Dupa 16 ani de cercetari, jurnalistul si scriitorul Dumitru Manolache ne propune un "dosar" aproape complet cu privire la prezenta Sfantului Apostol Andrei pe teritoriul actual al Romaniei: un volum de aproape 500 de pagini, intitulat "Andrei, Apostolul lupilor", aparut de curand la Editura "Dacica". Am stat de vorba cu autorul despre calea dificila, dar plina de satisfactii, pe care a parcurs-o din ziua in care a ajuns pentru prima data la Manastirea Dervent (in apropierea careia se afla Pestera Sfantului) si pana la aparitia cartii.
Buletinul de identitate al unui sfant
- Cum ati ajuns sa va apropiati de acest subiect si care au fost momentele care v-au jalonat drumul pana la publicarea acestei carti?
- Eram redactor la Tineretul Liber, in 1992, si faceam o documentare pentru o ancheta sociala la spitalul Cristiana din Bucuresti. Discutam cu secretara spitalului despre capela lor, prima capela ridicata intr-un spital romanesc, si mi-a sugerat, la un moment dat, sa ma duc la Dervent, caci acolo este o manastire unde niste cruci cresc singure din pamant. Era prima oara cand auzeam acest nume, "Dervent". Mi s-a parut interesant si m-am dus acolo ca un gazetar de investigatie, ca sa fac un reportaj despre acele cruci bizare. A fost pentru prima data cand auzeam povestindu-se ceva despre Sfantul Apostol Andrei. Acela a fost un moment in care viata mea s-a schimbat. Am simtit ca voi reveni la Dervent si ma voi apropia de acest subiect. Intr-adevar, am revenit la scurt timp si am inceput sa ma documentez cu privire la prezenta Sfantului Apostol Andrei pe teritoriul tarii noastre. M-am apucat sa studiez in biblioteca lucrari pe tema aceasta si, treptat, "personajul" m-a captivat, poate tocmai prin lipsa informatiilor. Nu m-am limitat doar la materialul bibliografic, ci am mers in Dobrogea, am stat de vorba cu foarte multa lume, cu batranii din satul Ioan Corvin, cu calugarii de la Dervent, am citit toate informatiile care aparusera in presa locala din perioada interbelica si pana acum legate de manastire, si asa am reusit sa-mi formez o prima imagine a Sfantului Apostol Andrei. Dupa doi ani, am publicat o carte intitulata "La portile luminii. Miracolele de la Dervent". Dar dupa publicarea ei, am avut mereu sentimentul ca trebuie sa fac mai mult, ca nu stiu atat cat ar trebui despre Sfantul Apostol Andrei. Continuand sa ma documentez, am gasit cateva lucruri extraordinare. Am fost si la Pestera Sfantului Andrei, pe care am vazut-o inainte de a fi amenajata ca biserica, i-am aflat istoria, traditiile din jurul ei, balada pesterii, si asa m-am apropiat, cu adevarat, de Sfantul Apostol Andrei.
Un alt moment de mare importanta pentru mine a fost aducerea capului Sfantului Apostol Andrei la Iasi, prin 1996, daca nu ma-nsel. Am vrut neaparat sa ajung acolo, iar in seara dinainte, am avut un vis foarte frumos. Am visat capul Sfantului Andrei, care era lipit de obrazul meu. Cand m-am trezit, simteam caldura pe obraz si am plecat la Iasi cu aceasta "urma". La Iasi am gasit lucruri minunate. De pilda, in momentul in care moastele au fost coborate pe aeroport (erau aduse cu avionul de la Atena), atmosfera s-a ionizat, eu am simtit concret lucrul acesta si ca mine multi altii. Imprejur mirosea foarte puternic a smirna si a mir. De aici incolo au fost tot felul de evenimente care m-au marcat si m-au apropiat tot mai mult de Sfantul Andrei. Si am inceput sa caut ceea ce toti cautau si nu reuseau sa gaseasca: "buletinul" de identitate al Sfantului Apostol Andrei, eventual si cu "viza de flotant" in Dobrogea.
