"Cu Hristos vom birui si aceste vremuri tulburi"
"Orice zguduire e buna pentru a ne intoarce la sensurile adevarate ale vietii"
- Revista "Formula AS" a initiat o ancheta dedicata implicarii bisericii si slujitorilor ei, in spaima produsa de criza economica mondiala. De cate ori dau de greu, oamenii se intorc cu fata la Dumnezeu. Sunteti pregatit, parinte, sa ii primiti si sa le fiti de folos?
- Sa ne amintim inainte de toate, ca noi, crestinii, traim in incertitudine fiecare clipa a vietii noastre! Singurul sprijin e sus, in cer. Dumnezeu poarta grija de toate. Rainer Maria Rilke spunea asa frumos: "Exista cineva care tine intreaga lume in palma. Acel cineva trebuie sa fie Dumnezeu. Orice frunza care cade este tinuta in mana Lui". Poate ca singurul lucru de care suntem siguri in viata este ca vom muri. Si daca moartea ramane singura realitate pe care toata lumea o accepta, atunci trebuie sa ne punem problema cum o depasim. De aceea, un crestin niciodata nu are a se teme, daca are credinta in Dumnezeu! Iar Biserica este pregatita intotdeauna pentru situatii cum e si criza de acum, pentru ca insufland credinta, ea ajuta oamenii sa depaseasca greutatile care ii potopesc. Pe de alta parte, nici o societate nu detine raspunsul ultim la problemele ei sociale. Nici o societate, nici macar cea capitalista, nu a gasit cheia Paradisului, n-a adus Raiul pe Pamant. Iar furtuna care s-a abatut peste economia mondiala si care a plecat chiar din tara conducatoare a lumii capitaliste, America, ne arata inca o data ca toate-s ca o frunza in mana lui Dumnezeu.
Ar mai fi o realitate crestina de stiut in legatura cu criza. In romaneste, cuvantul "criza" vine de la un verb grecesc, "crino", care inseamna a judeca, a gandi. Asta inseamna ca o criza este si un moment de reflectie, de gandire, de intoarcere a lucrurilor pe toate fetele pentru a gasi adevarul si a merge inainte. Astfel, din punct de vedere duhovnicesc, crizele sunt binevenite: ele te zguduie din temelie si orice zguduire e buna pentru ca ne intoarce la sensurile curate si adevarate ale vietii. Iar din punct de vedere spiritual, Biserica ne intareste in credinta, ne incredinteaza de Pronia Divina, care nu ne lasa. Le-a spus-o Mantuitorul, in Predica de pe Munte, iudeilor deznadajduiti: "Uitati-va la crinii campului si la pasarile Cerului care nu se ingrijesc la ziua de maine si nu poarta grija de ei. Voi, cu atat mai mult, oameni iubiti, sunteti in mana lui Dumnezeu!".
- Exista pilde biblice cu inteles de imbarbatare care sa ne ajute sa ne infrangem teama cu care ne confruntam?
- In Sfanta Scriptura nu se vorbeste nicaieri despre crize, cum o intelegem noi pe aceasta, ca o criza economica. Dar sunt in Biblie o gramada de modele folositoare pentru felul cum traim sau cum am putea trai noi azi. Am sa-l amintesc in primul rand pe Iov. Era un bun credincios, care tinea toate poruncile lui Dumnezeu, dar pe care Domnul, totusi, L-a incercat. Si incercandu-l, Iov a trecut printr-o criza mult mai mare decat cea care poate ne sperie pe noi acum. Criza lui Iov a insemnat pentru el pierderea averii, pierderea copiilor, a familiei si, pe deasupra, si o boala cumplita. Caci Dumnezeu l-a mai pedepsit si cu lepra. Dar Iov n-a deznadajduit, ci cu credinta in Dumnezeu si-a pastrat lumina. Iar Dumnezeu l-a scos pana la urma din surghiun si l-a binecuvantat pentru credinta lui. Din pilda aceasta, dar si din pilda Samariteanului milostiv, precum si din multe alte intamplari si pilde ale Sfintei Scripturi, care toate ne indeamna la milostenie, trebuie sa intelegem ca in toate zilele care ne stau inainte, trebuie sa fim alaturi de cei in necaz; acum, cu atat mai mult.
"Burta plina nu e drumul spre sine"
- Exista anume practici religioase, rugaciuni degraba ajutatoare, care sa ne apere de frica aceasta a zilei de maine, de raul cu care suntem amenintati?
