(Text semnat de ALECU RENITA,
F. AS nr. 852)
"Urme concrete, istorice"
Tot respectul pentru d-l Pavel Balan, pentru stradania sa de a aduce in atentia lumii radacinile romanesti ale spiritualitatii basarabene, urme concrete, istorice. Cel mai mult mi-au placut demnitatea si luciditatea de care da dovada. Nici urma de dorinta de razbunare fata de cate a indurat si nici de nationalism agresiv. Dorinta lui e sa se afle adevarul despre comorile trecutului nostru si sa se faca ceva inainte de a fi prea tarziu. Iar imaginile pe care le-a imortalizat te urmaresc mult timp dupa ce le-ai vazut. Sunt tulburatoare! Felicitari!
LILIANA ONUT
"E nevoie de adevar"
Nu cred ca exista adevar absolut, dar cu siguranta ca toti avem nevoie de adevar, si cand aceasta nevoie se acutizeaza, atunci absolutizam notiunea de adevar. Cred ca unui cetatean al UE, care s-a nascut dupa ce s-a terminat ultimul razboi mondial, ii este foarte greu sa inteleaga ce s-a petrecut in lagarele de concentrare naziste; la fel de greu ii este si unui roman din patria mama sa inteleaga prin ce au trecut romanii din Basarabia, dupa ocupatia sovietica. Domnul Pavel Balan a venit in intampinarea nevoii de adevar a romanilor in general, si a romanilor din Basarabia in special, si pentru acest lucru cred ca merita toata consideratia noastra, a tuturor, indiferent de ce parte a Prutului am trai.
HORIA STOICHITA
"La vanatoare"
(Text semnat de N. C. MUNTEANU, F. AS nr. 853)
"Campanii fara nici un suport"
Cine oare ne tot indemna, cu ceva timp in urma, "cumparati si platiti la anul!"? Acum platim si noua valoare a imprumutului si increderea in lozinci. Vedeti unde duc campaniile efectuate, mai ales pe micile ecrane, fara nici un suport? Mii de oameni impinsi la cheltuieli fara acoperire. "Dormiti linistiti ca avem grija de banii dumneavoastra", si acum dezastrul! Mai rau este ca se incurajeaza acest lucru in continuare. Felicitari pentru articol, domnule Munteanu. Sper sa citeasca si sa inteleaga lumea ce se intampla, ca altfel vom plati pana la adanci batraneti.
FLORICA ATANASE
"Droguri moderne: cand jocurile pe calculator se transforma in boala"
(Text semnat de GILDA FILDAN, F. AS nr. 853)
"O sa ne trezim cand va fi prea tarziu"
Ma intreb cati dependenti de WoW avem in tara? Dintre rudele mele, stiu trei astfel de impatimiti! Fiind eu insami o victima colaterala a acestui joc diabolic, m-am gandit de multe ori la ce as putea face. O lege impotriva WoW in Romania? Dar cum s-o faci, lipseste comunitatea de sprijin! De buna seama ca cele mai multe victime colaterale au probleme mari in a recunoaste fata de societate ca rudele lor apropiate sunt impatimite de WoW. Si atunci, cum sa se formeze societatea care sa ia atitudine impotriva acestui flagel? Din pacate, mijloacele lipsesc, statul nu se implica (ba poate chiar considera hilara o astfel de idee!) si o sa ne trezim cand va fi prea tarziu...
O. P.
"Petrila - jurnalul unui reportaj ratat"
(Text semnat de CATALIN APOSTOL, F. AS nr. 853)
"Nu e totul ca o gaura neagra"
Eu locuiesc chiar aici, in micul orasel Petrila si nu inteleg de ce descrierea lui este doar neagra. Nu spun ca nu este adevarat, este, dar nu asa de exagerat cum spune autorul. Orasul Petrila are si privelisti minunate, locuri frumoase... Sunt foarte revoltata din pricina imaginii cu blocurile acelea, deoarece sunt niste blocuri vechi. De ce nu s-au pus fotografii si cu blocurile noi, aflate pe strada principala a orasului? Sunt si oameni bogati aici, in vale, nu e totul asa, ca o gaura neagra, si cat de cat traiul a devenit, si aici, decent. In rest, toate laudele pentru revista.
MARIA TOIU
"I-as pune la zid, pe toti"
Mi-a placut reportajul, si nu pentru ca "ati intrat cu bocancii in viata oamenilor", ci pentru ca relatati faptele asa cum s-au intamplat si aflam si noi, in acest fel, detalii despre crimele din Valea Jiului, desi, la fel ca si dvs., suntem doar simpli spectatori la durerea celor ramasi in urma. Dar le suntem alaturi sufleteste. Eu am plecat de mult timp din tara. Mi-e dor mereu de pamantul romanesc, dar mi-e si greata cand ajung acolo si vad ca oamenii muncitori sunt considerati a fi clasa de jos, tratati fara suflet de cei care se considera superiori. De parca ar fi doar roboti, sclavi, aflati acolo sa-i serveasca, chiar si cu pretul vietii. Nimeni nu are dreptul sa ceara asa ceva. Oare cum pot dormi noaptea acesti oameni patati de sange? Oare ii apasa vreun gand, vreo remuscare? I-as pune la zid pe toti, asa cum a fost pus Ceausescu. Doar atunci va avea loc o schimbare. De data asta, in bine! Sa fiti sanatosi!