- Si ati reusit sa-l gasiti?
- Cred ca am gasit ceva, poate nu chiar "buletinul", dar in atatia ani de cercetari am reusit sa descopar cel putin cateva elemente care contureaza prezenta Sfantului Andrei in Dobrogea.
- Ce elemente ati descoperit? Sunt destui cercetatori care afirma ca prezenta Sfantului Apostol Andrei in Dobrogea e un simplu mit, ca nu exista nici o dovada in acest sens.
- Nu exista dovezi directe si nu e nimic nefiresc in asta. La vremea respectiva nimeni nu s-a gandit sa consemneze prezenta Sfantului Apostol Andrei. Dar el este prezent si traieste cu intensitate extraordinara de doua mii de ani, in toata traditia andreiana din Romania.
- Ce contine aceasta traditie?
- O multime de lucruri extrem de interesante. Sarbatorile lupilor, prezente in folclorul romanesc si care sunt legate de Sfantul Andrei. Noaptea Sfantului Andrei, cu toata incarcatura si simbolistica ei. Apoi suita de traditii din jurul orasului Galati, fostul judet Covurlui. Al doilea botez de la Copuzu, pe care batranii satului il asociaza clar cu Sfantul Apostol Andrei si despre care am un capitol in carte. Ca sa nu mai vorbesc de traditiile din Dobrogea, balade, legende si atatea altele. Nu cred ca e nevoie de o dovada scrisa, ca sa putem crede ca el a fost aici. De altfel, exista mentiuni in documente mai tarzii despre prezenta Sfantului Apostol Andrei la gurile Dunarii, in Scitia Mica. Deci, avem o traditie foarte puternic inradacinata, care coroborata cu date istorice si cu ceea ce a scos la suprafata arheologia, se constituie in argumente serioase, in favoarea prezentei Apostolului in aceste locuri.
- Sa revenim la traditiile legate de noaptea Sfantului Andrei. Cum se face ca majoritatea, daca nu toate, au o componenta pagana puternica? Nu a reusit crestinismul sa suprime elementele dacice?
- Se stie ca Sfantul Apostol Andrei a inlocuit in calendar o divinitate locala, care in mod cert avea legatura cu lupul. De aceea numele Sfantului Andrei este legat de lup. Intreaga traditie crestina de la noi este suprapusa pe un fond stravechi precrestin, care i-a servit de suport.
- Inseamna ca atunci cand spuneti ca Andrei este un apostol al "lupilor", folositi acest cuvant nu doar metaforic, ci cu referire la daci, al caror nume se pare ca insemna chiar "lupii"?
- Absolut! Intr-una din aceste traditii exista o credinta care mie mi-a placut foarte mult. Se spune ca in Noaptea Sfantului Andrei, lupii isi pot intoarce capul, iar oamenii pot vorbi cu lupii si se deschid cerurile. Putem interpreta acest lucru, nu doar in mod concret, cu referire la lupi, ci, cred eu, este vorba de prezenta Sfantului Andrei, care i-a determinat pe acesti oameni "lupi" sa se intoarca si sa vada viitorul in cuvantul Mantuitorului, pe care l-a propovaduit aici.
Poporul care s-a nascut crestin
- Unii v-au acuzat deja de dacomanie sau protocronism, deoarece sustineti ca intalnirea dintre vechea religie a dacilor si Cuvantul cel Nou a fost o intalnire fericita, intrucat cele doua aveau elemente in comun.
