Miza modificarii Constitutiei

Toma Roman
Lansarea dezbaterii parlamentare pe tema modificarii Constitutiei a impartit clasa politica si mass-media romaneasca in doua tabere.

Oricat de paradoxal ar parea, cele doua grupari nu se "cearta" pe necesitatea modificarilor propuse Legii fundamentale, ci pe ceea ce, prezumtiv, obtine prin ele presedintele tarii. Cu alte cuvinte, taberele se pozitioneaza pentru sau impotriva d-lui Basescu si isi sustin cu ardoare atitudinile. D-l Basescu va mai avea, daca va fi ales, posibilitatea unui singur mandat in care sa exercite, dupa adoptarea modificarilor prin referendum, noile atributii. Cine citeste proiectul propus de Comisia prezidentiala constata ca ele nu sunt, nici pe departe, atat de profunde incat sa transforme Romania intr-o republica prezidentiala. Fata de Constitutia in vigoare, proiectul ii da presedintelui posibilitatea de a dizolva, in anume conditii (de blocaj legislativ), Parlamentul. Un Parlament unicameral pentru ca, in federatia din care Romania face parte, rolul celei de-a doua Camere va fi preluat de Parlamentul European. Posibilitatea dizolvarii Parlamentului unicameral, ceva mai redus numeric fata de actuala Camera a Deputatilor, este menita sa relanseze procesul de transformare rapida a tarii, proces tergiversat de suprapunerile si desincronizarile provocate de cele doua Camere existente, ambele avand cam aceleasi atributii si competente.
Nu vom analiza modificarile proiectate de Comisie sau "decalogul" tranformarilor, propus de d-l Basescu, in cazul adoptarii unei noi Constitutii. Ele decurg, totusi, firesc intr-o republica semiprezidentiala in care seful statului este ales prin vot popular, direct. Presa si specialistii in drept constitutional au intors pe toate fetele propunerile de modificare, le-au explicat si aprobat sau respins. In fond, ele ar deveni efective numai daca ar fi aprobate prin referendum, in urma transpunerii lor in proiecte legislative de catre Parlamentul in functiune. "Cearta cea mare" este intre sustinatorii si oponentii d-lui Basescu, intre cei ce spera intr-o reformare reala a tarii si cei ce accepta actuala stare de lucruri. Sustinatorii presedintelui si "editorialistii prezidentiali" (ca sa preluam o emblema blamanta utilizata de mediile antiprezidentiale) cred ca numai prin sporirea puterilor prezidentiale "sistemul ticalosit" va fi restructurat. Ceilalti afirma ca, prin modificarile propuse, presedintele va deveni un adevarat dictator, un conducator care, automat, va fi tentat sa-si perpetueze puterea arbitrara. Ambele pozitii, repet, se leaga de persoana d-lui Basescu, ambele tabere se raporteaza la manifestarile lui.
Pozitionarea taberelor fata de d-l Basescu este o falsa problema. S-a observat, de altfel, in cei douazeci de ani de la rasturnarea totalitarismului, ca in Romania majoritatea absoluta a chestiunilor politice este abordata prin raportarea la un lider sau altul. Partidele romanesti au fost - cel putin pana acum - "partide pentru lider", legile s-au facut in functie de un conducator sau altul, electoratul a asteptat mereu un "tatuc" decis sa-i rezolve situatia. Anii de comunism - cu un cult exacerbat al conducatorului - au jucat, desigur, un anume rol in formarea unei asemenea viziuni. Perpetuarea ei s-a datorat si falsei deosebiri doctrinare a partidelor si derizoriei legislatii adoptate de acestea in trecerile lor la putere. Cum s-ar mai putea sustine ca PSD-ul este "de stanga", cand cei mai bogati oameni ai tarii fac parte din el si, atunci cand domina administratia, isi bat joc de propriile legi "social-democrate"? Cine poate afirma ca PNL-ul este "de dreapta" cand, la guvernare, colaboreaza - mai mult sau mai putin discret - cu "dusmanul de moarte" PSD-ist? Ce se poate spune despre o formula ce sfideaza oricare deosebire doctrinara, cum a fost coalizarea transpartinica pentru suspendarea presedintelui, cum a fost "uniunea" celor 322 de parlamentari?
Adevarul este ca in Romania, nuantele politice sunt inca greu de perceput. Situatia se datoreaza in mare masura "pacatului originar" al "Revolutiei romane". Rasturnarea comunismului nu a adus, ca in alte state estice, o lege a lustratiei sau o deconspirare a Securitatii si a colaboratorilor ei. Esalonul secund al fostului PCR a putut astfel sa se "raspandeasca" pe toate nuantele spectrului partinic, sa se transforme intr-o "clasa politica", diferentiata aparent din perspectiva doctrinara, solidara in fapt mafiot la provocarile unei realitati istorice pe care nimeni n-o poate schimba. Se intelege de la sine ca aceasta "clasa politica" a facut totul pentru promovarea propriilor interese, a blocat imediat orice incercare de "scormonire" a trecutului sau de amendare a prezentului. Incercarile cate unui politician, relativ izolat, de a reforma "sistemul" impus de ea au fost, evident, sortite esecului. Nu este de mirare ca majoritatea cetatenilor au ajuns sa dispretuiasca Parlamentul, sa considere politica o afacere murdara, sa doreasca un conducator puternic, capabil sa impuna transformari sociale reale. Sondajul pentru Barometrul Valorilor Europene, realizat la sfarsitul lui 2008, este relevant pentru aceste optiuni. Pentru electorat, d-l Basescu este un astfel de conducator, iar sustinerea societatii civile s-a datorat tocmai propunerilor sale de reformare a "sistemului". D-l Basescu n-a avut insa "instrumente" pentru implementarea propunerilor, pentru ca o Constitutie construita pe anume interese ale clasei politice i le-a exclus. Alegerile din 2008 i-au dat posibilitatea sa puna in discutie modificarea Constitutiei, fie si prin realizarea unei majoritati parlamentare PD-L - PSD "contra naturii". O alianta care risca sa-i alieneze, prin erodare discreta, popularitatea si partidul care il sustine, daca nu se va finaliza cu schimbarile reale la care aspira cetatenii. Modificarile constitutionale propuse nu au insa legatura directa cu d-l Basescu. Daca va fi reales, el va mai avea doar un mandat pentru transformarea in bine a Romaniei. Acceptarea acestor modificari si pastrarea lor (pentru ca in Romania legile sunt instabile si, adoptate, au efecte retroactive) ar sfarama unitatea subterana a clasei politice si ar duce la o pozitionare doctrinara evidenta si concreta. D-l Basescu este doar "actorul momentului", dar are meritul initierii acestor modificari. Blamarea lui vizeaza, de fapt, minimalizarea importantei lor, ascunderea efectelor lor previzibile. Efecte care, daca modificarile vor fi acceptate, se vor produce, probabil, la multa vreme dupa "iesirea actorului din scena". Cu conditia, desigur, ca Legea, odata aprobata prin referendum, sa functioneze efectiv ca Lege.