- Exista astfel de rugaciuni, rugaciuni catre Ingerul Pazitor, dar exista si un canon de pocainta catre Mantuitor, pentru pacatele facute si pentru izbavire. Si mai este rugaciunea catre Maica Domnului la vreme de intristare, de ispita si de necaz, numita "Paraclisul Maicii Domnului". Noi savarsim acest paraclis pentru ca este un canon de rugaciune special, care o cheama pe Maica Domnului ca ocrotitoare asupra noastra. Dar simpla rostire a acestor rugaciuni nu ne ajuta destul! Noi trebuie sa ne ducem intreaga viata crestina sub semnul Pedagogiei Divine. Iata, chiar si acum, criza nu-i loveste la fel pe toti semenii nostri, unii dintre ei vor ramane fara slujbe, pe drumuri, altii isi vor vedea salariile micsorate, altii vor simti criza doar prin efectele ei, scumpiri, restrictii etc. Dar cel ce crede si interpreteaza viata sa din perspectiva Pedagogiei lui Dumnezeu, a faptului ca Dumnezeu ne poarta pe Cale prin tot ceea ce face, va intelege ca, de fapt, totul ne duce catre sensul ultim, catre Dumnezeu. Dar tot acum, societatea in care traim si in care ne-am invatat sa consumam mult va fi temperata de criza. Poate ca va trebui sa consumam mai putin, caci omul nu este "numai ceea ce mananca". Omul este mai mult decat mancarea, este mai mult decat consumul, el este un esse ad, cum a spus-o Fericitul Augustin, o fiinta orientata catre Creatorul si Dumnezeul sau, o fiinta care cauta iubirea, dialogul, implinirea, sensul in viata. Burta plina nu e drumul spre sine. Chiar Sfantul Marcu Ascetul zice cu atata intelepciune: "Un stomac nu poate fi niciodata umplut, pentru ca se goleste neincetat". Daca ne punem toata temelia vietii noastre in mancare, nu vom birui! Este nevoie ca prin rugaciune sa ne regandim intreaga structura a vietii! Noi, crestinii ortodocsi, suntem invatati sa postim, ne invatam in smerenie si cu mai putin. Astfel, credinta ne ajuta sa depasim greutatile si nevoile. O facem - nu schimband lucrurile din exterior, ci schimbandu-ne pe noi. Aceasta schimbare inseamna o alta pozitionare fata de piedicile pe care le intalnim. Este schimbarea ce ne da aripi sa zburam.
- Exista vreun sfant degraba ajutator, impotriva nelinistii si a fricii in care traim?
- Sigur ca exista sfinti care ne-ajuta cand suntem in necazuri, desi in Ortodoxia Rasariteana nu s-au atribuit in mod oficial, de catre Sinoade sau adunari ale episcopilor, anumiti sfinti pentru anume nevoi ale oamenilor. In Crestinismul Occidental a existat in Evul Mediu celebra Adunare a Celor Paisprezece Sfinti ai Apusului, care erau reprezentati in foarte multe biserici, fiecare dintre ei fiind specializat pe ceva sau ajutand la ceva. Chiar daca noi nu am canonizat o astfel de reprezentare, totusi, si in traditia ortodoxa, exista sfinti care ajuta intr-o oarecare masura. De pilda, sfantul Nicolae, vestit pentru ajutorul pe care il da celor aflati in pericol pe mare. Dar sfantul Nicolae este ocrotitor nu numai al corabierilor, ci si al oamenilor in nevoi, pentru ca in vremea sa i-a ajutat pe cei saraci. Si il mai avem si pe Sfantul Fanurie, care ne ajuta cand ne pierdem din lucruri, dar care ne ajuta mai ales in momentele in care nu ne gasim sensul in viata. Acestia ar fi doi dintre sfintii degraba ajutatori la un necaz cum e criza aceasta. Dar mai sunt si altii.
- Incercarile dure ale vietii scot la suprafata nu doar virtutea din om, ci si raul, drojdiile depuse la fund. Vor muri si mai multe capre in curtea vecinilor decat pana acum?
- Crizele sunt vremuri de zguduire. Si cand omul este zguduit, apar si problemele, apar necazurile, grijile, nesiguranta. Si atunci, omul simte nevoia sa-si gaseasca un reper. Dar orice reper absolut pe care ni-l luam numai si numai din lumea ce ne-nconjoara - e fals! Pentru ca nimic fix nu se afla in aceasta lume. Nimic etern. Degeaba a strigat Arhimede in antichitate, inainte de venirea Mantuitorului: "Dati-mi un punct fix si voi rasturna Universul!". Caci abia prin venirea lui Hristos, ne-am gasit punctul fix si adevarat dupa care tanjim toti! Si din clipa in care l-am descoperit pe Dumnezeu, trebuie sa eliminam de la sine si raul din noi. Si astfel, orice vremuri tulburi, cum este si criza aceasta care ne induce nesiguranta, ne vor face sa-l cautam mai tare pe Dumnezeu. Si daca ne apropiem de Dumnezeu, se arde si raul. Iar oamenii devin mai buni si mai apropiati. Ganditi-va, spre exemplu, la perioada comunista, cand nu era mancare, si familiile se ajutau unele pe celelalte, ne imprumutam paine unii altora. Iar azi, cand aproape toata lumea are ce sa manance, omul se ingusteaza, se idolatrizeaza pe el insusi, se izoleaza, devine indiferent fata de aproapele sau. Astfel incat am ajuns sa avem astazi multe comunitati - strazi intregi, cartiere noi - unde in fiecare casa e la fel: fiecare stie doar de el, exact ca in Occident, de unde am mai luat inca un exemplu prost.