- Dar nu sunt primul care afirma acest lucru si nici nu este absolut nimic exagerat in aceasta afirmatie! Chiar si Patriarhul Daniel are un studiu extraordinar de interesant pe aceasta tema, studiu pe care l-am descoperit insa abia dupa ce am terminat cartea. Este stiut ca religia dacilor avea elemente care se refereau la viata de dupa moarte, precum si elemente morale care se regasesc aproape in totalitate in religia crestina. Daca cineva poate sa explice acest fenomen al crestinarii populatiei de la Dunare, altfel decat in mod pasnic si printr-o acceptare a mesajului adus aici de Sfantul Apostol Andrei, fara convulsii, fara conflicte, sa o faca! Dar suntem singurul popor din aceasta zona despre care se spune ca "s-a nascut crestin". Nu avem o data a crestinarii, tocmai pentru faptul ca acest fenomen s-a produs firesc, intr-un proces lent, in timp.
- Cum credeti ca s-a desfasurat acest proces in mod concret?
- Asa cum spun in carte, sacerdotii cultului zamolxian sunt cei dintai care primesc cuvantul adus de Andrei. Balada pesterii Sfantului Andrei vorbeste foarte clar de existenta unor "sfinti" in locul in care ajunsese Andrei. Despre ce sfinti putem vorbi inainte de crestinism? Nu putea fi vorba decat de niste inalti "prelati" daci, care aveau in zona o comunitate puternica si care au intrat in contact cu Sfantul Apostol Andrei. De altfel, la pestera Sfantului Andrei au fost crestinati primii locuitori de pe teritoriul actual al Romaniei, trei localnici, traditia le da si numele, le gasiti in carte. Deci, crestinarea s-a facut de la varf catre mase. E drept, timp de aproape patru secole, pana la acceptarea crestinismului ca religie de stat in imperiu, cultul crestin nu s-a desfasurat la suprafata, ci pe vetrele vechilor altare dacice. Asa este pestera Sfantul Andrei, grota de la Namaiesti, cea de la Sinca Veche, cea de la Cetatuia Negru Voda si altele, unde peste tot exista traditii legate de Sfantul Andrei.
Marea acceptare
- Noi, romanii, nu suntem prea constienti de importanta prezentei Sfantului Apostol Andrei in Dacia. Cat de important este acest sfant pentru noi?
- Ar trebui sa fim foarte mandri. A fi biserica apostolica nu este un lucru la indemana oricui. Sfantul Apostol Andrei nu a venit aici intamplator. In mod cert a avut informatii cu privire la acest teritoriu si la oamenii de aici si credintele lor. Exista chiar un text din secolul al VI-lea, in care se spune ca pe el, aflandu-se undeva in nordul Marii Negre, Mantuitorul l-ar fi oprit sa-si continue misiunea acolo si i-a spus: "Du-te, ca Scitia te asteapta". Sa fim mandri, deci, ca avem ca "nas" al poporului nostru un Apostol al Mantuitorului, si nu unul oarecare, ci chiar Cel dintai chemat. Cred ca ar fi de datoria cercetatorilor, poate si a Bisericii, sa aprofundeze aceasta cale, sa se creeze chiar un institut sau macar o catedra, undeva la o facultate, care sa studieze prezenta Sfantului Apostol Andrei la noi, pentru ca informatii sunt extraordinar de multe. Eu in carte prezint doar o parte, atatea cate am descoperit personal. Dar cine stie ce surprize vom avea daca se cerceteaza documente din arhivele Vaticanului sau din cele ale Moscovei? Sau daca se reinterpreteaza unele descoperiri arheologice cunoscute ori daca se fac descoperiri noi?
- In ce fel va situati fata de pozitia Bisericii cu privire la prezenta Sfantului Apostol Andrei pe teritoriul tarii noastre?
- Eu am incercat sa nu ies din ce spune Biserica, ci sa completez. Chiar cu riscul de a fi catalogat protocronist sau mai stiu eu cum. Mie mi se pare ca toate aceste elemente pe care le-am evidentiat in carte descriu foarte bine ce s-a intamplat atunci. Noi am fost crestinati cu o mie de ani inaintea popoarelor care sunt in jurul nostru: ungurii, slavii, au fost crestinati prin ordin. A hotarat astazi imparatul: "De maine sunteti crestini!", i-a bagat in apa, i-a botezat si gata! La noi n-a fost asa, la noi a fost acceptare.