2. Amenintarea crizei economice va alunga sperantele?
GRIGORE LESE, etno-muzician
"Pentru mine e foarte bine"
1. Mie nu mi-e frica de 2009, pentru ca ceea ce lucrez eu sunt lucruri cu sufletul. Toata viata mea porneste de la suflet si nu are de ce sa-mi fie frica. Toata viata am facut lucruri profunde, lucruri de suflet. Intr-un cuvant: pentru mine e foarte bine! Daca nu mi-a fost mie frica in anii '70, in anii '80, in '85, cand nu aveam libertate de exprimare, mi-ar fi frica acuma? Cine ma opreste? Doar bunul Dumnezeu, atata!
2. Nu stiu din ce parte vine criza asta economica. Mie mi-e frica de un singur lucru: de impostori, de oamenii mediocri, mi-e frica de oamenii fara valoare. Si pentru toate temerile astea, mi-am luat anumite masuri: ma pregatesc, citesc, ma informez, elimin din jurul meu oamenii care ma incarca cu energie negativa. Sigur ca si Romania trece prin momente dificile, dar depinde cum vom sti sa trecem peste aceste momente. Stiti cum? Numai prin munca. Oamenii vor sa fie puternici, fara sa munceasca. Oamenii trebuie sa fie mai smeriti, trebuie sa fie mai putin orgoliosi, sa se multumeasca cu cat le da Dumnezeu, sa nu ceara si sa nu astepte stelele de pe cer. Trebuie sa stie fiecare ce are de facut pe lumea asta. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem un an nou, cu bucurie si cu bunastare.
PARASCA FAT, etnolog
"Totdeauna o fost oarecum"
1. Cu sau fara voia mea, am ascultat o multime de previziuni - toate sumbre - in legatura cu 2009 si, la inceput, m-a cuprins o oarecare panica. Apoi m-am adunat si mi-am amintit de ceea ce spunea mereu tatal meu, un taran cugetat si intelept, cand se tot vorbea ca Pamantul e amenintat de asteroizi, ce-ar putea intra in atmosfera terestra. Lumea era inspaimantata si credea ca vine sfarsitul lumii. Iar tata zicea: "O, Doamne, dar cum de isi pierde atat de usor lumea increderea in Dumnezeu? Cum de uita ca voia lui Dumnezeu n-o cunoaste cu-adevarat nimeni, nici chiar Ingerii din Ceruri, iar daca lasam sa ne invadeze si sa ne inspaimante asemenea povesti, ne vom indeparta si mai mult de Dumnezeu cel Atotputernic?". Eu zic ca depinde numai de noi sa trecem cu bine peste aceasta perioada, de felul in care gandim si traim. Orice greutate poate fi surmontata, poate fi depasita, daca reusesti sa te aduni si sa te recompui din bucatelele imprastiate, in care te transforma toate aceste amenintari si spaime. Acum, desigur, oarece greutati vor fi, pentru ca-n ultimii 20 de ani, greutatile si complicatiile, in loc sa se limpezeasca, s-au tot mentinut. In loc sa se simplifice problemele noastre, in loc sa fi gasit o cale curata, in loc sa tinem seama de principiile morale si de regulile bune in care a fost educat acest popor, acum, sub lozinca europenizarii, incepem sa uitam de ele, le tradam, tradandu-ne, de fapt, pe noi insine. In ce ma priveste, toate aceste previziuni si spaime care se vehiculeaza, aproape ca nu ma mai ating. Panica si nelinistea mea au durat cateva minute doar. Dupa aceea mi-am revenit. Stiu ca daca ne vom ruga si vom face ceea ce trebuie sa facem si fiecare va fi un judecator aspru al propriei constiinte - ne va fi bine.
2. Mereu taranul din Maramures a zis: "Totdeauna o fost oarecum". Adica, pana la urma, este intr-un fel... Multa filosofie sta in vorba asta.
HANNO HOFER, muzician
"Deocamdata asteptam"
1.-2. Din punct de vedere financiar, exista cred motive ca sa-mi fie teama, da. Toata lumea stie treaba asta. Criza economica ce ameninta intrega lume va ajunge si-n Romania si ne vom face ganduri, toata lumea, nu numai eu, despre ce se va-ntampla si cu noi. Daca e sa vorbesc de mine si daca ma refer la domeniul muzical, cred ca si aici or sa se schimbe lucrurile si s-ar putea sa nu mai fie bugetele la care speram. Suntem constienti c-o sa fie un an prost, din punct de vedere al concertelor. Cine stie? Sunt curios sa vad cum va fi. Ne-asteptam la ce-i mai rau, dar daca iese un pic mai bine decat ne-am asteptat noi, suntem multumiti. Sper sa nu se rasfranga prea mult criza nici in domeniul filmului. Deocamdata asteptam...