"Nu doar o iubire a vorbelor, ci si a faptelor"
- Ce fac preotii fata in fata cu criza? Ce le spun credinciosilor la Sfanta Liturghie?
- Biserica este obisnuita cu criza, pentru ca viata neincetat il pune pe om in criza. Il pune sa se recompuna, sa se regandeasca, sa faca sa se nasca in el faptura cea noua. Pentru Biserica, criza e o realitate de zi cu zi. La Sfanta Liturghie si la slujbele pe care le facem in predica, noi, preotii, transmitem acest mesaj: ca suntem in mana lui Dumnezeu. Si acesta este un ajutor extraordinar. Dar dincolo de acest mesaj teologic, Biserica face si acte caritabile. Iar ele sunt fundamentale, pentru ca noi am propovaduit dintotdeauna actele milosteniei sufletesti si actele milosteniei trupesti. Milostenia sufleteasca o faci atunci cand spui o vorba buna, cand iubesti, cand marturisesti, cand intrebi, cand vorbesti cu omul singur. Toate acestea sunt acte ale iubirii fata de aproapele. Dar adesea, omul nu are nevoie numai de aceasta iubire, ci are nevoie de fapte si acte concrete.
- Ce fel de acte sociale si caritabile are Biserica in vedere acum?
- Sunt la fel de vechi cum e si Biserica! Inca de la inceput, Mantuitorul ne-a indemnat sa-l iubim pe Dumnezeu, dar si pe aproapele nostru, ca pe noi insine. Astfel ca Biserica noastra Ortodoxa Romana si parohiile preotilor, cu totii, suntem foarte implicati in ceea ce inseamna dimensiunea sociala, iubirea aproapelui. In parohia noastra, de pilda, noi am facut anchete sociale si, in mare parte, ii cunoastem pe toti cei care au nevoie de ajutor si, bineinteles, ca vestim acest lucru. Sunt femei vaduve care nu pot sa plateasca cu pensia intretinerea si pe care incercam sa le ajutam. Sunt oameni batrani si bolnavi, care nu pot sa-si cumpere medicamente. Si in acest caz, sunt parohii care le stau aproape. Exista cantine pentru oamenii care nu au mancare, am incercat sa trimitem medici la cei bolnavi. Incercam in aceasta maniera sa aratam ca iubirea noastra nu e doar o iubire a vorbelor, ci si a faptelor. Cum spune sfantul Apostol Pavel: "Crestinismul nu e o forta de convingere teoretica, este maretia iubirii!". Iar in perioada aceasta de criza si de greutate, Biserica isi arata vocatia ei iubitoare, apropiindu-se de credinciosi. Folosesc acest prilej si fac un apel la credinciosii care poate sunt mai departe de Biserica si nu cunosc realitatea ecleziala, ca atunci cand sunt in necazuri si in nevoi, sa mearga sa vorbeasca cu parintele din parohia lor. Sunt sigur ca si in parohia noastra, de pilda, sunt familii care nu stiu ca pot primi un ajutor de la Biserica, pentru ca nu deschid usa preotului atunci cand merge pe la ei si raman in nesiguranta, in mizerie, in boala si suferinta. Iar pe de alta parte, nu vin nici la biserica, pentru a auzi acolo, a intreba si a vedea ca Biserica incearca sa ajute si sa faca ceea ce este bine.
"Singurul liman e credinta"
- Parinte, ce le-ati spune enoriasilor dumneavoastra, dar si cititorilor "Formulei AS", ca sa poata infrunta mai usor incercarile cu care suntem amenintati?
- Le-as spune cuvintele pe care Mantuitorul le-a rostit apostolilor sai, tot intr-o vreme de criza. Era in Gradina Ghetsimani si El urma sa mearga la Rastignire. Le-a spus Mantuitorul atunci: "Nu va temeti! Indrazniti! Eu am biruit Lumea". Si asa cum Hristos a biruit pacatul si moartea, devenind incepatura noastra in cele ale Invierii si ale sperantei, noi, crestinii, care avem o credinta adevarata, nu ne temem niciodata de Dumnezeu. Si ii indemn pe toti cititorii revistei "Formula AS", care cred in Dumnezeu, sa-si intareasca credinta. Iar daca vor ajunge in nesiguranta, sa stie ca singurul liman care ne da certitudini e limanul credintei; limanul lui Iisus Hristos si corabia Bisericii in care ne putem salva de valurile acestei vieti nesigure, in care teama si frica ne pandesc aproape la fiecare pas. Impreuna cu Hristos si purtati de Biserica, care este corabia mantuirii noastre, vom birui Lumea. Si odata cu ea, vom invinge aceste zile tulburi care, a cata oara, ne-au incoltit!
(Pe langa preotii invitati sa dezbata aceasta problema, "Formula AS" asteapta cu interes si opiniile cititorilor ei, pe care experienta spirituala i-a ajutat sa depaseasca momentele grele ale vietii.)