamentului sau o consultare a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, prezumtivul viitor energetic al Romaniei, este un caz de tradare, de bataie de joc fata de Interesul National. Formula "Prin noi insine!", gasita de marele om politic I. I. C. Bratianu pentru PNL, partidul pe care l-a condus, s-a transformat pentru "urmasul" sau C. Popescu-Tariceanu in "Pentru noi (liderii liberali) insine!".
"Cazul" Sterling Resources a aratat, inca o data, pe mainile cui a incaput, dupa 1989, Romania. Am aratat, la fel ca multi altii, coruptia, nepasarea fata de lege, lipsa de patriotism ale actualei clase politice care a incalecat tara, instaurand faimosul "sistem ticalosit", o adevarata mafie in care santajul, dar si sprijinul reciproc - cu conditia omertei (tacerii) - sunt reguli de baza. Nu intamplator un politician ca Adrian Nastase nu a putut fi, niciodata pana acum, actionat in Justitie, colegii lui parlamentari aparandu-l. Nu intamplator, afaceristi dovediti, administratori corupti, baroni locali pot face orice in "teritoriu", pentru ca Legea nu exista si nu are valoare pentru ei. Politicienii actuali si-au insusit, probabil, o zicala pe care o utiliza si Ceausescu: "Mamaliga nu explodeaza!". Ce a urmat se stie.