DIANA DELEANU, reporter si realizator TV
"Daca moare speranta, inseamna ca a murit Dumnezeu"
1. Anul 2009 mi se pare destul de tensionat, pe plan mondial, iar pe plan national, destul de incert, mai ales odata cu cresterea monedei euro... Asta ne va face pe fiecare-n parte sa fim un pic mai atenti la gesturile noastre, la ceea ce facem si gandim.
2. Niciodata nu mor sperantele, pentru ca-n momentul in care mi-ar muri sperantele, eu n-as mai crede in Dumnezeu. Sunt o persoana care crede adanc in Dumnezeu si-n tot ceea ce este Divin. Cu toate astea, mi-este teama de criza, normal, pentru ca e ceva necunoscut, e o perioada pe care n-am mai intalnit-o. Mi-e teama in mod special de ce poate declansa in oameni disperarea. Pot iesi la suprafata monstrii din noi. Am putea sa descoperim ca nu suntem deloc ceea ce credeam ca suntem. S-ar putea ca cei care se adapteaza la astfel de vremuri sa fie castigatori. Cred ca dincolo de criza ne pandeste si o periculoasa depresie. Generatia noastra a trait cateva experiente istorice traumatizante: finalul perioadei comuniste, revolutia, tranzitia si - acum - criza. Revin la credinta si la speranta. Daca moare speranta, inseamna ca a murit Dumnezeu! Eu nu cred ca trebuie sa fim disperati. Trebuie sa fim mai generosi si mai buni. Paradoxal, in vremurile acestea, ar fi bine sa invatam sa-i salvam pe ceilalti, sa dam din ceea ce avem celor care nu au nimic, ca sa poata si ei sa supravietuiasca. Singuri pe planeta ar fi cam trist si plictisitor.
FLORIN CIUBOTARU, pictor
"Romanul nu moare"
1. Nu mi-e frica de nici un an care vine si nici de cel care-o sa vina peste cinci ani! Nu mi-e frica pentru ca, in general, in toate discutiile auzite s-a exagerat, incepand cu dezastrele previzibile - unele inventate, altele reale - si, bineinteles, pana la o panica indusa din anumite motive... Din pricina asta nu mi-e frica, pentru ca mi-am consolidat prin profesie o preocupare, imi vad de ea, mi-e de-ajuns, imi aduce o mare satisfactie si nu mai am timp de altceva.
2. Sa va spun ceva: am fost in calatorii acum 10-15 ani si-am ajuns intamplator in Germania, pentru ca prietenii mei, emigranti, imi ofereau gazduire si-mi era astfel mai simplu. Ani de zile auzisem ca acolo e criza, e criza, in continuu se spunea e criza! Alt neamt, mai cinstit, mi-a spus: "De cand suntem noi, de 2000 de ani, mai bine ca acum n-am dus-o niciodata!". Si mai e ceva hazliu de spus, de data asta despre poporul roman, laudat - in parte meritat, in altele - nemeritat. Cand da de necaz, romanul arunca o vorba nationala si spune cu naduf: "Romanul nu moare!". Avem de lucru, avem treaba, iar dupa ce ne rezolvam treburile personale, daca suntem voinici, poate ii ajutam si pe altii. Si mai e o vorba: "E mult mai usor sa te obisnuiesti cu saracia decat cu bogatia!".
LIVIU MIHAIU, jurnalist, om de televiziune, guvernatorul Deltei Dunarii
"Criza are un rol pedagogic"
1. Nu prea! Dac-as vrea sa va livrez un cliseu sforaitor, as spune: "Nu mi-e frica decat de Dumnezeu!". Dar eu nu pot rosti banalitati politicianiste. Mi-e teama insa de lipsa de iubire si solidaritate din societatea noastra, de trauma morala dezbinanta in care ne topim. Suntem inca niste pacienti, din pacate.
2. In ordine profesionala, da. Daca Mediul n-are buget (si Mediul este, inca, din nefericire, Cenusareasa feudalismului nostru din cap), atunci s-ar putea sa raman, ca guvernator al Deltei Dunarii, doar paznic pe o balta incremenita de lipsa de finantare. In ordine personala, slava Domnului (sic!), sunt un om implinit. In ordine economica, paradoxal, aceasta criza are un rol curativ exceptional: ne invata corect capitalismul, iar capitalismul adevarat te-nvata sa traiesti cu mintea si pune valorile in ordinea lor fireasca. Dupa criza, nu cred ca vor fi multi care sa cheltuie o jumatate din averea personala pe masina de lux din fata casei. Criza are un rol pedagogic, profilactic chiar: reseteaza raporturile pe care le are individul cu societatea asta de consum a parvenitilor, in care traim gafaind. Am si eu, ca si ceilalti, de invatat, din incercarea asta economica in care vom intra.