Desfasurat in cadrul Festivalului "Viata e frumoasa", show-ul de pe 27 noiembrie s-a tinut cu casa inchisa si a insemnat debutul noului turneu european al trupei pariziene. O scenografie inedita, doi dansatori, proiectii, un nou si la fel de tanar si de chipes instrumentist la bandoneon, o noua voce feminina si aceeasi muzica rafinata, pasionala, hipnotica. Foarte inspirate au fost si momentele in care computerele au tacut, iar bandoneonul, viorile, chitara si pianul au oferit un tango "pur". "Daca v-a placut, o sa ne continuam "Exclusive Tour" si in alte orase din Europa", au raspuns glumind componentii trupei, primirii calduroase de care au avut parte la Bucuresti.
Razbunarea cea blanda
Fondata in 1999 de un francez (Philipe Cohen Solal), un argentinian (Eduardo Makaroff), si un elvetian (Christoph H. Muller), Gotan Project se afla in acest moment intr-un turneu de promovare al celui mai nou album, lansat in octombrie, "Gotan Live". Alaturi de acest dublu album ce reuneste inregistrari din concertele precedentelor doua turnee mondiale ale trupei, a aparut si un pachet foarte tentant, "Gotan Object", ce contine albumul live, un disc vinil, un album de 150 de pagini cu fotografii si impresii din turnee, un DVD cu proiectiile din timpul concertelor. "Pana acum am stat oarecum intr-un con de umbra, intr-un anonimat impus, insa odata cu aparitia "Gotan Object", puteti afla mult mai multe despre noi, acum am iesit la lumina." Prin intermediul casei de discuri A&A Records (multumiri, Andi Enache!), ce distribuie in Romania albumele trupei, va oferim urmatorul interviu acordat in exclusivitate revistei noastre, de catre Christoph H. Muller, unul dintre cei trei componenti de baza ai grupului.
CRISTOPH H. MULLER
"Meseria mea e sa-i fac pe altii sa danseze"
- Cum ati descoperit tangoul? Ce fel de muzica faceati inainte?
- Eu provin din lumea muzicii electronice, in care am debutat cu multi ani in urma, in 1983, ca sa fiu mai precis. Asa am inceput insa, curand dupa aceea, sa fiu interesat si de alte stiluri, in special de muzica traditionala, de percutii, de sonoritati africane, pe care le aduceam in muzica electronica. Apoi, la inceputul anilor '90, cand m-am mutat la Paris, l-am descoperit pe Astor Piazzolla. Ii iubeam muzica, insa nu ma gandeam ca voi ajunge sa cant tango. Dar mai apoi, i-am cunoscut pe Eduardo si pe Philippe, actualii mei colegi din Gotan Project. Ei mi-au aratat ce inseamna tangoul adevarat, iar eu le-am aratat cum e cu muzica electronica. Asa a inceput formatia noastra, ca un schimb de cunostinte muzicale din diferite domenii.
- Ce v-a atras cel mai mult la tango?
- Melodicitatea, ritmul si, mai ales, puternica latura emotionala. Am considerat ca ar fi foarte interesant sa aduc aceste emotii umane, pamantene, alaturi de aura abstracta, cerebrala, a muzicii electronice.
- A fost dificil sa redati spiritul tangoului cu instrumentele anilor 2000?
- Usor nu a fost, de aceea am inceput cu o preluare a unei piese scrise de Piazzolla, pe care am inregistrat-o pornind de la instrumentele traditionale, chitara, bandoneon, apoi voce. Abia dupa aceea i-am adaugat efecte, si am inceput sa ne jucam cu sunetul. Parea imposibil, insa am incercat, am tot incercat, si la un moment dat a iesit. Ne-am zis: "Grozav, asta e". Cand ne-au ascultat, multi spuneau: "Ce e asta, tango? Nu-mi place, tangoul e pentru oameni in varsta". Poate de aceea am ales si titlul primului nostru album "La Revancha Del Tango", succesul nostru a insemnat o razbunare dulce si blanda a acestei muzici.
- Cum a fost primita muzica dvs. in patria tangoului, in Argentina?
- Nu am gasit imediat o casa de discuri care sa ne distribuie albumul, insa au aparut copii pirat, DJ-ii de la radio le-au difuzat si asa, muzica a ajuns la oameni, iar raspunsul a fost unul pozitiv. Argentina a insemnat pentru noi o experienta extraordinara, ne-a inspirat sederea acolo, muzica ce se revarsa pe strazi, contactul cu oamenii...
- In Bucuresti s-au infiintat doar in cativa ani mai multe scoli de tango...
- Da, asa e, in intreaga lume, tangoul se afla intr-un extraordinar reviriment. Este o muzica universala si nu tine de spiritul latin al unui popor. Gasesti sali de dans si scoli de tango la San Francisco, la Berlin, iar muzica noastra este la fel de bine primita in Japonia, Noua Zeelanda sau in alte locuri, in care nu te-ai astepta sa se intample asta.
- Ce amintiri pastrati de la primul concert Gotan Project in Romania?
- Imi amintesc multe. Cum ar fi ca am ajuns cu autocarul la sala foarte tarziu, a fost foarte stresant sa aranjam totul pana la ora inceperii concertului, dar am fost recompensati de primirea fantastica a publicului. Imi amintesc si ca in culise era o doamna ce gatea incredibil de bine si ca era mancare din belsug. Ma gandeam ca ar putea manca toti spectatorii de-acolo. Amintirea cea mai vie este legata de faptul ca nu am avut timp sa facem probe de sunet, si-atunci cand pornesti astfel un concert, este o aventura, in consecinta ai parte de o experienta si de-o energie speciala.
- Fiecare sunet de pe albumele Gotan Project pare asezat cu minutiozitate la locul potrivit. Pentru trei perfectionisti ca dvs., obisnuiti sa slefuiasca totul in studiouri, ce inseamna prezenta pe scena? Unde va simtiti mai in largul dvs., pe scena sau in studioul de inregistrari?
- Sunt doua aspecte foarte diferite. Mie personal imi place mai mult sa lucrez in studio, acolo unde pot controla totul si unde sunt "stapanul universului". Pe de alta parte, in concert ai parte de o altfel de energie, care te incarca, trebuie sa renunti la control, sa interactionezi cu publicul. Suntem foarte multumiti de "Gotan Live", albumul ce contine doua concerte diferite. Unul inregistrat la Londra, cu un sunet curat, in conditii tehnice foarte bune, si celalalt in Elvetia, in cadrul unui festival in aer liber, cu un suport consistent si entuziasmant al publicului.
- Si o ultima intrebare: dvs., domnule Muller, dansati tango?
- (rade cu pofta). Nu, nici vorba, meseria mea este sa-i fac pe altii sa danseze. Desi uneori ma gandesc ca ar trebui sa invat, macar pentru faptul ca sunt fete tare frumoase la scolile de tango. Dar arati atat de stangaci la inceput si te simti ca un tantalau. In Paris, acolo unde locuiesc, exista o adevarata comunitate de tango, asa ca, cine stie, intr-o zi poate voi invata si eu sa dansez.
(Fotografiile autorului)