Pe fata si pe dos despre criza

Rodica Culcer
1. La o intalnire recenta cu cititorii revistei noastre, o invatatoare din Curtea de Arges a afirmat ca amenintarile crizei se simt si printre copiii de varsta mica, infricosati de tonul stirilor de la televizor. Un rau pe care ei nu-l cunosc, dar care le e inoculat zi de zi. Pot fi televiziunile romanesti acuzate de agresivitate morala si psihica? Permanenta exagerare si deformare in rau a realitatii poate fi dusa la tribunal?

- Legea audiovizualului prevede penalizarea televiziunilor care deformeaza realitatea, adica transmit informatii false. Daca insa informatia este corecta si doar prezentata intr-o forma dramatica, nimeni nu poate fi pedepsit, indiferent cat de tare ar speria adulti si copii. Nu putem discuta asadar despre informatii, despre tonul stirilor, daca nu stim despre ce stiri a fost vorba si la ce televiziune au fost difuzate. Dar inainte de toate, trebuie sa stim daca este vorba de informatii false sau adevarate. Daca informatiile sunt false, televiziunea este evident in culpa. Din pacate, singura cale legala de atac este sesizarea Consiliului National al Audiovizualului si, tot din pacate, stirile adevarate si rele despre criza economica se vor inmulti. Este, asadar, responsabilitatea parintilor si a scolii sa le atenueze efectul asupra copiilor, mai ales asupra celor mai mici, care, la drept vorbind, nu inteleg prea multe dintr-un program de stiri. Jurnalele de stiri sunt redactate pentru adulti, nu pentru copii, si, din pacate, vor cuprinde multa vreme de acum incolo informatii nelinistitoare si perfect reale legate de efectele crizei economice. Daca ne gandim numai la judetul Arges, de pilda, unde "Dacia" isi va inchide portile din nou pentru cateva saptamani, lasandu-si angajatii cu venituri mult diminuate, nu este exclus ca teama copiilor sa fie agravata de teama parintilor, care se vad confruntati cu perspectiva pierderii locurilor de munca. Copiii, care nu inteleg prea bine ce se spune la stiri, rezoneaza in schimb la suferintele parintilor si la tensiunile din casa. In privinta situatiei economice, asadar, atunci cand nu comunica informatii false, televiziunile nu sunt mai agresive decat realitatea, care este mult mai ingrijoratoare decat ne-am dori.
Acestea fiind zise, nu putem nega efectele negative ale programelor de televiziune, o anume agresivitate a lor. Ea imbraca mai multe forme si are mai multe cauze. Mai intai, este vorba de stirile tabloide, de senzatie, de tipul "stirilor de la ora cinci, care prezinta aproape exclusiv accidente, violuri, omoruri, cazuri de violenta asupra batranilor si copiilor. Desi pot avea un efect direct asupra copiilor, nu pot fi pedepsite legal, caci suprimarea lor ar fi echivalenta cu cenzura. Partea proasta este ca aceste stiri fac audienta foarte mare, acesta fiind si motivul pentru care sunt prezentate : televiziunile comerciale traiesc din publicitate, iar publicitatea se vinde in functie de audienta atrasa. Exceptie face televiziunea publica, dar ea nu pune pret pe stirile tabloide. Este foarte greu sa iesim din acest cerc vicios, pentru ca oferta de stiri senzationale creste, stimulata de consum, iar consumul este stimulat de oferta. In concluzie, copiii vor fi mai putin stresati atunci cand parintii nu vor mai urmari stiri violente in prezenta lor.

2. Printre masurile de redresare economica, la loc de frunte s-a aflat initiativa presedintelui Basescu de a dialoga cu patronatul roman. S-a desprins vreo concluzie optimista pentru viitor?

- In mod evident, presedintele Basescu s-a angajat intr-un efort de comunicare in numele guvernului. Discursul sau a excelat insa prin realism, nu prin optimism si nici nu putea fi altfel, de vreme ce in intreaga lume criza financiara produce efecte dramatice. Astfel, presedintele a analizat rapid contextul economic, definit de o contractie a pietelor, de stoparea finantarii economiei prin banci, si deprecierea leului. Cu alte cuvinte, exportatorii romani nu-si mai pot vinde produsele, pentru ca beneficiarii lor externi nu mai au bani sa le cumpere, iar bani nu sunt, pentru ca bancile nu mai acorda credite. In plus, deprecierea leului afecteaza preturile si puterea de cumparare, blocand activitatile economice care au nevoie de importuri. Aceste conditii sunt agravate, dupa cum a spus presedintele, de cheltuielile irationale ale fostului guvern, care a facut plati salariale exorbitante si a lasat facturi neplatite in valoare de cateva miliarde de euro. Pana aici, asadar, singurul motiv de optimism este faptul ca nu mai suntem mintiti si ca actiunile guvernului vor porni de la date reale si calcule realiste. Acest lucru poate fi insa mai putin imbucurator pentru bugetari, care nu vor beneficia de maririle de salariu promise cu inconstienta de politicieni inainte de alegeri. In plus, am aflat ca "bugetul va fi utilizat ca instrument de stopare a desfraului cheltuielilor cu salariile in sectorul public. Reducerea cu 20% a posturilor din MApN la ultima sedinta a CSAT este un semnal ca presedintele se gandeste deja la masuri drastice. De altfel, ministerul de finante a si anuntat ca salariile bugetarilor nu vor creste cu mai mult de 5%, iar daca ne gandim la cei care-si pierd painea din cauza inchiderii societatilor comerciale sau a reducerii activitatii lor, vedem ca o marire de salariu de orice fel este de-a dreptul un cadou.
Ca sa mai indulceasca pastila amara a realitatii economice, presedintele a reactualizat perspectiva fondurilor europene, care pot fi o sursa importanta de bani pentru Romania, cu conditia ca ministerele, autoritatile locale si agentii economici sa fie capabili sa avanseze proiecte acceptate la nivel european - ceea ce, din pacate, avand in vedere calitatea administratiei noastre publice, nu este prea usor de realizat.
In concluzie, presedintele ne-a propus sa nu mai asteptam sa fim mintiti frumos, ci sa acceptam o perioada de privatiuni pentru depasirea crizei. Daca executivul se va ridica la inaltimea asteptarilor si nu va ceda tentatiilor populiste, poate ca anul viitor, pe vremea aceasta, vom avea motive de optimism.