Castigatoarea scrutinului este insa, pentru prima oara dupa 1990, dreapta, cele doua reprezentante ale ei, PD-L-ul si PNL-ul adunand impreuna peste 50% din optiuni. Alaturi de cele trei partide a mai prins Parlamentul doar UDMR-ul, partidul etnic al maghiarilor din Romania. Prezenta la vot a fost insa cea mai scazuta din toata perioada post-comunista, aproximativ 40% din ansamblul electoratului.
Care sunt cauzele acestei prezente reduse si ce consecinte vor avea rezultatele? Motivul principal al absenteismului este, evident, unul de fond: cu tot votul uninominal, cetatenii n-au avut impresia unei reale primeniri a clasei politice, compromisa - practic - in totalitate in cele doua decenii de democratie. Electorii au observat ca liderii partidelor au candidat in colegii sigure, evitand confruntarea directa, ceilalti candidati propusi de ele fiind - majoritatea - necunoscuti in planul activismului politic. Cei mai multi vor fi "carne de tun" parlamentara, urmand "batranii" cu experienta ai formatiunilor din care fac parte, ceea ce inseamna ca (aproape) nimic nu se va schimba in comportamentul respectivei clase. O alta cauza a dezinteresului este redusa ofensiva ideologica si programatica a partidelor, mai ales in conditiile crizei economice iminente. PD-L-ul a pierdut, din aceasta perspectiva, cel mai mult, pentru ca, fata de "solutia" PSD-ista, vizand transformarea statului intr-un stat asistential (cu consecinte grave in cresterea birocratiei si, implicit, a coruptiei) si fata de triumfalismul PNL-ist (datorat guvernarii), nu a stiut sa prezinte atractiv solutiile dereglementarii si autonomiei administrative, ale sustinerii clasei de mijloc si pentru stimularea initiativei private. O cauza conjuncturala a masivului absenteism a fost si plasarea alegerilor la o data imposibila, in preajma zilei nationale, cand cei mai multi alegatori urbani au avut posibilitatea unei mini-vacante. Defavorizat a fost, iarasi, PD-L-ul, al carui electorat, mai instruit si mai informat, este preponderent urban. S-a vazut ca orasenii s-au prezentat intr-un procent sensibil mai redus decat cel al ruralilor.
Rezultatul partidelor imping clar la o guvernare de coalitie. Alianta naturala pentru preluarea administratiei ar fi cea a partidelor de dreapta, PD-L-ul si PNL-ul. O asemenea asociere presupune insa depasirea idiosincraziilor interpartinice, acumulate dupa destramarea aliantei DA in urma cu peste doi ani, cand PNL-ul a preferat, cu sprijinul PSD-ului, o guvernare minoritara. PSD-ul a impus guvernului liberal o serie de masuri "social-democrate" ce, spre sfarsitul mandatului, s-au razbunat, cum a fost cazul maririlor salariale pentru bugetari, lasate in suspensie inaintea alegerilor. Pentru realizarea unei asemenea aliante (firesti, cum am mai spus), ambele partide ar trebui sa renunte la prim-ministrii desemnati (si la orgoliile aferente), acceptand o alta personalitate politica din partidul cu cel mai bun rezultat, PD-L-ul. D-nii V. Blaga sau A. Videanu sunt, de departe, cei mai indicati. Pentru liderii PNL-isti exista, in afara posturilor de ministri in guvernul de coalitie si conducerea camerelor Parlamentului. PD-L si PNL, asociate cu UDMR, ar avea peste 60% din componenta Parlamentului actual.
PSD-ul se iluzioneaza ca a obtinut scorul cel mai bun din ultimele confruntari electorale. Afirmatia este corecta, dar trebuie observat ca procentul se datoreaza, in mare parte, disparitiei PRM-ului, plasat pana acum la stanga... stangii. Evident, printr-o alianta contra-naturii cu PNL-ul, PSD-ul ar putea avea o majoritate parlamentara absoluta. Intr-o guvernare condusa de un reprezentant al PSD-ului, liberalii s-ar trezi insa intr-o pozitie subalterna (inclusiv in impartirea beneficiilor administratiei), mai ales ca social-democratii vin dupa o "foame" de patru ani. O intelegere PSD-PNL ar fi distructiva mai ales pentru liberali pentru ca, la instalarea previzibilei crize economice, PSD-ul va lua cu siguranta masuri etatiste si socializante, devastatoare pentru imaginea (dar si clientela) PNL-ului.
Scenariile legate de viitoarea guvernare depind, desigur, de optiunea Presedintiei: d-l Basescu are dreptul constitutional de a numi primul ministru. Seful statului nu isi poate permite nici o greseala in desemnarea lui, in joc fiind propria-i candidatura la "prezidentialele" din 2009. D-l Basescu stie ca, cel putin pe moment, alegerea sa va trebui sa faciliteze un compromis cu "grupurile de interes" ale liberalilor, mai ales ca impactul apropiat al crizei economice va genera o uzura profunda pentru oricare administratie. Din aceasta perspectiva, o asociere PSD-PD-L ar fi aproape preferabila, desi ea ar reprezenta o aruncare "cu capul inainte" si ar afecta moral, in primul rand, partidul din care provine. Formarea unui executiv solid, prin unirea naturala a dreptei sau prin asocierea nefireasca (a PNL-ului sau PD-L-ului) cu PSD-ul este insa - in fata tavalugului crizei - obligatorie. Fara o administratie responsabila, Romania risca sa se prabuseasca.