Daca Romania sufera de o trauma istorica de nevindecat, atunci aceasta se numeste "Blestemul resurselor". Avand de toate, si aur, si argint, si petrol, si gaze, tara aceasta a suferit si sufera inzecit in comparatie cu vecinele ei care n-au aproape nimic din aceste bogatii. In loc sa beneficieze de gratia divina care a creat aici "Gradina Maicii Domnului", romanii de rand se vad nevoiti sa fie zilieri pe mosii aflate la capatul continentului, iar cei ramasi aici, hotarati sa-si infrunte soarta, se vad umiliti de propriii lor conducatori. Indraznesc sa spun ca, fara atatea bogatii ale solului si subsolului, Romania ar fi o tara mult mai fericita. Povara lui a avea este insuportabila pe malurile Dambovitei. Si atunci se transforma in obsesia lui a face plocoane altora: "Luati, domnilor straini, e aproape gratis. Luati-ne de pe cap aceasta povara a bogatiei". Asa par a spune multi politicieni romani, cand geologii descopera un nou filon de aur sau un nou put de petrol. Nu mai departe de zilele trecute, cand sa ne bucuram de includerea unei suprafete de 10.000 kilometri patrati in teritoriul national, dispusa dincolo de Insula Serpilor, am descoperit, socati, ca o buna parte din ea fusese deja amanetata unei companii straine. Guvernele noastre, incepand cu Stolojan (autorul primului contract), continuand cu Nastase (terminatorul petrolului si otelului romanesc) si sfarsind cu Tariceanu ("concesionarul" la dispozitia canadienilor), au facut tot ce au putut sa instraineze bogatiile tarii prin contracte lase, pastrate la secret.
Desecretizarea, acum!
Inghitind pilula amara a stirii ca rezervele de hidrocarburi din largul Marii Negre, reintoarse in patrimoniul tarii prin decizia de la Haga, au fost concesionate firmei canadiene "Sterling Resources", inca din 1992, guvernul Boc a desecretizat contractul. Amanuntele se cunosc. Este limpede ca reteta seamana cu aceea de la Rosia Montana, unde regia "Minvest Deva" a predat, ilegal, toate licentele de stat companiei straine "Gabriel Resources". Procedeul rezonabil de "impartire a productiei" (statul avea pana la 50%) a fost transformat de guvernele trecute in sistemul pradator numit "concesiune" (statul primeste doar o redeventa de 3,5% - 13% din productie, in timp ce in Anglia, Franta sau Germania, redeventele sunt de 35-50%, iar in tarile Golfului Persic, de 80%!). Atat la Midia (numele perimetrului concesionat lui Sterling), cat si la Rosia Montana, smecheria a fost identica. Si in cazul concesiunii din Apuseni, la inceput, statul avea 40% din actiuni, dar in cateva luni de zile, prin marirea unilaterala de capital a companiei canadiene, acceptata in mod suspect de guvern, Romania a ramas cu doar 19%! Jaf ca in epoca neocolonialista! Culmea este ca "adviserul" financiar a fost acelasi pentru ambele afaceri: "RBC Capital Market" din Canada. Iar principalul lobby-st pe langa guvernantii care ar trebui sa stea deja dupa gratii a fost aceeasi ambasada a Canadei de la Bucuresti. Si-au aranjat lucrurile in familie, cum ar veni. Am vazut, pe afisele extremistilor de la Berna, corbii romani si bulgari care smulg fasii din trupul Elvetiei. Daca acolo este vorba doar de propaganda ieftina, constatam ca adevaratii corbi au smuls deja, sub ochii nostri, halci imense din trupul Romaniei. De aceea, desecretizarea contractului cu Gabriel Resources este un imperativ al momentului. Guvernul Boc are obligatia sa puna ordine in toate aceste afaceri necurate cu rezervele strategice ale tarii. Toti cei care au contribuit ca Rosia Montana, Baia Mare, Sacaramb, Bucium si rezervele imense ale Petromului sa fie cedate strainilor "fara lupta", precum Nordul Ardealului si Basarabia in 1940, ar trebui sa ajunga pe mana justitiei. E timpul refacerii demnitatii romanesti, terfelite de corbii tranzitiei. E timpul sa ne luam tara inapoi.