Dupa cum spune si titlul, piesa lui Visniec are in centru pe misterioasa, legendara eroina Ioana d'Arc, "Fecioara din Orleans", tarancuta nascuta in Franta, in anul 1412. Inca de la varsta de 13 ani, ea a inceput sa auda "voci" - vocile sfantului Mihail, ale sfintei Ecaterina, ale sfintei Margareta - care-i poruncisera "sa-si elibereze tara de dusmani". Adica, de englezii invadatori, in timpul "Razboiului de 100 de ani". Iubindu-si cu patima patria, Ioana a ascultat porunca divina, indeplinindu-si sfanta misiune cu pretul vietii. A fost "rasplatita" prin ardere de vie, pe rug, in 1431, pe cand avea doar 19 ani. Prin forta ei nepamanteana, Ioana d'Arc a reusit sa schimbe Istoria Frantei!
In caietul-program al spectacolului, autorul piesei, Matei Visniec, precizeaza: "Abordand acest subiect mi-am dorit sa scriu o piesa despre cum se scrie istoria, cu ce ingrediente, cu ce note de umor negru si de ironie fina, cu ce elemente de grotesc si de macabru, cu ce hohote de ras divin si cu ce urlete de suferinta pamanteasca...".
Ce-i drept, conationalul nostru, stabilit in Franta, un dramaturg de notorietate internationala si foarte jucat la noi, a avut norocul ca piesa lui sa incapa pe mana unei regizoare care a dat teatrului romanesc spectacole de referinta, premiate nu numai in tara, ci si in mari festivaluri internationale. E-adevarat ca in spectacolul de la Teatrul de Comedie, Catalina Buzoianu a fost ajutata de tineri actori deosebit de valorosi, pe care i-a strunit cu un bici ca de foc. Interpretat in cheie moderna, spectacolul exceleaza in inventivitate si energie artistica, oferind momente de teatru total, scene cu ras si cu plans, cu urlete de durere si disperare, cu adoratie spirituala si ura omeneasca in tonuri macabre.
Spectacolul Catalinei Buzoianu are un ritm zapacitor, actorii se misca de parca ar juca pe un strat de jaratec. In fruntea lor - Dorina Chiriac, o Ioana venita de departe, din Istorie, dar cu trairea, emotiile, gestica si vorbirea unei fete simple, lucide, din zilele noastre. Pana si tragica soarta si-o accepta cu resemnarea omului simplu, victima inocenta a Puterii. Alaturi de ea, scapara acel actor de-a dreptul fenomenal, Marius Manole, care innobileaza fiecare rol pe care-l insufleteste. In spectacolul de la Teatrul de Comedie, el se misca precum un dansator-acrobat, cantand si dansand dezlantuit, intrand, pe rand, in pielea unor personaje istorice. Tot personaj poate fi considerat in spectacol si muzica. Compusa in spiritul vechilor cantece franceze din Evul Mediu, de maiastrul "menestrel" Mircea Florian, muzica spectacolului devine ea insasi un partener al Povestii. Actorii canta "live", in limba franceza (pentru ca asa a dorit Matei Visniec). Textele, asemenea celor de pe vremea lui Francois Villon, sunt de o rara simplitate, ba vesele, ba triste - oricum, pline de intelepciune. Pentru cine nu stie limba Ioanei dArc, exista si o traducere afisata pe un ecran mic, deasupra scenei. O reusita totala, reprezentatia de la Teatrul de Comedie, intrucat toate componentele sale merita aplaudate! Decor: Puiu Antemir, costume - Anca Raduta, masti, papusi, marionete - Liana Axinte, miscare scenica - Malina Andrei, lumini - Sorin Vintila.
Rasplatit cu ovatii si aplauze furtunoase, spectacolul este un veritabil regal artistic de la care pleci naucit. Dar si coplesit de nelinisti. Vorba minunatei Catalina Buzoianu: "Ioana suntem noi - cei arsi pe rug degeaba!"...