Frumusete din gradinile manastirilor

Rodica Demian
Galbenele, musetel, salvie, arnica De sute de ani, calugaritele din manastirile occidentale prepara creme pentru ingrijirea fetei si ceaiuri vindecatoare din plantele cultivate in propriile gradini

Astazi, aproape toata lumea stie ce este Ayurveda sau a auzit - macar o data - de MTC, medicina traditionala chinezeasca. In schimb, medicina manastireasca din Europa, care dateaza din Evul Mediu, este practic necunoscuta. Pacat, pentru ca exact in acea perioada s-au facut o serie intreaga de descoperiri extrem de interesante, de pe urma carora putem profita si noi in zilele noastre.
Inca din secolul 6, Sfantul Benedict stipula prezenta obligatorie, in fiecare manastire, a unei persoane care sa se ocupe cu tratarea bolilor, precum si existenta unui pavilion pentru suferinzi si a unei gradini cu plante medicinale, deoarece - dupa parerea lui - doar asa era posibila o viata independenta. Si pentru ca manastirile erau adeseori si centre ale stiintei, ulterior ele si-au asumat si sarcina ingrijirii medicale a populatiei din zona in care se aflau. Asa se face ca un numar mare de calugarite au devenit "terapeutele" si "farmacistele" manastirilor respective.
Una dintre putinele femei-vindecatoare despre care se stie cate ceva si astazi a fost Hildegard von Bingen, care a studiat efectele tamaduitoare ale plantelor si si-a notat rezultatele cercetarilor intreprinse.
Pe langa leacurile pentru vindecarea bolilor, in medicina manastireasca se gasesc, insa, si multe retete pentru ingrijirea frumusetii. Iata cateva dintre cele mai importante "produse" cosmetice din gradinile manastirilor.


MUSETEL
Calmantul durerilor


Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul pamantului". Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in Germania, ii lauda virtutile, spunand despre el ca "rafineaza, fluidizeaza si are un puternic efect calmant". La fel ca si-atunci, florile de musetel se folosesc astazi pentru bai de aburi calmante in tratamentul eczemelor sau al racelilor, dar si sub forma de infuzie pentru combaterea afectiunilor stomacale.

Reteta de preparat acasa
Masca pentru tenul descuamat


Se pun intr-un mojar 10 g de flori uscate de musetel, se maruntesc si se amesteca cu 6 linguri de miere. Se intinde pasta astfel obtinuta pe fata (cu o spatula sau cu o lingurita), se lasa sa actioneze circa 15 minute, se indeparteaza, iar resturile se spala cu apa calduta.

HAMEI
Pazitorul somnului


Episcopul de Regensburg, Albertus Magnus, scrie intr-un articol ca fructele in forma de conuri "fac capul greu", dar le lauda, in acelasi timp, eficienta. La inceputul Evului Mediu, conurile de hamei erau folosite doar pentru prepararea berii, dar ulterior au aparut si pernele umplute cu hamei pentru combaterea dereglarilor de somn. Astazi, efectul sedativ al hameiului a fost testat stiintific.
Extractul de hamei s-a dovedit a fi si un adevarat "talent" in materie de frumusete: taninurile si vitaminele pe care le contine intaresc parul si ingrijesc pielea (in unele centre de frumusete din Europa se practica baile si compresele cu bere). In plus, s-a descoperit faptul ca hameiul contine fitohormoni asemanatori estrogenilor si ca impiedica, deci, aparitia timpurie a ridurilor.

Reteta de preparat acasa
Tinctura impotriva tenului cu impuritati


Se pun 2 linguri de conuri intr-o strecuratoare, se toarna peste ele 2 cesti cu apa clocotita, se lasa sa se infuzeze - cu capac - vreo 10 minute si se tamponeaza zonele afectate cu infuzie calda.

CASTANE
Purtatoare de noroc


Cei ce poarta in buzunar trei castane sunt feriti de boli, asa se credea in Evul Mediu timpuriu. Legatorii de carti au preparat multa vreme din fructele amarui un lipici care sa protejeze hartia de mucegai. In schimb, faptul ca extractele din castane intaresc venele, stimuleaza irigarea sanguina si calmeaza mancarimile a fost descoperit mult mai tar- ziu. Astazi, substantele active din frunze, coaja si fructe sunt utilizate la prepararea unor produse cosmetice care intaresc tesutul si previn senzatia de "picioare grele". Si pentru ca au un efect protector impotriva razelor ultraviolete, extractele pot fi gasite si in compozitia unor creme si uleiuri solare.