GHEORGHIU DELIA
"Acestea sunt faptele"
Va multumesc din suflet pentru articolul publicat. Sunt sotia mentionatului Alecsa Nicolae si ma bucur ca, in sfarsit, cineva prezinta realitatea cruda asa cum este ea cu adevarat. Stiu ca e dureroasa, dar chiar acestea sunt faptele. As vrea sa transmit sincere condoleante tuturor familiilor indoliate, chiar daca sunt constienta ca ele nu mai pot sa schimbe nimic. Sper doar ca o vorba buna si un gand catre Dumnezeu din partea noastra vor alina putin durerea din sufletele lor. Va multumesc inca o data!
ANA MARIA ALECSA
"La moartea lui Grigore Vieru"
(Texte semnate de NICOLAE DABIJA si ALECU RENITA, F. AS nr. 853)
"A fost al nostru, al intregului neam romanesc"
Un om. Un roman! Un codru de simtire si de iubire romaneasca! Cum sa nu-ti lipseasca asa ceva? Cum sa nu ne lipseasca noua, tuturor? El, cel care a iubit viata pana la lacrimi, cel care ne-a indemnat sa nu ne vindem casa parinteasca. De o vom face, este ca si cum unui copac i s-ar taia radacinile. Si-atunci, acel copac se va vesteji si va pieri din lume. Si ne-a mai invatat el ceva: sa radem, sa iubim, sa plangem, sa cantam - toate astea - in limba romana. Pentru ca limba romana este casa sufletului nostru. Grigore nu a fost al Moldovei sau al Basarabiei. A fost al nostru, al intregului neam romanesc. De fapt, nu a fost. El este si o sa ramana badita Grigore, sfios sfatuitor al limbii romane.
ION DUMBRAVA
"Zambetul vindeca si iarta"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va binecuvanteze pentru bucuria ce mi-o faceti mie si atator oameni cu revista dvs. Abia astept ziua de vineri, ca sa alerg la chioscul de ziare, pentru a-mi cumpara minunatul AS, singura revista pe care o citesc de la prima pagina si pana la ultima. Daca, printr-o minune, aveti vreun coltisor liber undeva, si daca gasiti potrivite randurile urmatoare, mi-ar face mare bucurie publicarea lor. In noianul de scrisori disperate si triste pe care le primiti la redactie eu incerc sa strecor pentru o clipa in sufletul cititorilor dvs. o raza de primavara.
E atat de minunat sa te trezesti dimineata cu un zambet pe fata. Sa-ti arunci privirea spre cer, multumindu-i lui Dumnezeu ca esti in viata. Chiar daca n-ai bani sa-ti platesti datoriile, chiar daca painea e mai scumpa din zi in zi, ai in schimb bogatia sufletului, care e de-ajuns pentru a zambi.
Fiecare om este frumos si perfect in ochii lui Dumnezeu, iar daca esti frumos in interior, cu siguranta esti frumos si la infatisare: stralucesti si devii propria-ti lumina, in intunericul ce te inconjoara. De aceea, trebuie sa zambesti printre lacrimi si dureri. Cand zambesti, lumea zambeste cu tine, dar cand plangi, plangi singur. Zambeste azi, maine, mereu, si soarele va aparea si pentru tine. Zambetul vindeca si iarta. Este primul medicament recomandat in orice boala.
Silvia Seitan - Str. Oasului nr. 11, sector 1, Bucuresti
(Mii de multumiri tuturor celor ce contribuie la aparitia "Formulei AS")
"Un balsam pentru sufletul romanilor amarati"
Stimata d-na director,
Ma bucur foarte mult cand gasesc revista dvs. la chiosc si o pot citi in tihna si liniste. Am colectia revistei de la nr. 200 si sunt tare bucuros cand un vecin sau un fost coleg de serviciu ma roaga sa-i imprumut un exemplar. I-l dau cu drag, rugandu-l sa mi-l inapoieze cat se poate de repede. Va multumesc pentru o asemenea bijuterie. Nu peste tot se editeaza reviste cu un asemenea mesaj de bine pentru om, pentru ajutorarea lui la necaz si suferinta. Ca sa va dati seama cat de citita este revista, am sa va dau un mic exemplu. Eu locuiesc intr-un fost cartier evreiesc, care de la revolutie incoace a devenit tiganesc, unde cumpararea unui ziar de catre un "colorat" este un eveniment. Ei bine, in ziua de vineri, foarte multe personaje "colorate", mai ales feminine, stau la coada si cumpara revista, indemnandu-i si pe altii sa faca la fel. Motivul? Este o revista foarte interesanta, cu multe sfaturi bune de viata si sanatate. Aceasta observatie a mea e menita sa va atraga atentia asupra unui adevar care dvs. probabil va scapa: "Formula AS" a devenit o revista de masa, e citita de toata lumea, si de cei cu bani multi, dar si de clasa cea mai de jos. Nu stiu daca este usor sau greu sa tineti cumpana intre atatea gusturi si preferinte, dar un lucru e sigur: in perioada aceasta grea, a crizei, ati devenit mai mult decat un organ de mass-media, sunteti un balsam, o nadejde, pentru sufletul romanilor amarati. Va multumesc din suflet si tineti-o tot asa.
Cu multa stima si respect pentru munca dvs.,
Pagu Vasile - Str. Vulturi nr. 16, sector 3, Bucuresti