Reteta de preparat acasa
Masca pentru picioare "grele"


Se fierb 4 linguri de castane decojite in 100 ml de apa, aproximativ 30 de minute, si cand s-au inmuiat castanele se zdrobesc si piureul astfel obtinut se intinde intr-un strat subtire pe toata suprafata gambelor. Se invelesc picioarele cu un prosop de bucatarie, se sprijina pe o perna, astfel incat sa fie mai sus decat corpul, se lasa "masca" sa actioneze 20 de minute si se clatesc cu apa rece.

GALBENELE
Vraja dragostei


In Evul Mediu, florile portocalii nu erau doar o podoaba indragita de pus in par. Femeile tinere amestecau florile uscate cu miere si otet, si cu alifia astfel preparata se ungeau seara la culcare, ca sa-si viseze iubitul.
Hildegard von Bingen vorbea si ea despre "calendule", pe care le folosea impreuna cu ghimbirul pentru alinarea durerilor de stomac si vindecarea afectiunilor splinei. Si despre culoarea lor luminoasa care amelioreaza vederea doar privindu-le. Astazi, producatorii de cosmetice incorporeaza extractele de galbenele in creme hranitoare pentru fata si corp si chiar in alifii pentru vindecarea ranilor (pentru ca mentin umezeala din piele si calmeaza).

Reteta de preparat acasa
Crema pentru piele uscata


Se topesc - intr-o craticioara - 100 g de vaselina, se adauga doi pumni de galbenele proaspete sau uscate, si se lasa sa fiarba, pana ce crema devine portocalie. Se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pastreaza la frigider.

ROINITA
Elixir vindecator


In Evul Mediu era considerata drept "elixirul tineretii vesnice": femeile se spalau pe fata cu ceai de roinita, pentru a scapa mai repede de impuritati. Dar frunzele ei cu miros de lamaie erau folosite si in cazul afectiunilor pielii, al dereglarilor de somn, al tulburarilor circulatorii si al depresiilor.
Cea mai renumita licoare vindecatoare a fost preparata in anul 1805, la Bruxelles, de catre calugarita Marie Clementine Martin. Pentru munca de infirmiera in timpul bataliei de la Waterloo, ea a obtinut o renta anuala de 160 de taleri (de aur), cu care a infiintat la Kln, in 1826, o intreprindere care produce si astazi cunoscutul "Klosterfrau Melissengeist", un remediu impotriva racelii, a sen- sibilitatii la schimbarile de vreme si a nervozitatii launtrice, compus din alcool, roinita (melisa), gentiana, ghimbir si scortisoara.

Reteta de preparat acasa
Comprese impotriva pielii cu impuritati

Puneti pe foc 6 lingurite de roinita uscata cu 2 linguri de ulei de masline si 1/4 de litru de vin alb si lasati-le sa fiarba incet vreme de 10 minute. Strecurati lichidul, inmuiati in el (cald, nu fierbinte) un prosop de in si tineti compresa circa 10 minute pe fata.

SALVIE
Protectie secreta


In 1630, in timpul marii epidemii de ciuma, s-a constatat ca unii dintre hotii care au jefuit cadavrele nu s-au molipsit de cumplita boala. Odata prinsi, acestora li s-a crutat viata in schimbul "secretului" lor: legenda spune ca ei se frecasera cu salvie inmuiata in otet, la care s-au mai adaugat cimbru, levantica si rozmarin. Inca din Evul Mediu, frunzele de salvie erau arse pentru "curatirea" incaperilor in care zaceau persoane grav bolnave. In plus, ele erau folosite impotriva febrei, a racelilor si a durerilor de dinti. Si astazi, extractele antibacteriene intra in compozitia unor creme impotriva impuritatilor pielii, a unor deodorante si sampoane pentru par gras, deoarece stopeaza producerea transpiratiei.

Reteta de preparat acasa
Decoct pentru clatitul parului gras


Se toarna 1/4 l de apa clocotita peste 4 linguri de frunze de salvie, se lasa sa se infuzeze 10 minute si se strecoara. Lichidul se aplica pe pielea capului (parul se fie spalat), se lasa sa actioneze 5 minute si se clateste.

ARNICA
Remediul-minune


Datorita efectului sau anti-inflamator, calugaritele o foloseau deja cu secole in urma pentru vindecarea vanatailor si contuziilor. In acelasi timp, fiind un stimulator al circulatiei sanguine, arnica intra in compozitia apei de par. Extractele de arnica se numara, de asemenea, printre substantele componente ale unor medicamente pentru inima si circulatie, cu care celebrul scriitor Johann Wolfgang Goethe, de pilda, isi linistea "falfaielile inimii".
Intre timp, s-a putut demonstra ca flavonoidele din arnica amelioreaza efectiv irigarea sanguina si intaresc inima. Dar pentru ca arnica poate sa aiba un numar prea mare de efecte secundare, se recomanda folosirea unor produse gata preparate, cumparate din farmacii, si respectarea stricta a dozelor prescrise.